Criminalitatea violenta, coruptia, crima organizata.
Recrudescenta violentei in societatea contemporana.
Evolutia societatilor contemporane evidentiaza faptul ca desi s-au intensificat masurile si interventiile institutiilor specializate de control social impotriva faptelor de delicventa si criminalitate, in multe tari se constata o recrudescenta si o multiplicare a delictelor comise cu violenta si agresivitate precum si a celor din domeniul economic si financiar-bancar, frauda, santaj, mita si coruptie.
Reprezentand o problema sociala a carei modalitate de manifestare si solutionare intereseaza atat factorii de control social (politie, justitie, administratie) cat si opinia publica. Asemenea de delicte si crime comise prin violenta si coruptie tind sa devina deosebit de intense si periculoase pentru stabilitatea si securitatea institutiilor, grupurilor si indivizilor; fiind asociata de multe ori cu cele de crima organizata, terorism si violenta institutionalizata, specifice, "subculturilor" violentei si crimei profesionalizate.
Desi cauzele recrudescentei violentei si crimei organizate sunt dificil de identificat si explicat datorita existentei unor diferente sensibile in ceea ce priveste amploarea si intensitatea lor de la o tara la alta; majoritatea specialistilor si cercetatorilor considera ca sursele acestor fenomene rezida in perpetuarea unor structuri politice, economice si normative deficitare, in mentinerea si accentuarea discrepantelor sociale si economice dintre indivizi, grupuri si comunitati si intensificarea conflictelor si tensiunilor sociale si etnice.
Dificultatile intampinate in definirea actelor si crimelor comise prin violenta sunt determinate atat de varietatea formelor de violenta si crima violenta intalnite in diverse societati cat si de diferentele in ceea ce priveste sanctionarea si pedepsirea acestora, mai ales ca, de multe ori, violenta acopera o gama larga de comportamente individuale si sociale ce tin de propria lor etiologie. Totodata, aprecierea si definirea violentei se face in functie de anumite criterii istorice, culturale si normative, de ordinea sociala existenta la un moment dat intr-o anumita societate, de anumite interese politice si sociale, dar si in functie de anumite criterii si contexte subiective si accidentale, care sunt insa relative spatial si temporal (atat de la o societatea la alta cat si de la o perioada la alta).
Violenta nu constituie totusi, un fenomen nou, aparitia si evolutia ei fiind strans legata de evolutia indivizilor, grupurilor, organizatiilor si societatilor umane.
Pentru acest motiv unii cercetatori si specialisti considera ca violenta reprezinta o permanenta umana, fiind intens legata de esenta umana si de functionarea societatii.
Ea este amplificata in prezent de acte de terorism si crima organizata, comise cu scopul de a inspira frica, spaima si groaza in randul opiniei publice, dar si o serie de delicte si crime, ce violeaza drepturile si libertatile individului (omoruri, asasinate, violuri, jafuri, agresiuni fizice). Alaturi de violenta primitiva, ocazionala, pasionala sau utilitara se constata amplificarea si proliferarea violentei rationale, specifica crimei organizate si organizatiilor criminale profesioniste.
Asistam la o asa numita "internationalizare" a violentei si crimei organizate la nivelul diferitelor societati, state si natiuni prin aparitia si proliferarea unor noi tipuri de delicte si crime, ce transgreseaza si interpenetreaza noi forme de prevenire, combatere si neutralizare a violentei si crimei organizate la nivel national si international.
Dezvaluirea cauzelor fenomenului infractional nu poate fi realizata decat printr-o cercetare care sa exploateze toate laturile acestui fenomen. Sunt necesare in acest sens investigatii cu caracter sociologic, psihologic, juridic, psihiatric, biologic si antropologic.
Afirmarea caracterului complex biopsihosociolegal al criminalitatii si inlaturarea, prin acest concept, a sustinerilor biologizante, psiho-sociologizante, corespunde realitatii obiective si reprezinta una din premisele majore necesare cercetarilor criminologice fundamentale in scopuri profilactice.
Capitolul I. ASPECTE GENERALE PRIVITOARE LA INTELESUL DE ORGANIZATII CRIMINALE
1.1 Definirea conceptului de organizatie criminala
1.1.1"Crima organizata" sau "organizarea crimei"?
Unii specialisti neaga existenta unei organizatii nationale a crimei. Autori ca Daniel Bell, John Coublin sau Francis Janni indica existenta unor grupuri de infractori care vin in conflict atunci cand savarsesc infractiuni intr-un anumit teritoriu. De asemenea se neaga realitatea unui model de organizare formala a grupului.
Opiniile cum ar fi ca organizatiile criminale secrete nu sunt organizatii formale de tipul corporatiilor de afaceri, ci sunt sisteme sociale traditionale, organizate pe baza valorilor culturale ce nu au nimic in comun cu calitatile birocratiei moderne sau cum ca aceste organizatii seamana cu o intreprindere sau o conspiratie straina, etnica, au fost dezbatute intens, mai ales dupa anii '20 ai secolului nostru.
Opiniile raman impartite, cu toate acestea se considera ca "crima organizata" sau "organizarea crimei" desemneaza concepte si realitati diferite a caror rezolvare are nu numai o relevanta teoretica, ci si implicatii practice in strategia de prevenire si combatere a criminalitatii.
"Organizarea crimei" difera de "crima organizata" deoarece:
▪ structura ierarhica rigida este inlocuita de un sistem interrelational flexibil si eficient.
▪ nu intotdeauna violenta este cea mai buna cale de inlaturare a persoanelor incomode(ex.: schimburi de functie)
▪ infiltrarea in sferele de decizie nu este necesara, infractorii insisi se afla in aceste sfere.
▪ prejudiciul social este cu atat mai mare cu societatea este putin constienta ca "organizarea crimei" se repercuteaza in mod catastrofal asupra nivelului sau de trai.
