Punerea in miscare a actiunii penale

Punerea in miscare a actiunii penale

Cercetarea penala se poate efectua numai fata de invinuit, aceasta modalitate de efectuare a urmaririi penale fiind cunoscuta sub denumirea de urmarire penala fara punerea in miscare a actiunii penale. Cand actiunea penala este pusa in miscare in cursul cercetarilor penale modalitatea de efectuare a urmaririi penale poarta titulatura de urmarire penala cu punerea in miscare a actiunii penale.

Urmarirea penala incepe "in rem" pentru declansarea cercetarilor nefiind necesara cunoasterea faptuitorului. Cand acesta este cunoscut apare posibilitatea punerii in miscare a actiunii penale. Actiunea penala se exercita numai "in personam".

In cursul urmaririi penale daca organul de cercetare ajunge la concluzia ca in cauza exista temeiuri pentru punerea in miscare a actiunii penale, face propuneri in acest sens si le inainteaza procurorului (art.234 C.p.p.).

Persoana fata de care s-a pus in miscare actiunea penala este parte in procesul penal si se numeste inculpat (art.23).

Temeiurile pe care se bazeaza propunerea organului de cercetare in legatura cu punerea in miscare a actiunii penale decurg din conditiile care permit exercitarea actiunii penale. Conditiile sunt cumulative:

a) faptuitorul este cunoscut;

b) exista probe sau indicii temeinice care justifica tragerea la raspundere penala a invinuitului (probe sau indicii ca a fost savarsita o infractiune, fapta penala a fost savarsita cu vinovatie, acea fapta a fost savarsita de cel fata de care se efectueaza cercetarea penala);

c) nu subzista vreunul din cazurile care impiedica punerea in miscare a actiunii penale prevazute in art.10 C.p.p.

Propunerea organului de cercetare penala se materializeaza intr-un referat. Daca propunerea este judicioasa procurorul dispune punerea in miscare a actiunii penale prin ordonanta (art.235).

In cauzele penale care potrivit art.209 sunt urmarite de procuror, acesta pune in miscare actiunea penala din oficiu.

Punerea in miscare a actiunii penale constituind act de inculpare regula este ca inculparea trebuie adusa la cunostinta celui in cauza (se procedeaza la ascultarea inculpatului).

Ordonanta de punere in miscare a actiunii penale este un act de importanta deosebita pentru ca: a) confera invinuitului calitatea de inculpat - parte in cauza, cu toate drepturile si obligatiile corespunzatoare; b) fixeaza cadrul in care se desfasoara in continuare procesul (urmarirea penala cu punere in miscare a actiunii penale).

Ordonanta cuprinde toate mentiunile generale indicate in art.203 C.p.p. si in plus date cu privire la persoana inculpatului, fapta pentru care este invinuit si incadrarea juridica a acesteia.

Punerea in miscare a actiunii penale (inculparea) trebuie adusa la cunostinta persoanei cercetata. Aceasta reprezinta un contact obligatoriu intre organul de urmarire penala si persoana cercetata exceptand cazurile in care inculpatul este disparut sau s-a sustras de la urmarire penala.

Art.237 C.p.p. prevede ca, inculpatul este ascultat de organul de cercetare. Cu ocazia ascultarii, organul de cercetare penala ii comunica fapta pentru care este invinuit, ii da explicatii cu privire la drepturile si obligatiile pe care le are, ii pune in vedere inculpatului aflat in libertate ca este obligat sa se prezinte la toate chemarile si ca are indatorirea sa comunice orice schimbare de adresa.

Ascultarea inculpatului se va face de procuror daca urmarirea penala este efectuata in conformitate cu art.209 C.p.p.

Cand inculpatul nu locuieste in tara, organul de urmarire penala va tine seama la fixarea termenului de prezentare de reglementarile privind asistenta judiciara internationala.

Dispozitiile art.6 si art.172 C.p.p. se aplica in mod corespunzator. In cazul in care inculpatul este arestat, inculparea trebuie adusa la cunostinta in prezenta avocatului ales sau numit din oficiu.

Organul de cercetare penala va continua urmarirea si fara a-l asculta pe inculpat cand acesta este disparut sau se sustrage de la cercetare.

Punerea in miscare a actiunii penale prin ordonanta nu este o institutie obligatorie a urmaririi penale, chiar atunci cand exista toate conditiile pentru realizarea ei.

In practica judiciara, de cele mai multe ori, actiunea penala se pune in miscare in cazurile cand aceasta se impune ca o conditie pentru arestarea preventiva a unei persoane pe o durata mai mare de 10 zile; in aceasta situatie este necesar ca invinuitul sa capete calitatea de inculpat (art.236).

Punerea in miscare a actiunii penale se poate face nu numai in cursul cercetarilor, dar si la sfarsitul acesteia (art.262).

In cauzele privind infractiunile la care se refera art.279 alin.2 lit.a C.p.p., plangerea prealabila a persoanei vatamate adresata instantei de judecata reprezinta si actul de inculpare.

Asemenea procedurii plangerii prealabile (art.279 alin.2 lit.a) si in situatia prevazuta de art.278¹ alin.8 lit.c, cand instanta retine cauza spre judecare, plangerea partii vatamate constituie si act de inculpare.

In mod exceptional in cursul judecatii in prima instanta, in situatia prevazuta de art.336 alin.2, cand procurorul nu participa la judecata, instanta poate extinde din oficiu procesul penal si pune in miscare actiunea penala.

Extinderea cercetarilor si schimbarea incadrarii juridice. Potrivit art.238 C.p.p., organul de cercetare face propuneri motivate pentru extinderea cercetarii penale sau schimbarea incadrarii juridice daca constata aparitia oricareia dintre situatiile urmatoare:

a) fapte noi in sarcina invinuitului/inculpatului;

b) date cu privire la participarea si a unei alte persoane la savarsirea infractiunii;

c) imprejurari noi care pot duce la schimbarea incadrarii juridice a faptei.

Procurorul examineaza propunerile organului de cercetare si, daca le gaseste justificate, dispune extinderea cercetarii cu privire la fapte noi sau alte persoane, inclusiv a actiunii penale ori schimbarea incadrarii juridice. Procurorul se pronunta prin ordonanta motivata in cel mult 5 zile.

In practica judiciara se admite ca dispozitiile art.238 sunt aplicabile numai in cazul cercetarilor efectuate de organul de cercetare penala. Daca urmarirea penala se efectueaza de procuror acesta dispune prin rezolutie motivata in privinta extinderii cercetarilor si daca este cazul a actiunii penale sau schimbarii incadrarii juridice.