Surse de litigii generatoare de expertize merceologice

SURSE DE LITIGII GENERATOARE DE EXPERTIZE MERCEOLOGICE

1. Substituirea de produse

2. Denaturarea produselor

3. Falsificarea produselor

4. Modificarea retetei de fabricatie

5. Inlocuirea unor produse naturale cu produe sintetice

6. Deprecierea calitativa a produselor

7. Cazurile de pierderi economice

8. Surse de litigii datorate principalelor etape ale circulatiei tehnice a marfurilor

SURSE DE LITIGII GENERATOARE DE EXPERTIZE MERCEOLOGICE

Practica efectuarii expertizei merceologice, evidentiaza faptul ca cele mai multe litigii la a caror solutionare participa si expertiza merceologica, au drept obiect substituirea produselor, denaturarea, inlocuirea sau deprecierea lor calitativa

SUBSTITUIREA DE PRODUSE

Consta in livrarea de produse avand aceeasi destinatie si acelasi pret sau apropiat de al produselor contractate, dar cu alti indici de calitate decat cei precizati in standarde, certificate de omologare sau alte documente la care partile au facut referiri in contract.

Cauzele ce pot favoriza substituirea de produse sunt:

a controlul tehnic de calitate defectuos efectuat;

a sortarea gresita a unor produse de calitate inferioara la calitati superioare.

In practica pot fi intalnite unele situatii care se asimileaza substituirii de produse, dintre care cele mai cunoscute sunt:

incadrarea gresita de la un model la altul a produselor, in cazul in care acestea necesita consumuri specifice diferite de materiale;

livrarea produselor la calitati inferioare celor contractate;

livrarea de loturi eterogene, care contin produse obtinute din sarje diferite, avand si caracteristici de calitate diferite;

livrarea de loturi care contin produse care au alti indici de calitate in raport cu cei inscrisi in buletinele de analiza sau in certificatele de calitate.

DENATURAREA PRODUSELOR

Denaturarea produselor consta in fabricarea si livrarea unor produse ale caror caracteristici de calitate nu corespund valorilor prescrise si nici pretului legal negociat.

In aceasta categorie se incadreaza urmatoarele situatii:

modificarea retetei de fabricatie a unor produse in sensul diminuarii proportiilor unor componenti valorosi (si deci mai costisitori) si inlocuirea acestora cu componenti sau substituenti mai ieftini (prin care calitatea produselor se reduce);

abaterile de la tehnologia de fabricatie, in sensul diminuarii unora dintre fazele tehnologice sau modificarea modalitatii de executare a altor faze tehnologice, cu implicatii negative asupra calitatii sau stabilitatii produselor la pastrare, care provoaca anomalii in utilizarea produselor.

FALSIFICAREA PRODUSELOR

Falsificarea produselor, la o analiza mai detaliata, se dovedeste a fi o forma de denaturare a acestora. Ea reprezinta de fapt operatia prin care se modifica valoarea de intrebuintare a unui produs in scop fraudulos.

Dintre procedeele de falsificare mai frecvent se intalnesc:

extragerea unor componente naturale ale unui produs (exemplu: cofeina din cafea);

inlocuirea unor componenti valorosi ai produselor cu componenti inactivi, indiferenti sau chiar daunatori pentru utilizatorul produsului ( exemplu: inlocuirea polipropilenei cu policlorura de vinil in cazul confectionarii paharelor de unica folosinta);

fabricarea produselor din alte materii prime decat cele normale, de regula prin utilizarea unor materii prime de calitate inferioara (exemplu: inlocuirea elementelor de lemn masiv sau lemn de esenta rara cu elemente din alte materiale sau din lemn de esenta comuna in cazul obiectelor de mobilier).

MODIFICAREA RETETEI DE FABRICATIE

Modificarea retetei de fabricatie a unui produs omologat, se concretizeaza in final in modificarea valorii de intrebuintare a acestuia.

Aceasta practica este ilicita si sanctionata de legislatia in vigoare, daca nu are un temei justificat sau legal.

[Discutie - cererea prin contract.]

INLOCUIREA UNOR PRODUSE NATURALE CU PRODUSE SINTETICE

In prezent aceasta este una din caile de diversificare sortimentala care permite asigurarea consumatorilor cu bunurile necesare acestora, la un pret in general mai mic, folosind insa procedura legala de omologare a produselor.

Aceasta cale este folosita in prezent pe scara larga in unele domenii de activitate, mai ales in acelea in care materialele sintetice au unele caracteristici calitative superioare celor naturale (exemplu: uleiurile minerale depasite calitativ de cele semisintetice sau sintetice prin aditivare).

Inlocuirea produselor naturale cu unele sintetice devine ilegala in momentul in care acestea din urma sunt prezentate drept produse naturale, in vederea obtinerii unor profituri necuvenite rezultate din diferenta de pret.

DEPRECIEREA CALITATIVA A PRODUSELOR

Deprecierea calitativa a produselor se poate produce in oricare din etapele circuitului lor tehnic, dar mai ales in timpul depozitarii si transportului.

In functie de intensitatea factorilor de degradare, aceasta poate fi:

a totala - cand produsul trebuie scos din uz;

a partiala - cand produsul poate primii alte destinatii, mai putin eficiente in raport cu destinatia de baza.

CAZURILE DE PIERDERI ECONOMICE

In acesta categorie intra:

a scaderea masei unor produse ca urmare a modificarii parametrilor mediului exterior (umiditate, temperatura, presiune etc);

a cresterea procentului de produse necorespunzatoare calitativ peste limitele admise;

a alte perisabilitati.

SURSE DE LITIGII DATORATE PRINCIPALELOR ETAPE ALE CIRCULATIEI TEHNICE A MARFURILOR

In figura precedenta sunt prezentate fluxurile informationale de baza privind calitatea marfurilor. Din aceasta prezentare schematica se remarca cerinta unor solutii menite sa asigure un nivel calitativ normal al loturilor de marfuri.

Cu toate acestea in cadrul circulatiei tehnice a marfurilor apar urmatoarele surse potentiale de litigiu:

a) cu prilejul livrarii loturilor de produse;

b) cu prilejul transportului loturilor de marfuri;

c) cu prilejul receptiei loturilor de marfuri;

d) cu prilejul depozitarii loturilor de marfuri.

a)    In etapa de livrare a loturilor de marfuri surse potetiale de litigii apar in urmatoarele situatii:

datorita livrarii altor sortimente decat cele contractate;

datorita livrarii loturilor necorespunzatoare calitativ;

datorita livrarii unor loturi eterogene (continand produse din sarje diferite;

expedierea unor loturi care nu sunt insotite de documente legale.

b)    In etapa de transport a loturilor de marfuri se impune in principiu conservarea calitatii in conditii de pastrare pe durata variabila a acestora in spatii mobile de depozitare, deoarece de multe ori influenta transportului asupra calitatii loturilor de marfuri poate fi negativa. In acest caz are mare importanta:

alegerea judicioasa a mijloacelor de transport (care sa asigure un microcimat adecvat);

alegerea celor mai scurte trasee pentru a reduce la minimum actiunea agentilor mecanici: socuri, trepidatii etc.;

alegerea unor ambalaje de transport corespunzatoare naturii produselor si in concordanta cu ceilalti parametrii ai transportului;

amplasarea si fixarea corecta a marfurilor in spatiul de transport;

selectionarea tehnicilor optime de incarcare-descarcare a mijloacelor de transport.

In situatii in care conditiile de transport nu sunt corespunzatoare, acesta etapa genereaza vicieri insemnate ale marfurilor si ambalajelor acestora, pierderi peste normele legale, degradari sau alterari ale produselor, impurificari etc.

Practica arata ca principalele cauze care pot genera vicieri ale loturilor de marfuri, care pot genera litigii, in etapa de transport sunt:

utilizarea unor mijloace de transport necorespunzatoare;

deplasarea pe rute ocolite (marirea traseelor de parcurs);

folosirea unor ambalaje de transport necorespunzatoare;

manipularea brutala a produselor;

eterogenitatea calitativa aloturilor de marfuri;

nerespectarea de catre transportator a conditiilor de deplasare impuse de proprietatile marfurilor.

c)    Etapa receptiei loturilor de marfuri, reprezinta de fapt etapa in care pot apare cele mai numeroase litigii, atat referitoare la calitatea produselor, cat si la cantitatea lor. Aceste litigii pot avea la baza, in unele situatii, efectuarea necorespunzatoare a verificarii la receptie, dar de cele mai multe ori ele au la baza degradari calitative ale produselor aparute in etapele premergatoare receptiei, dar depistate cu prilejul efectuarii acesteia. Cele mai frecvente surse de litigii in aceasta etapa sunt:

neconcordanta dintre sortimentul contractat si sortimentul atestat documentar sau cel real al lotului de marfa;

neconcordanta dintre calitatea contractata (respectiv calitatea prescrisa si omologata) si calitatea reala a lotului de marfuri;

neconcordanta dintre procedeele si metodele de verificare a calitatii loturilor utilizate de furnizor si beneficiar;

eterogenitatea calitativa a loturilor de marfuri.

d)    Etapa depozitarii unui lot de marfuri (in spatii fixe de depozitare) presupune un ansamblu de operatiuni de manipulare, amplasare spatiala, protectia integritatii produselor etc., a caror nerespectare poate sa genereze degradari calitative. Pastrarea loturilor de marfuri in depozitele intreprinderilor de comert cu ridicata (en-gros), pe perioade mai scurte sau mai lungi de timp, implica asigurarea unui regim optim care sa permita mentinerea proprietatilor produsului cat mai apropiate de cele initiale. De aici rezulta necesitatea ca in aceasta etapa sa se controleze si sa se dirijeze influensa agentilor mediului ambiant (temperatura aerului, umiditatea relativa a aerului etc.) simultan cu controlarea evolutiei proprietatilor labile ale loturilor de marfuri spre a preveni modificarea lor in sens nedorit.

Exista cazuri cand datorita viciilor ascunse, modificari negative ale proprietatilor produselor se pot manifesta chiar atunci cand influenta factorilor externi este minima sau chiar nula.

In cazul in care beneficiarul organizeaza incorect procesul de pastrare a marfurilor sau nu poate dovedi ca a respectat conditiile prescrise de pastrare, sau nu respecta obligatiile sale in legatura cu termenul de garantie, raspunderea pentru eventualele degradari ii revine.

O alta sursa aparte de litigii in legatura cu calitatea marfurilor, o poate constitui pastrarea fondului de marfa in unitatile comerciale cu amanuntul (en detail). In aceste cazuri exista o serie de particularitati ale depozitarii si pastrarii marfurilor, cum ar fi:

posibilitati minime de verificare a calitatii marfurilor cu ocazia primirii acestora in magazine;

conditii de pastrare greu de dirijat si in orice caz fluctuante;

durata relativ scurta de pastrare;

examinarea sumara dar efectiva a fiecarei unitati de produs atat de catre vanzator cat si de catre consumator, ocazie cu care se deceleaza aproape toate viciile aparente.

Daca se analizeaza cele mai importante surse care genereaza modificari negative ale calitatii in ansamblul circulatiei tehnice a loturilor de marfuri, se remarca faptul ca este necesar sa se precizeze ca raspunderile partilor implicate nu apar decat foarte rar clar delimitate si de aceea frecvent se apeleaza la expertize.

Litigiile izvorate din activitatea de comert la nivel international pot avea drept obiect livrarea unor loturi de produse necorespunzatoare, estimarea intinderii prejudiciului rezultat prin degradarea produselor in timpul transportului, stabilirea factorilor care au cauzat degradarea calitativa, stabilirea cantitatii unor loturi sau angajarea raspunderii societatilor de asigurare.

Din practica organelor care au competente in solutionarea litigiilor patrimoniale dintre firme precum si a celor care au compente in solutionarea litigiilor izvorate din activitatea de comert exterior, se constata ca cele care generaza cel mai frecvent litigii, pentru a caror solutionare corecta se recurge la sprijinul expertizei merceologice, judiciare sau preventive, sunt:

a receptia calitativa;

a pastrarea;

a depozitarea;

a transportul.

Efectuarea expertizelor in aceste domenii presupune unele particularizari ce deriva din metodologia generala de efectuare a unei expertize si care sunt in functie de natura activitatilor specifice etapelor mentionate.

Asemenea expertize au in general un caracter complex si ungrad de dificultate avansat, presupunand cunoasterea aprofundata de catre experti atat a cadrului legislativ-normativ, cat si a tehnicilor uzuale sau a unor aspecte particulare specifice verificarii la receptie, transportului sau pasatrarii loturilor de marfuri in spatii fixe sau mobile de depozitare.