Cererea, oferta, pretul

Cererea, oferta, pretul

Cererea, oferta si pretul sunt variabilele fundamentale ale oricǎrei piete. Piata reprezintǎ relatiile dintre agentii economici (unitǎtile economice) determinate de actele (operatiile) de vanzǎre-cumparare. Aceste relatii specifice pietei au caracter concurential. Indiferent de formele sub care se manifestǎ, piata este epicentrul in jurul cǎruia graviteazǎ activitatea economicǎ contemporana. Productia si consumul - actele fundamentale din orice economie, dar nu numai acestea, sunt conditionate in mod covarsitor de cererea, oferta, pretul si concurenta proprii fiecarei piete. Cand pietele functioneazǎ normal, libertatea agentilor economici este asiguratǎ si ei isi pot satisface interesele sale in cele mai bune conditii.

In economia capitalistǎ cea mai mare parte a nevoilor se manifestǎ sub forma cererii de mǎrfuri pe piatǎ, iar productia sub forma ofertei. Relatiile dintre participantii la piatǎ - producatori (ofertanti) si consumatori (cumpǎratorii) - au caracter concurential, prin intermediul acestora se formeaza pretul, toti participantii sunt informati asupra situatiilor existente la un anumit moment si tendintelor care se contureaza in viitor permitandu-le astfel sa-si adapteze comportamentul in functie de informatiile obtinute.

Piata releva intalnirea directa sau intermediata a cererii cu oferta unui bun sau mai multor bunuri, stabilirea pretului si cantitatilor care se vand si se cumpara confirmand sau infirmand, partial sau total, orientarea (deciziile) participantilor.

Cererea

Isi are originea in trebuinte sau nevoi pe care unitatea concurentiala (agentul) le are si le exprima in anumite conditii economice, de loc si de timp. Este strans legata de alocarea sau cheltuirea veniturilor.

Cererea este cantitatea dintr-un bun ce se poate cumpara la un anumit moment sau pe o perioada data la un anumit pret. Exista si:

cererea totala - cererea insumata pentru un bun anume;

cererea agregata - suma cererii pentru bunuri diferite.

Se formeaza si se modifica pe baza legii cererii -relatia de cauzalitate dintre modificarea pretului unei marfi si modificarea pe careaceasta o induce asupra cantitatii cerute din acea marfa. X = f(Px)

daca pretul creste se diminueaza cererea;

daca pretul scade, creste cererea.

Aceasta relatie desi este cuprinzatoare nu este valabila si pentru bunurile Giffen - acele bunuri la care cererea scade cand pretul scade.

Modul in care evolueaza cererea unui agent economic pentru un bun (marfa) in conditiile in care pretul bunului respectiv variaza poate fi reprezentat grafic printr-o curba - curba cererii (individuale). Aceasta releva:

a) ce cantitate se cere dintr-un bun la fiecare nivel al pretului pe care-l are bunul respectiv;

b)  fiecare punct de pe curba indica pretul maxim care poate fi platit pentru fiecare unitate din bunul respectiv in functie de comportamentul (aprecierea) cumparatorului.

Factori de influenta asupra cererii:

nivelul si modificarea venitului cumparatorilor;

modificarea preturilor altor marfuri;

numarul si diversitatea cumparatorilor;

preferintele cumparatorilor;

anticiparile privind evolutia pretului in viitor.

Sensibilitatea, reactia cererii la variatia pretului sau reprezinta elasticitatea cererii functie de pret sau elasticitatea de pret a cererii pentru bunul respectiv. Se determina in diferite moduri. Mai des folosite sunt:

a) DC/DP

b) P₁Q₁ / P₀Q₀ sau P₁Q₁ - P₀Q₀

Cand coeficientul de elasticitate a cererii functie de pret (keep) este:

Keep = 1 cererea este de elasticitate unitara

Keep < 1 cererea este inelastica (la pret)

Keep > 1 cererea este elastica (la pret)

Elasticitatea incrucisata a cererii - exprima cum cererea unui bun variaza la modificarea pretului altui bun. Doua bunuri x si y sunt:

independente daca variatia pretului unuia dintre ele nu influenteaza cererea celuilalt;

substituibile (unul il poate inlocui pe celelalt pentru a satisface aceeasi nevoie) cand cresterea pretului unuia dintre bunuri,atrage inlocuirea sa cu celalalt bun;

complementare - cererea unuia dintre ele evolueaza in acelasi sens cu a celuilalt. Exemplu cererea pentru automobile si pentru benzina, pentru ceai si zahar etc. Cresterea pretului unuia din cele doua bunuri tinde sa diminueze cererea pentru amandoua.

K_ei - variatia relativa a cererii bunului x ca urmare a variatiei pretului bunului y = DCx DPy

Cx Py

Cand K_ei = 0 bunurile respective sunt independente;

K_ei > 0 bunurile respective sunt substituibile;

K_ei > 1 bunurile respective sunt foarte strans substituibile;

K_ei < 1 bunurile respective sunt complementare.

Sensibilitatea, reactia cererii la modificarea venitului reprezinta elasticitatea cererii functie de venit. Pe baza acesteia distingem:

a)  bunuri inferioare. Cresterea venitului ii determina pe consumatori sa abandoneze bunurile inferioare in favoarea altora de mai buna calitate (superioare);

b) bunuri normale. Efectul de venit este pozitiv si cererea pentru un asemenea bun creste mai putin sau tot atat cat venitul.

Kecv (coeficientul de elasticitate a cererii functie de venit) =

Dx / X

Dy Y

Kecv = 1 cerere de elasticitate unitara functie de venit

< 1 cerere inelastica la venit

> 1 cerere elastica la venit

Oferta

Reprezinta cantitatea maxima dintr-un bun pe care o unitate economica (agent economic) o ofera spre vanzare la un moment sau pe o perioada, la un pret anume.

Legea ofertei: relatiile de cauzalitate dintre modificarea pretului unui bun si modificarea ofertei pentru acest bun.

Factorii de influenta:

costul productiei;

pretul altor bunuri in special preturile bunurilor substituibile;

numarul ofertantilor;

impozitele si taxele asupra veniturilor;

subventiile de stat.

Elasticitatea ofertei functie de pret - reactia, modificarea ofertei la schimbarea pretului (Keop)

Keop = DO DP

Oo Po

Alte formule: P₁Q₁ / P₀Q₀ sau P₁Q₁ - P₀Q₀

Keop = 1 oferta este de elasticitate unitara

< 1 oferta este inelastica

> 1 oferta este elastica

Pretul

Pretul reprezinta aprecierea in bani a unui bun (unei marfi) pe care o fac atat cumparatorul cat si vanzatorul in functie de conditiile pietei si asupra careia cei doi sunt de acord si o accepta ca atare. Pentru cumparator, pretul este considerat intotdeauna ca fiind maxim, iar pentru vanzator - minim.

Pretul este determinat de raportul dintre cerere si oferta. Desigur, sunt si alte influente, dar acestea intervin, de regula indirect - fie prin cerere, fie prin oferta sau prin amandoua.

Relatia dintre modificarea cererii si ofertei, de o parte si modificarea pretului de cealalta parte, reprezinta legea generala a cererii si ofertei. Actiunea sa are doua aspecte:

a) pe termen scurt aceste interactiuni au ca efect o tendinta de apropiere a pretului de un anumit nivel denumit punct de echilibru adica de un nivel al pretului la care cantitatile cerute si oferite pe piata se egalizeaza.

Formarea pretului de echilibru

Pret unitar   Cantitate oferit Cantitate ceruta Surplus, insuficienta Schimbare indicata

pentu echilibrare

5,0 u.m    120 20 +100 scadere

4,0 u.m    110 40 + 70 scadere

3,0 u.m    90 60 + 30 scadere

2,5 u.m    75 75 0 nu se schimba

2,0 u.m    60 80 - 20 crestere

1,0 u.m    25 125 - 100 crestere

Pretul la care cererea este egala cu oferta este pretul de echilibru sau pretul pietei. In aceste conditii, pentru o perioada scurta de timp, piata este in echilibru.

b) pe termen lung:

daca cererea creste si oferta ramane constanta sau scade, pretul creste;

daca cererea scade, iar oferta nu,sau chiar creste, pretul scade;

daca se modifica simultan cererea si oferta dar in sensuri opuse, pretul de echilibru evolueaza in acelasi sens cu cererea insa cantitatea de echilibru ramane nedeterminata.

Functiile pretului:

releva la care se vinde marfa conditiile economice recunoscute ca normate pentru productia si consumul unui bun;

minimizeaza riscul producatorului si consumatorului;

informeaza pe cei implicati pentru a actiona asupra costurilor si volumului productiei;

un pret mare indica raritatea relativa a bunurilor (ca trebuie sa se produca mai mult); un pret mic indica abundenta bunurilor produse;

raritatea unui bun indica faptul ca productia sa este costisitoare si ii incita pe consumatori sa-l economiseasca si invers;

de a coordona unitatile economice - activitatile lor, consumurile, modificarea acestora etc.

de a-i determina pe consumatori si producatori sa-si orienteze resursele spre destinatiile cele mai avantajoase.

Preturile maxime si subventia. Rolul raportului cerere - oferta de a regla preturile poate fi diminuat sau substituit. Din ratiuni sociale sau politice, autoritatile statului pot stabili preturi maxime sau plafon. (care nu pot fi depasite), care intretin o cerere mai mare ca oferta si nu pot induce cresterea ofertei. Daca un pret este subventionat acoperindu-se de catre stat o parte din el se incita risipa.

Preturile minime si taxarea. Din motive similare celor de mai inainte, s-ar putea stabili de catre autoritati preturi minime sau planseu (care nu pot sa scada sub nivelul fixat. De regula, acestea sunt mai mari ca pretul de echilibru si au ca urmare incurajarea unei productii pentru care nu exista cerere si de aceea se formeaza de stocuri.

Anumite produse sunt uneori taxate. Taxele se includ insa in pret, iar pentru cumparator aceasta inseamna scumpirea bunurilor respective. Taxele informeaza gresit pe consumator si diminueaza (descurajeaza) consumul bunurilor taxate.