Contractul de cont curent

Contractul de cont curent

Definitie

Prin contractul de cont curent, partile se inteleg ca in loc sa achite separat si imediat creantele lor reciproce izvorate din prestatiile facute de una catre cealalta, lichidarea sa se faca la un anumit termen, prin achitarea soldului de catre partea care va fi debitoare.

In raporturile ce decurg din contractul de cont curent, nici una dintre partile contractante nu se desemneaza de la inceput ca si creditor sau ca debitor exclusiv si nici nu se comporta ca atare in decursul executarii contractului. Aceasta situatiune inceteaza numai la incheierea contului, operatiunea finala care diferentiaza pe creditor de debitor, facand ca cele doua mase omogene de credit si debit sa se compenseze si sa dea loc la soldul creditor, pentru care se poate intenta actiune in justitie.

Partile intre care se incheie contractul de cont curent poarta denumirea de corentisti. Prestatiile pe care si le fac se numesc remize sau rimese. Ele constau in operatiuni prin care o parte pune la dispozitia celeilalte parti o valoare patrimoniala de orice fel, urmand ca suma cuvenita sa fie depusa in cont curent.

In consecinta, rimesa poate consta: intr‑o suma de bani efectiv platita; orice titlu de credit emis (cambie, bilet la ordin, CEC, ordin de plata etc.) si orice credit concedat (de exemplu, pretul datorat ca urmare a unei vanzari de marfuri).

Rimesele sunt facultative. Un corentist nu poate obliga pe celalalt sa‑i faca rimese, dar este firesc ca rimesele reciproce sa existe deoarece, contractul de cont curent nu este un contract de imprumut (propriu‑zis) ci un contract de rezultat, accesoriu, conex cu unul sau mai multe acte obiective de comert.

Contractul de cont curent se poate incheia intre:

un comerciant angrosist si unul detailist pentru toata seria continua de vanzari comerciale intervenite intre ei;

intre un comerciant si un comisionar;

intre un comerciant si reprezentantul sau etc.

Forma cea mai uzuala a contractului de cont curent este aceea bancara, adica a contractului incheiat intre o banca (institutia de credit) si un client al sau, in scopul de a facilita circulatia si fructificarea banilor. Banca poate interveni si ca simplu intermediar intre doi comercianti care convin sa‑si lichideze operatiunile prin inregistrari in conturile ce le au deschise la aceeasi banca sau la banci diferite.

Desi contractul de cont curent se considera incheiat din momentul realizarii acordului de vointa totusi, executarea acestui contract este evidentiata prin inregistrarea contabila a remiterii in cont si stabilirea soldului.

In cuprinsul articolului 3 al Codului comercial, contractul de cont curent nu este enumerat printre actele de comert obiective, fiindu‑i consacrate insa art. 370‑373 .

Prin aplicarea dispozitiilor art. 4 din Codul comercial el poate fi considerat un act de comert subiectiv.

Potrivit art.6 alin. 2 C.com., contul curent este o fapta de comert daca are o cauza comerciala. Relatia de cont curent poate fi stabilita si intre un comerciant si un necomerciant si chiar intre doi necomercianti pentru afaceri civile.

Inchiderea contului curent va avea loc la scadenta termenelor stabilite prin conventia de cont curent si, in absenta stipularii unui asemenea termen, la data de 31 decembrie a fiecarui an, iar dobanda va curge de la data inchiderii.

Caracterele juridice ale contractului de cont curent

Contractul de cont curent prezinta urmatoarele caractere:

este un contract bilateral;

un contract "intuitu personae";

un contract consensual;

un contract cu titlu oneros;

un contract cu executare succesiva;

un contract accesoriu.

Efectele contractului de cont curent

Contractul de cont curent produce anumite efecte juridice. Unele sunt considerate principale (esentiale), iar altele secundare.

Efectele principale privesc transferul dreptului de proprietate, novatia, indivizibilitatea si compensatia (art. 370 C.com.).

Efectele secundare se refera la curgerea dobanzilor, dreptul la comision si alte cheltuieli.

Efectele principale

Ca efect principal va opera transmiterea dreptului de proprietate avand valoarea respectiva intre transmitator si primitor.

Prin efectuarea operatiunilor in cont de creditare a transmitatorului si respectiv de debitor a primitorului, cu valoarea remisa, primitorul devine titularul dreptului de proprietate asupra valorii in cauza.  

q Transferul dreptului de proprietate

Orice valoare remisa de la o parte contractata celeilalte parti, face sa opereze prin faptul inscrierii sale in contul curent, transferul dreptului de proprietate in favoarea cocorentistului care a primit‑o adica al acelui care a facut inscrierea privind debitul sau (art. 370 C.com.). Insa, este posibil sa existe depuneri care sa nu fi fost facute cu scopul transferului dreptului de proprietate (de exemplu, remise numai cu mandatul de incasare). Dar, si in acest caz, in orice moment si concomitent se poate restabili echilibrul valorii remise si primite.

In toate situatiile efectului translativ de proprietate a rimesei efectuate ii corespunde in mod necesar si stimulativ o constituire de credit in favoarea remitentului.

In ipoteza in care depunerile constau in titluri de credit, cambii, efecte de comert, cecuri etc., inscrierea in cont curent si deci transmiterea dreptului de proprietate se face sub conditia rezolutorie a incasarii contravalorii titlului. Legea prezuma ca inscrierea este facuta "sub rezerva incasarii". Neindeplinirea conditiei, adica neplata la scadenta a cambiei sau a titlurilor de credit de catre emitent sau alt subscriitor da locul la actiune in justitie in vederea executarii silite a debitorului cambial sau a subscriitorului titlului de credit.

q Novatiunea

Alt efect al contractului de cont este novatía adica, transformarea cauzei initiale a rimesei intr‑o cauza noua, contractuala derivata din contractul de cont din contul curent.

Obligatia initiala se stinge si in locul ei se nasc obligatiile care izvorasc din contul curent (art. 1128 Cod civil). Potrivit contractului initial cel care a primit marfa datora pretul. Acest pret a fost trecut in cont ca o creanta a celui care a transmis marfa asa incat obligatia initiala de plata a pretului a fost inlocuita cu o noua obligatie care apare in cont, sub forma de credit si debit (art. 370 pct. 1 C.com.). Astfel, disparand obligatia initiala inseamna ca, automat, se sting si accesoriile acesteia cum ar fi: gajul, ipoteca, privilegiile etc.

Daca obligatiile initiale s‑au infatisat sub forme diferite: van­zarea‑cum­pararea, mandat, asigurare, transport etc., acestea dobandesc o unica forma, de simple credite si debite in contul curent.

q Indivizibilitatea

In momentul in care o rimesa a fost trecuta in cont curent ea se confunda cu toate celelalte efectuate anterior si cu cele viitoare formand un tot unitar de natura indivizibila pentru a fi soldat la incheierea contului curent,

O operatiune izolata care se efectueaza nu are caracterul unei plati din momentul inscrierii ei in contul curent.

Compensarea reciproca a creditelor si debitelor

Un alt efect specific contractului de cont curent este compensarea reciproca a debitelor si creditelor pana la concurenta debitului final rezultat la incheierea contului curent. Numai la data incheierii contului curent are loc efectul compensatoriu al celor doua mase de credit si debit.

Efectele secundare (accesorii)

Contractul de cont curent produce efecte in privinta dobanzilor (art. 370 pct. 3 C.com), daca partile nu s‑au invoit altfel, dobanzile vor fi comerciale.

q Dreptul de comision si alte cheltuieli

Potrivit art. 371 Cod comercial "existenta contului curent nu exclude drepturile de comision si plata cheltuielilor pentru afacerile insemnate in contul bancar".

Dreptul de comision se poate referi la comisionul bancii sau, dupa caz, la comisionul celuilalt comerciant.

In ce priveste dreptul bancii la comision, el se justifica prin prestatia de servicii pe care o efectueaza clientului, si genereaza dobanzi.

Partea care a facut anumite cheltuieli pentru operatiunea trecuta in cont, de exemplu, cheltuieli cu posta, vama etc. are dreptul sa i se crediteze incat aceste prestatii vor genera si ele dobanzi din ziua inscrierii in cont.

Inchiderea contului curent

Pentru intelegerea sensului juridic al operatiunii de incheiere a contului curent, trebuie sa se distinga doua situatii:

cand inchiderea contului curent este definitiva, caz in care aceasta coincide cu incetarea sau desfiintarea contractului;

cand inchiderea contului curent este periodica, anuala, fie trimes­triala (conventionala).

In ambele situatii se produce compensarea maselor indivizibile de credit si debit si stabilirea unui sold final, creditor in favoarea unui corentist si debitor in sarcina celuilalt.

Desfiintarea contului curent

Contractul de cont curent este un contract "intuitu personae" asa incat se desfiinteaza prin moartea, incapacitatea sau falimentul uneia dintre parti.

Contractul se poate desfiinta si pe cale conventionala, cand partile au stabilit un termen prin conventia lor sau chiar pana la implinirea termenului, daca convin astfel.

Daca nu s‑a prevazut un termen, contractul se desfiinteaza de drept in caz de faliment, datorita existentei efectelor patrimoniale ale falimen­tului: ajungerea la scadenta a tuturor creantelor; desesizarea falimentara, nulitatea de drept a actelor posterioare sentintei declarative de faliment etc.