Procedura de judecare a apelului. Solutiile pronuntate in apel.

Procedura de judecare a apelului. Solutiile pronuntate in apel.

Judecarea apelului

Judecarea apelului se face avand in vedere toate dispozitiile generale inserate in primul capitol al titlului referitor la judecata (art.287-312). Suplimentar urmeaza a se tine seama si de dispozitiile art.375-383 a caror analiza se face mai jos.

Ca si judecata in prima instanta, apelul are aceleasi trei mari diviziuni: o etapa premergatoarea, judecata propriu-zisa a apelului, deliberarea si solutionarea cauzei.

In cadrul primului paragraf nu sunt prezentate decat primele doua etape. Aspectele legate de solutionarea cauzei, se vor analiza in paragraful urmator, referitor la rezolvarea apelului.

Dupa investirea instantei de apel ca urmare a declararii acestei cai de atac si primirea dosarului cauzei, se fixeaza termen pentru judecata (art.375). La inaintarea dosarului catre instanta de apel, prima instanta tine seama, cand este cazul, de eventualele limitari in timp impuse de lege (de ex. in cadrul procedurii urgente, art.477 alin.2 prevede obligatia inaintarii dosarului in urmatoarele 24 de ore de la declararea apelului).

Judecarea apelului se face cu aplicarea tuturor dispozitiilor corespunzatoare valabile la citarea in prima instanta.

Prezenta inculpatului arestat la judecarea apelului este obligatorie (art.375 alin.3). Regula este de generala aplicatie .

Lipsa la judecata a celorlalte parti regulat citate, indiferent ca sunt apelanti sau intimati, nu impiedica judecarea apelului.

Participarea procurorului la judecarea apelului este obligatorie oricare ar fi obiectul cauzei (art.376).

Dispozitia art.376 este utila, intrucat este inlaturata astfel orice nedumerire sau echivoc care s-ar putea ivi fata de participarea procurorului in unele situatii, cum ar fi cazul cand apelul vizeaza exclusiv latura civila a cauzei, cheltuielile de judecata pretinse de un martor etc.

In apel partile dobandesc o denumire proprie: apelant (cel care a declarat apelul) si intimat (cel la care se refera apelul).

Judecarea apelului in sedinta cunoaste aceleasi activitati de inceput cu caracter preliminar si organizatoric ca si sedinta in prima instanta, cu excluderea aspectelor care nu sunt corespunzatoare apelului (de pilda, nu se face strigarea nominala a martorilor si inlaturarea lor din sala de sedinta). Acesta rezulta implicit din inceputul dispozitiei nr.377 C.p.p. Dupa apelul partilor si constatarile de rigoare asupra caracterului complet al procedurii de citare, partile pot formula cereri sau ridica exceptii (de exemplu, se poate cere amanarea cauzei pentru lipsa de aparare, se pot formula cereri de recuzare a unui membru al completului de judecata, etc.).

Daca judecata se amana pentru diferite motive, grefierul intocmeste o incheiere potrivit art.305. In caz de amanare, partile prezente iau termenul in cunostinta si nu se mai citeaza ulterior, chiar daca lipsesc la vreunul din acele termene (art.291 alin.3); in schimb militarii si detinutii trebuie citati la fiecare termen.

Cu prilejul judecarii, instanta de apel verifica hotararile atacate pe baza lucrarilor si materialului probator existent la dosar si a oricaror inscrisuri noi.

In literatura de specialitate s-a precizat ca prin "inscrisuri noi" trebuie intelese numai actele si documentele care se cuprind in categoria inscrisurilor ca mijloace de proba in sensul legii de procedura penala si care nu au fost infatisate primei instante .

O problema pusa in legatura cu prezentarea inscrisurilor noi este de a sti pana cand acestea se pot depune. In lipsa unor dispozitii exprese, se conchide ca ele pot fi deduse in fata instantei de apel oricand, pana la incheierea dezbaterilor.

La apel cercetarea judecatoreasca poate lipsi. Ea este prezenta in situatia in care, cu prilejul judecarii apelului, instanta administreaza probe noi pe care le considera necesare (deci nu numai inscrisuri). In acest sens, in cazul in care se invoca probe noi, trebuie sa se arate aceste probe si mijloacele de proba cu ajutorul carora pot fi administrate. Probele noi pot fi invocate si de instanta din oficiu cat si de apelant in motivele de apel.

Administrarea probelor are loc fara ca, in prealabil, sa se admita apelul.

In apel activitatea de judecata este concentrata in principal la momentul dezbaterilor. Dezbaterile, ca si la prima instanta, constau in cuvantul procurorului si partilor, cu deosebirea ca ordinea in care se da cuvantul este diferita.

Art.377 prevede ca presedintele completului da cuvantul partilor in urmatoarea ordine: apelant, intimat, procuror.

Daca apelul este declarat de procuror sau daca apelul acestuia figureaza printre caile de atac ale celorlalti titulari, primul cuvant se acorda procurorului. Participantii au dreptul la replica.

Art.377 alin.4 C.p.p., prevede ca inculpatul are cel din urma cuvant. Aceasta dispozitie sub aspectul mecanismului procesual se aseamana cu norma inscrisa in art.341, dar ca natura este diferita de ceea ce constituie la prima instanta ultimul cuvant al inculpatului. Asa cum s-a aratat in literatura de specialitate, dispozitia inscrisa in art.377 alin.4, devine aplicabila numai in masura in care a avut loc un schimb de replici . Pe de alta parte, dreptul acesta al inculpatului de a vorbi cel din urma poate fi exercitat si prin aparator, nefiind un drept exclusiv personal, asa cum se subliniaza expres in art.341.

Solutiile pronuntate in apel (rezolvarea apelului).

Generalitati. Dupa judecarea apelului completul delibereaza in vederea adoptarii unei solutii. Deliberarea poarta asupra verificarii hotararii judecatoresti atacate, atat in lumina motivelor invocate de parti cat si cu privire la toate celelalte aspecte pe care instanta de apel este obligata sa le observe din oficiu in virtutea rolului sau activ.

Instanta delibereaza pe baza lucrarilor materialului din dosar, a eventualelor inscrisuri noi depuse de parti si probelor noi administrate.

Rezultatul deliberarii se consemneaza intr-o minuta.

In solutionarea apelului, instanta poate da o noua apreciere probelor dosarului fiind obligata sa se pronunte asupra tuturor motivelor de apel .

Solutiile la judecata in apel prevazute in art.379 pot fi grupate in doua mari categorii in functie de respingerea sau admiterea apelului.

Respingerea apelului. Potrivit art.379 exista trei situatii in care se respinge apelul si anume cand este: a) tardiv; b) inadmisibil; c) neintemeiat.

Declararea apelului peste termenul legal duce la tardivitatea acestuia, iar termenul fiind peremptoriu instanta are obligatia respingerii apelului, de plano, fara a se mai examina legalitatea si temeinicia lui. Apelul introdus tardiv nu permite investirea instantei superioare cu dreptul de control al hotararii primei instante. Efectul depasirii termenului fixat de lege prin exercitarea apelului se poate inlatura numai in cazul repunerii in termen sau a apelului peste termen.

Inadmisibilitatea apelului este determinata de folosirea lui in afara conditiilor stabilite de lege. Inadmisibilitatea se poate manifesta in deosebi in legatura cu doua aspecte principale: apelul se exercita impotriva unei hotarari nesusceptibile de apelare; apelul se declara cu depasirea limitelor in care se poate introduce de diferiti apelanti .

De exemplu, se respinge ca inadmisibil apelul declarat impotriva sentintei pronuntate de judecatorie cu privire la o infractiune pentru care instanta a fost sesizata prin plangere prealabila. Daca in cursul judecatii in prima instanta partea vatamata a declarat ca revine asupra cererii facute la urmarirea penala de a i se acorda despagubiri si sustine ca nu mai are pretentii fata de inculpat, prin aceasta pierde calitatea de parte civila si in consecinta apelul sau impotriva sentintei prin care nu i s-au acordat despagubiri este inadmisibil .

Apelul inadmisibil sau apelul tardiv nu produce efectul extensiv.

Daca hotararea atacata este legala si temeinica, criticile aduse prin apel fiind neintemeiate, hotararea primei instante se mentine, iar apelul se respinge ca neintemeiat.

Spre deosebire de situatiile anterioare in care respingerea apelului nu implica o judecata asupra hotararii atacate, in acest ultim caz instanta de apel trebuie sa examineze si fondul cauzei.

In literatura de specialitate s-a ridicat problema respingerii apelului cand lipseste interesul pentru apelant avandu-se in vedere ca una din ratiunile fundamentale ale existentei cailor de atac este folosirea lor in interesul partilor . Cu privire la aceasta s-a sustinut ca solutia respingerii apelului pe considerentul lipsei de interes nu poate fi acceptata atata vreme cat respingerea apelului fara examinarea fondului este permisa numai in cazul tardivitatii si inadmisibilitatii .

Admiterea apelului. Art.379 pct.2 prevede ca in caz de admitere a apelului consecinta este desfiintarea hotararii atacate. Art.382 completeaza dispozitia de mai sus, precizand ca desfiintarea poate fi totala sau partiala.

In cazul desfiintarii totale hotararea se infirma in intregime, dar in limitele prevazute de art.371 si art.373 adica tinandu-se seama de efectul devolutiv si efectul extensiv al apelului.

Desfiintarea partiala are un caracter limitat, fiind supuse acesteia numai anumite aspecte ale hotararii. Desfiintarea partiala este mentionata de art.382 alin.2 si priveste unele fapte sau persoane ori anumite aspecte ale laturii penale sau civile sub conditia ca o astfel de desfiintare sa nu impiedice justa solutionare a cauzei.

Judecata in apel a inculpatului in stare de arest nu impiedica, in caz de desfiintare a hotararii, mentinerea de catre instanta de apel a masurii de preventie.

Pentru admiterea apelului si desfiintarea hotararii atacate art.379 pct.2 nu pune expres o conditie generala presupunand ca hotararea poate fi necorespunzatoare din orice punct de vedere.

Conditia fiind indeplinita, instanta desfiinteaza hotararea, aceasta constituind modalitatea generala de admitere a apelului.

In concret art.379 pct.2 prevede ca in urma admiterii apelului si desfiintarii primei hotarari, instanta de control judiciar are la indemana doua variante: a) pronuntarea unei noi hotarari de catre instanta de apel; b) dispunerea unei noi judecati de catre instanta a carei hotarari a fost desfiintata (eventual o alta instanta corespunzatoare).

Admiterea apelului, desfiintarea hotararii primei instante si pronuntarea unei noi hotarari de catre instanta de apel (art.379 pct.2 lit.a).

In urma judecarii apelului instanta superioara poate constata viciile pe care le prezinta hotararea primei instante, fie pe baza motivelor invocate de apelanti, fie din oficiu. In toate cazurile hotararea atacata urmeaza a fi desfiintata.

Evidentierea si stabilirea lipsurilor pe care le prezinta hotararea atacata este posibila chiar in cazul judecarii apelului fara a mai fi nevoie de o alta judecata in fond.

Complexitatea cauzelor penale nu permite de fiecare data ca natura juridica reformatoare a apelului sa se manifeste pe o baza atat de simpla. Deseori, desfiintarea hotararii primei instante si inlocuirea ei cu alta hotarare impune o noua judecata in fond. De pilda, necesitatea unei noi judecati in fond apare cand starea de fapt este pusa sub semnul indoielii sau urmeaza sa se schimbe, respectiv adevarul se contureaza sub alt aspect ceea ce presupune o noua probatiune in cauza, administrarea altor mijloace de proba, implicarea unor fapte sau persoane noi.

In asemenea ipoteze, frecvent intalnite in cauza apelul isi dubleaza valentele pentru ca pe langa natura sa de cale de atac imbraca practic si formele de judecata in prima instanta. De aceea, se obisnuieste a se spune ca apelul repeta la un nivel superior judecata in fond.

De cate ori are loc judecarea in fond a cauzei de catre instanta de apel dupa desfiintarea hotararii, aceasta se realizeaza potrivit dispozitiilor cuprinse in partea speciala, titlul II cap. 1 si 2 care se aplica in mod corespunzator (art.384 C.p.p.). Pentru pronuntarea noii hotarari instanta de apel v-a proceda potrivit art.345 si urmat. C.p.p.

Admiterea apelului, desfiintarea hotararii primei instante si dispunerea rejudecarii de catre instanta a carei hotarari a fost desfiintate (art.379 pct.2 lit.b). Extrapoland o terminologie uzitata in limbajul de specialitate se poate spune ca apare in acest caz o desfiintare a hotararii cu trimitere spre o noua judecata tot la prima instanta.

Cazurile de trimitere spre o rejudecare a cauzei de catre prima instanta sunt limitativ inscrise in lege. In urma admiterii apelului rejudecarea cauzei de catre prima instanta este posibila numai in urmatoarele ipoteze:

judecarea cauzei la prima instanta a avut loc in lipsa unei parti nelegal citate;

judecarea cauzei a avut loc in absenta partii care desi legal citata a fost in imposibilitate de a se prezenta si de a instiinta instanta despre aceasta imposibilitate;

hotararea primei instante a lasat nerezolvat fondul cauzei[9];

hotararea instantei a fost desfiintata pentru motive de incompetenta. In aceasta ultima ipoteza instanta de apel va dispune rejudecarea cauzei de catre instanta competenta, dupa lege.

Instanta de trimitere este totdeauna prima instanta sau una corespunzatoare (avand competenta, potrivit legii) care va judeca potrivit tuturor regulilor aplicabile judecatii in prima instanta. Sentinta pronuntata va putea fi atacata din nou cu apel.