Notiuni introductive - judecata in recurs

Notiuni introductive - judecata in recurs

In urma noii organizari judecatoresti din Romania a fost necesara o restructurare esentiala a cailor de atac, fiind obligatorie schimbarea in mod corespunzator a mecanismului gradelor de jurisdictie. Aceasta cerinta a impus o conceptie si reglementare cu totul diferita a recursului penal, aliniindu-l. in mare, modului in care fusese conceput in traditia juridica romaneasca, dar conferindu-i si numeroase valente noi .

Calea de atac a recursului, in reglementarea actuala introdusa prin Legea nr.45/1993 este asezata conceptual in mod diferit fata de felul in care institutia a fost disciplinata in codul din 1969. Aceasta a impus nevoia unor modificari ale Codului de procedura penala in care sa se reflecte masuri de tehnica legislativa si redactionala corespunzatoare.

In cadrul capitolului referitor la caile de atac in locul primei sectiuni care se referea la recurs a fost trecut apelul. Noua reglementare a fost intercalata intre fostele art.385 si art.386 prin folosirea sistemului de indici. In felul acesta s-a ajuns ca normarea complexa si ampla a recursului sa fie inscrisa in 19 articole distincte inseriate toate la art.385 cu indici corespunzator de la art.385¹ la art.385¹⁹.

In urma modificarilor aduse legislatiei prin Legea nr.45/1993, recursul reprezinta diferentiat al doilea sau al treilea grad de jurisdictie in functie de posibilitatea intentarii sau nu a apelului impotriva primei hotarari atacate[2].

In succesiunea normala a procedurii judiciare recursul urmeaza apelului si in aceasta ordine reprezinta cel de-al treilea grad de jurisdictie. O asemenea alcatuire a procesului nu este insa obligatorie, iar uneori nici nu se poate realiza, intrucat legea nu permite apelarea anumitor hotarari. Hotararile care nu pot fi atacate cu apel nu pot ramane insa pronuntate in prima si in ultima instanta. In aceste cazuri recursul va fi posibil si fara interventia apelului reprezentand al doilea si ultimul grad de jurisdictie.

Recursul constituie intotdeauna ultima cale de atac ordinara dar el nu se poate intenta atata timp cat hotararea primei instante poate fi apelata.

Recursul este o cale de atac in anulare si are drept scop in caz de admitere casarea primei solutii si inlocuirea ei cu una diferita. Referitor la exercitarea acestei cai de atac se pune problema de a determina pana unde merg posibilitatile de control asupra hotararii atacate, respectiv de a stabili daca prin recurs se poate invoca orice viciu al hotararii atacate.

Conceptia juridica europeana asupra acestei cai de atac porneste de la teza ca prin recurs nu se rejudeca litigiul respectiv fondul cauzei ci doar se fac aprecieri asupra hotararii date (daca corespunde sau nu legii). Se mai sustine ca recursul reprezinta un mijloc de a repara ilegalitatile, in cazuri strict determinate, fara a duce la o judecata care sa poarte asupra fondului. Instanta de casare nu apreciaza faptele, nu decide asupra vinovatiei si pedepsei aplicate asa cum acest lucru este posibil in cazul apelului judecand exclusiv daca, din punct de vedere al dreptului, hotararea atacata este corespunzatoare. Cand instanta de recurs apreciaza ca legea a fost corect aplicata respinge calea de atac, iar in caz de violare a legii admite recursul si caseaza hotararea nelegala .

Intrucat aspectele de drept se diferentiaza uneori destul de dificil de latura faptica, practic o "casare pura" devine aproape imposibila. De aceea, se pune problema de a sti cat de departe se poate merge cu teza recursului de drept.

Reglementarea romana a ocolit sistemul "casarii pure" tinzand catre admiterea macar in anumite limite a imprejurarilor legate de aspectele de fapt sau a formularii unor cazuri de recurs in care diferentierile sunt greu de facut respectiv suprapunerile sunt nu numai de neinlaturat dar deseori si necesare.

Trecand in revista cele 22 de puncte ale art.385⁹ in care sunt formulate cazurile de recurs regasim unele in care implicarea laturii faptice legate de aflarea adevarului nu poate ramane straina examinarilor (ex. pct.10, pct.13, pct.15, pct.18 etc.).

Teoria casarii numai a aspectelor de drept legate de nelegalitatea hotararilor penale, chiar cu unele atenuari ale principiului, reprezinta esenta recursului numai in cazurile cand acesta realizeaza o cale de atac care depaseste al doilea grad de jurisdictie.

Legea a admis pentru recurs doua naturi juridice diferite, care fac ca aceasta cale de atac sa se deosebeasca, dupa cum constituie o cale de atac ordinara care survine dupa ce anterior s-a judecat cauza in apel, ori dimpotriva calea recursului - desi ordinara - intervine ca cel de al doilea grad de jurisdictie impotriva sentintelor pronuntate in prima instanta.

Din art.385¹ rezulta regula de principiu, ca recursul constituie o cale de atac ordinara indreptata impotriva unei decizii pronuntate in apel numai in conditiile prevazute la lit.e din aceasta norma. Numai in ipoteza corespunzatoare recursul reprezinta al treilea grad de jurisdictie si se exercita in cazurile numeroase, dar exclusiv prevazute in art.385⁹ C.p.p. Cand recursul se face in asemenea ipoteza nu pot fi invocate alte motive decat se prevad in unul din cele 22 puncte limitativ indicate.

In cazurile prevazute de art.361 lit.a-d nu se poate face apel impotriva celor patru categorii de sentinte aratate. Exact in aceleasi situatii insa, art.385¹ C.p.p. arata ca impotriva sentintelor mai inainte precizate se poate face recurs. In aceste cazuri recursul constituie singura cale de atac ordinara exercitabila impotriva hotararilor pronuntate de prima instanta.

Un asemenea recurs nu indeplineste functiile unei judecati in al treilea grad de jurisdictie si este firesc sa dobandeasca o natura juridica diferita de aceeasi cale de atac exercitata la al treilea nivel de judecata.

Pentru a nu exista dubii cu privire la o asemenea interpretare in asezarea gradelor de jurisdictie, cu consecintele lor normale asupra esentei juridice a cailor de atac realizate la fiecare nivel, legea a intervenit textual, cu precizarile care se impuneau. Art.385⁶ alin.3 prevede expres ca recursul declarat impotriva hotararii, care potrivit legii nu poate fi atacata cu apel, nu este limitat la motivele de casare prevazute in art.385⁹, iar instanta este obligata, in afara temeiurilor invocate si cererilor formulate de recurent, sa examineze intreaga cauza sub toate aspectele.

In acest recurs criticile formulate de titulari pot purta asupra oricaror aspecte, fara a exista cazuri dinainte stabilite si restranse sau in cea mai mare masura la aspectele de drept .