SISTEMUL BUGETAR; ECHILIBRUL FINANCIAR PUBLIC

Rezumat: Bugetul de stat exprima relatiile economice in forma baneasca ce iau nastere in procesul repartitiei produsului intern brut, in conformitate cu obiectivele de politica economica, sociala si financiara ale fiecarei perioade. Abordarea economica a conceptului de buget subliniaza corelatiile macroeconomice si, in special, legatura cu nivelul si evolutia produsului intern brut.

BUGETUL DE STAT

1. Continutul si caracteristicile bugetului de stat

Bugetul de stat este o categorie fundamentala a stiintei finantelor, la definirea careia concura o abordare juridica si alta economica. Sub aspect juridic, bugetul reprezinta un act prin care sunt prevazute si autorizate veniturile si cheltuielile anuale ale statului. "Bugetul de stat prevede si autorizeaza, in forma legislativa, cheltuielile si resursele statului". Aceasta definitie pune in evidenta necesitatea aprobarii parlamentare a indicatorilor bugetari. Fiind un document ce necesita autorizarea prealabila a puterii legislative, bugetul de stat are caracter obligatoriu. Totodata, se subliniaza faptul ca bugetul este un act de previziune a resurselor publice si a modului de utilizare a acestor resurse. Bugetul de stat se elaboreaza pentru o perioada de un an. Intre prevederile inscrise in legea bugetului de stat si executia veniturilor si cheltuielilor publice intervin neconcordante care impun anumite corective si aprobarea de catre puterea legislativa a unor rectificari ale bugetului in cadrul aceluiasi exercitiu bugetar.

Legea bugetului de stat este influentata de conceptiile politice, economice si sociale specifice fiecarei perioade, ca si de interesele grupurilor care exercita puterea politica.

Ca document oficial, bugetul de stat evidentiaza nivelul aprobat al cheltuielilor ce se vor efectua in viitor si marimea veniturilor ce pot fi mobilizate la dispozitia statului, ca si durata de timp pentru care se elaboreaza bugetul.

Abordarea economica a conceptului de buget subliniaza corelatiile macroeconomice si, in special, legatura cu nivelul si evolutia produsului intern brut. In teoria economica moderna, bugetul este considerat ca o variabila esentiala in determinarea produsului intern brut si a nivelului folosirii resurselor. In acest context, politica bugetara genereaza numeroase dispute, iar efectele acesteia sunt, cel mai adesea, contradictorii.

Un anumit nivel al produsului intern brut si masura in care acesta este repartizat pentru formarea bruta de capital si consum determina nivelul indicatorilor bugetari si constituie baza evolutiei favorabile a resurselor in viitor.

Bugetul de stat exprima relatiile economice in forma baneasca ce iau nastere in procesul repartitiei produsului intern brut, in conformitate cu obiectivele de politica economica, sociala si financiara ale fiecarei perioade. Aceste relatii se manifesta in dublu sens: pe de o parte, ca relatii prin intermediul carora se mobilizeaza resursele banesti la dispozitia statului, iar pe de alta parte, ca relatii prin care se repartizeaza aceste resurse.

2. Principii bugetare

Procesul complex al elaborarii si executiei bugetului de stat este supus unor reguli mai mult sau mai putin rigide.

Bugetul se prezinta ca un act de previziune administrativa si, in acelasi timp, este un tablou comparativ al veniturilor si cheltuielilor publice aferente perioadei la care se refera. Astfel, bugetul trebuie sa reflecte cat mai real posibil resursele ce pot fi mobilizate si destinatia acestora, sa permita compararea la finele exercitiului bugetar a veniturilor incasate si a cheltuielilor efectuate si sa ofere posibilitatea analizarii veniturilor pe surse de provenienta si a cheltuielilor pe destinatii.

2.1. Anualitatea bugetului

Alegerea perioadei de inregistrare contabila si de executie a operatiunilor bugetare este esentiala din punctul de vedere al gestionarii resurselor publice.

In Romania anul bugetar coincide cu anul calendaristic. Executia bugetara se incheie la 31 decembrie. Orice venit neincasat si orice cheltuiala neefecutata pana la 31 decembrie se va incasa sau se va plati in contul bugetului anului urmator.

2.2. Universalitatea bugetului

Universalitatea este principiul potrivit caruia veniturile si cheltuielile publice trebuie sa fie inscrise in buget in sumele lor totale, fara omisiuni si fara compensari reciproce. Aceasta regula a bugetului brut se bazeaza pe necesitatea inscrierii in buget a veniturilor si cheltuielilor statului in sume brute sau totale. Scopul urmarit de acest principiu este de a facilita controlul financiar, interzicand compensarea intre cheltuieli si venituri proprii.

Exista si unele situatii speciale, reglementate prin lege, ce constituie exceptii de la principiul universalitatii, ca de exemplu:

resursele provenind din donatii, care nu majoreaza resursele publice totale, ci au o afectatie speciala in conformitate cu vointa celui care efectueaza donatia;

fondurile de sprijin, care reprezinta resurse ale particularilor puse la dispozitia administratiilor publice cu conditia realizarii unor lucrari publice sau prestatii determinate;

reconstituirea creditelor bugetare prin restituirea catre buget a sumelor necuvenite sau acordate cu titlu provizoriu.

2.3. Unitatea bugetara

In conformitate cu acceptiunea lui clasica, principiul unitatii bugetare presupune inscrierea tuturor veniturilor si cheltuielilor statului, in sumele lor globale, intr-un singur document. Unitatea bugetului este asigurata prin intermediul sistemului conturilor nationale, in cadrul caruia conturile administratiei publice grupeaza atat cheltuielile si veniturile statului, cat si pe cele aferente colectivitatilor locale si bugetului asigurarilor sociale.

Derogarile de la principiul unitatii bugetare, acceptate in prezent in practica internationala, se refera la elaborarea, pe langa bugetul de stat, a unor bugete anexe si conturi speciale de trezorerie.

Bugetele anexa sunt corelate cu bugetul general al statului, prin aceea ca soldul lor figureaza la partea de venituri a bugetului de stat, daca nivelul veniturilor este mai mare decat cel al cheltuielilor, sau la partea de cheltuieli a bugetului de stat, daca primesc subventii de la acesta.

Conturile speciale de trezorerie evidentiaza incasari ce nu reprezinta un venit propriu-zis pentru bugetul de stat si plati care nu au caracter definitiv.

Incasarea veniturilor si efectuarea cheltuielilor in contul bugetului de stat se realizeaza in multe jari prin intermediul sistemului trezoreriei.

Bugetele autonome sunt elaborate de intreprinderile publice cu personalitate juridica si cu larga autonomie functionala, de institutiile publice din sfera administratiei de stat, de serviciile publice care dispun de personalitate juridica si nu au caracter industrial si comercial, cum ar fi: serviciile sociale, financiare, culturale si de educatie.

O categorie aparte de bugete autonome o constituie bugetele colectivitatilor locale, care sunt votate de reprezentantii alesi ai unitatilor administrativ-teritoriale si sunt supuse reglementarilor in materie de control bugetar.

In Romania, exista o multitudine de bugete elaborate si aprobate la nivel central si local, determinate de specificul economiei noastre in tranzitie, ceea ce face ca unitatea bugetara sa nu fie respectata in forma ei clasica.

Exceptiile de la principiul unitatii bugetare sunt reprezentate de bugetul asigurarilor sociale, de bugetele fondurilor speciale, de bugetele anexa si de bugetele autonome intocmite de institutii si regii publice, care trebuie sa-si acopere cheltuielile din venituri proprii.

Bugetul general consolidat este corelat, din punctul de vedere al asigurarii echilibrului, cu bugetul asigurarilor sociale de stat si cu bugetele locale care functioneaza ca bugete autonome si care sunt supuse aprobarii Parlamentului. Anual, se prevad prin lege fondurile speciale care functioneaza pe principiul bugetelor anexa si care difera de la un an la altul ca numar si dimensiune in raport de scopurile pentru care se constituie. In executie, intervin rectificari ale bugetului datorita influentei unor factori nou aparuti sau imposibilitatii colectarii veniturilor la nivelul prevazut prin legea de adoptare a bugetului. Rectificarile sunt propuse de Guvern si aprobate de Parlament.

2.4. Neafectarea veniturilor bugetare

Cerinta acestui principiu rezida in faptul ca veniturile incasate la buget se depersonalizeaza, astfel incat veniturile in totalitatea lor se utilizeaza pentru acoperirea tuturor cheltuielilor. Acest principiu interzice ca un anumit venit bugetar sa fie afectat acoperirii unei anumite cheltuieli. Aceasta, deoarece nu se poate realiza o concordanta deplina intre marimea unui venit si nivelul cheltuielilor ce urmeaza a fi finantate pe seama venitului special afectat. In practica se inregistreaza frecvente abateri si de la acest principiu. Astfel, pentru finantarea unor servicii ale statului sunt scoase in afara bugetului ordinar venituri care provin din anumite surse. In Romania, Legea privind finantele publice prevede expres destinatia resurselor publice intelese ca resurse totale, si care vizeaza: domeniul social, asigurarea cerintelor de aparare a tarii si a ordinii publice, sustinerea unor programe de cercetare fundamentala, domeniul economic si finantarea administratiei de stat centrale si locale si a altor cheltuieli prevazute de lege. Fondurile speciale, aprobate anual prin legea bugetara, evidentiaza venituri cu afectatie speciala reprezentand o exceptie de la principiul neafectarii veniturilor bugetare.

2.5. Specializarea bugetara

Specializarea bugetara reprezinta principiul potrivit caruia veniturile bugetare trebuie sa fie inscrise in buget si aprobate de catre Parlament pe surse de provenienta, iar creditele bugetare pe categorii de cheltuieli. Prin credit bugetar se intelege suma limita, inscrisa in bugetul de stat si aprobata de puterea legislativa, pana la care se pot efectua plati in contul fiecarei cheltuieli publice.

Clasificatia bugetara trebuie sa fie astfel conceputa incat sa grupeze veniturile dupa provenienta, iar cheltuielile pe destinatia lor efectiva si in functie de continutul economic.

O alta cerinta a clasificatiei bugetare se refera la faptul ca schema respectiva trebuie sa fie simpla, concisa si clara, pentru a fi inteleasa cu usurinta de toti cei chemati sa examineze bugetul. Astfel, clasificatia bugetara trebuie sa ofere o imagine clara in legatura cu sursele de provenienta a veniturilor si sa permita identificarea impozitelor directe, iar in cadrul acestora, a impozitului pe veniturile persoanelor fizice si a impozitului pe profit, sa evidentieze nivelul impozitelor indirecte percepute la vanzarea bunurilor de larg consum in mod distinct fata de celelalte categorii de bunuri si sa reflecte veniturile cu caracter extraordinar.

2.6. Echilibrul bugetar

Echilibrul bugetar se refera atat la intocmirea unor bugete balansate, cat si la pastrarea echilibrului in perioada de executie a bugetului.

Asigurarea echilibrului ar fi posibila prin folosirea uneia dintre urmatoarele tehnici:

constituirea unui fond de rezerva bugetara pe seama incasarilor din impozite obtinute in perioadele de prosperitate ale ciclului economic,

tehnica fondului de egalizare are drept punct de pornire perioada de depresiune a ciclului economic si vizeaza restabilirea echilibrului bugetar la nivelul unui interval. de timp indelungat

tehnica amortizarii alternative se bazeaza pe gestionarea datoriei publice in conditii de ciclicitate a activitatii economice.

2.7. Publicitatea bugetului

In practica bugetara, publicitatea este principiul potrivit caruia dupa ce este supus dezbaterii si aprobarii Parlamentului, bugetul trebuie adus la cunostinta opiniei publice.

Legea privind adoptarea bugetului de stat si contul de incheiere a exercitiului bugetar pe anul precedent celui in curs sunt publicate in Monitorul Oficial si in culegeri de legi.