Notiuni generale despre masurile procesuale

§1. Notiunea de masura procesuala

Masurile procesuale sunt institutii de drept procesual penal, mijloace puse la dispozitia organelor judiciare pentru a preveni sau a inlatura imprejurarile care impiedica realizarea in bune conditii a procesului penal.

§2. Felurile masurilor procesuale.

Legea imparte masurile procesuale in masuri preventive si alte masuri procesuale.

Masurile preventive sunt:

- retinerea;

- obligarea de a nu parasi localitatea;

- obligarea de a nu parasi tara;

- arestarea preventiva.

Celelalte masuri procesuale au ca obiect asigurarea unei ocrotiri procesuale: luarea masurilor de ocrotire si de siguranta, masurile asiguratorii, restituirea lucrurilor si restabilirea situatiei anterioare savarsirii infractiunii.

Masurile procesuale au mai fost clasificate in functie de valoarea sociala asupra careia sunt dispuse: masuri procesuale personale si reale.

Au caracter personal masurile preventive, masurile de ocrotire, masurile procesuale de siguranta care pot fi luate in cursul procesului penal potrivit art.162 C. proc. pen.(obligarea la tratament medical, internarea medicala).

Masurile reale vizeaza restrangerile fata de anumite bunuri sau relatiile fata de ele:

- sechestrul asigurator;

- poprirea;

- inscriptia ipotecara;

- restituirea lucrurilor;

- restabilirea situatiei anterioare savarsirii infractiunii.

Luarea masurilor preventive

2.1 Conditii generale

Conditiile generale pentru luarea masurilor preventive sunt :

sa existe probe sau indicii temeinice ca invinuitul sau inculpatul a savarsit o fapta prevazuta de legea penala;

legea sa prevada pentru infractiunea savarsita, pedeapsa detentiunii pe viata sau pedeapsa inchisorii .

Masura arestarii preventive nu poate fi dispusa in cazul infractiunilor pentru care legea prevede alternativ pedeapsa amenzii (art.136 alin.6 C. proc. pen) ;

sa existe vreunul dintre cazurile prevazute de art.148 C. proc. pen.

In afara de aceste conditii generale, la stabilirea masurii de preventie ce urmeaza a fi luata, trebuie sa se tina seama de criteriile complementare prevazute de art.136 alin. final C. proc. pen. (scopul masurilor preventive, gradul de pericol social al infractiunii, sanatatea, varsta, antecedentele si alte situatii privind persoana fata de care se iau aceste masuri).

Organele judiciare care pot lua masurile de preventie si actele prin care pot fi luate aceste masuri.

Retinerea poate fi luata de catre organul de cercetare penala sau de procuror.

Obligarea de a nu parasi localitatea si obligarea de a nu parasi tara se pot lua de catre procuror sau de judecator, in cursul urmaririi penale si de instanta de judecata, in cursul judecatii.

Masura arestarii preventive poate fi luata numai de catre judecator (art.136 C. proc. pen.)

Din analiza dispozitiilor legale (art.138 - 160/h C. proc. pen) rezulta ca actele procesuale prin care se pot lua masurile preventive sunt:

ordonanta dispusa de catre organul de cercetare penala sau procuror;

rechizitoriul procurorului;

hotararea instantei de judecata (incheiere, sentinta, decizie).

Cuprinsul actului prin care se ia masura preventiva.

Actul prin care se ia masura preventiva trebuie sa arate fapta care face obiectul invinuirii sau inculparii, textul de lege in care aceasta se incadreaza, pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea savarsita si temeiurile concrete care au determinat luarea masurii preventive (art.137 C. proc. pen.).

Potrivit art.5 paragraful 2 din Conventie Europeana a Drepturilor Omului, orice persoana arestata trebuie informata, in cel mai scurt termen si intr-o limba pe care o intelege despre motivele arestarii sale si despre acuzatiile ce i se aduc.

Scopul acestei prime garantii prevazute de conventie in favoarea unei persoane arestata este evident: aceasta persoana trebuie sa stie ce i se imputa, de ce a fost arestata (retinuta).

In legislatia nationala aceasta garantie este prevazuta de art.137/1 alin.1 C. proc. pen. care prevede ca persoanei retinute sau arestate i se aduc, de indata, la cunostinta, in limba pe care o intelege, motivele retinerii sau ale arestarii, iar invinuirea i se aduce la cunostinta, in cel mai scurt termen, numai in prezenta unui avocat ales sau numit din oficiu.

Desi Conventia nu impune ca aceasta aducere la cunostinta a motivelor retinerii sau arestarii sa se faca intr-o anumita forma, iar art.137/1 din Codul de procedura penala roman nu face vreo precizare cu privire la forma procedurala in care trebuie indeplinita aceasta obligatie, consideram ca organul de cercetare penala trebuie sa intocmeasca un proces verbal, iar instanta de judecata va consemna in incheierea de sedinta.

Art.146 si 149/1 C. proc. pen., art.150 C. proc. pen. dispun ca masura arestarii invinuitului si inculpatului se poate lua numai dupa ascultarea acestuia.

Consideram ca aducerea la cunostinta a motivelor retinerii, a invinuirii si a motivelor arestarii trebuie sa se faca inainte ca invinuitul sau inculpatul sa fie ascultat.

§4. Inlocuirea sau revocarea masurilor preventive (art.139 C. proc. pen.)

Masura preventiva luata se inlocuieste cu alta masura preventiva, cand s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea masurii.

Masura se revoca din oficiu sau la cerere si cand a fost luata cu incalcarea prevederilor legale, sau nu mai exista vreun temei care sa justifice mentinerea masurii preventive dispunandu-se, in cazul retinerii si arestarii preventive, punerea de indata in libertate a invinuitului sau inculpatului, daca nu este arestat in alta cauza.

Masura arestarii preventive poate fi inlocuita cu obligarea de a nu parasi tara sau obligarea de a nu parasi localitatea.

In cazul in care, pe baza actelor medicale, se constata ca cel arestat preventiv sufera de o boala care nu poate fi tratata in reteaua medicala a Administratiei Nationale a Penitenciarelor, administratia locului de detinere dispune efectuarea tratamentului sub paza permanenta in reteaua medicala a Ministerului Sanatatii Publice. Motivele care au determinat luarea acestei masuri sunt comunicate de indata procurorului, in cursul urmaririi penale, sau instantei de judecata, in cursul judecatii.

Dispozitiile alineatelor precedente se aplica chiar daca organul judiciar urmeaza sa-si decline competenta.

§5. Incetarea de drept a masurilor preventive (art.140 C. proc. pen.)

Masurile preventive inceteaza de drept:

a)la expirarea termenelor prevazute de lege sau stabilite de organele judiciare ori la expirarea termenului prevazut in art.160^b alin. 1( verificare periodica dar nu mai tarziu de 60 de zile n.n.), daca instanta nu a procedat la verificarea legalitatii si temeiniciei arestarii preventive in acest termen;

b)in caz de scoatere de sub urmarire penala, de incetare a urmaririi penale, de incetare a procesului penal ori de achitare.

Masura arestarii preventive inceteaza de drept si atunci cand inainte de pronuntarea unei hotarari de condamnare in prima instanta, durata arestarii  a atins jumatatea maximului pedepsei prevazute de lege pentru infractiunea care face obiectul invinuirii, fara a se putea depasi in cursul urmaririi penale, maximele prevazute in art.159 alin.13 (un termen rezonabil si nu mai mult de 180 de zile), precum si in alte cazuri anume prevazute de lege.

In aceste cazuri instanta de judecata (din oficiu sau la sesizarea procurorului), ori procurorul in cazul retinerii, are obligatia sa dispuna punerea de indata in libertate a celui retinut sau arestat, trimitand administratiei locului de detinere o copie de pe dispozitiv sau ordonanta ori un extras cuprinzand urmatoarele mentiuni:

datele necesare pentru identificarea invinuitului sau inculpatului;

numarul mandatului de arestare;

numarul si data ordonantei, ale incheierii sau hotararii prin care s-a dispus liberarea;

temeiul legal al liberarii.

Retinerea

Este masura preventiva privativa de libertate care potrivit art.23 alin.(3) din Constitutie si art.143 C. proc. pen. are o durata maxima de 24 ore.

Potrivit art.143 alin.1 si alin.1/2 C. proc. pen. aceasta masura preventiva poate fi luata fata de invinuit sau inculpat numai dupa ascultarea acestuia in prezenta aparatorului de catre organul de cercetare penala sau procuror daca sunt probe sau indicii temeinice ca a savarsit o fapta prevazuta de legea penala.

Articolul 68¹ Cod de procedura penala  prevede ca sunt indicii temeinice atunci cand din datele existente in cauza rezulta presupunerea rezonabila ca persoana fata de care se efectueaza acte premergatoare sau acte de urmarire penala a savarsit fapta.

Organul de cercetare penala este obligat sa incunostiinteze, de indata, pe procuror cu privire la luarea masurii retinerii.

Procurorul sau organul de cercetare penala va aduce la cunostinta invinuitului sau inculpatului ca are dreptul sa-si angajeze aparator. De asemenea, i se aduce la cunostinta ca are dreptul de a nu face nici o declaratie, atragandu-i-se atentia ca ceea ce declara poate fi folosit impotriva sa.

Masura retinerii se ia in cazurile prevazute in art.148, precum si in caz de infractiune flagranta, oricare ar fi limitele de pedeapsa prevazute de lege.

Art.148 C. proc. pen. prevede cazurile in care se poate lua masura retinerii (si a arestarii preventive):

a) inculpatul a fugit ori s-a ascuns, in scopul de a se sustrage de la urmarire sau de la judecata, ori exista date ca va incerca sa fuga sau sa se sustraga in orice mod de la urmarirea penala, de la judecata ori de la executarea pedepsei;

a^1) inculpatul a incalcat, cu rea-credinta, masura obligarii de a nu parasi localitatea sau tara ori obligatiile care ii revin pe durata acestor masuri;

b) exista date ca inculpatul incearca sa zadarniceasca in mod direct sau indirect aflarea adevarului prin influentarea unei parti, a unui martor sau expert ori prin distrugerea, alterarea sau sustragerea mijloacelor materiale de proba;

c) exista date ca inculpatul pregateste savarsirea unei noi infractiuni;

d) inculpatul a savarsit cu intentie o noua infractiune;

e) exista date ca inculpatul exercita presiuni asupra persoanei vatamate sau ca incearca o intelegere frauduloasa cu aceasta;

f) inculpatul a savarsit o infractiune pentru care legea prevede pedeapsa detentiunii pe viata sau pedeapsa inchisorii mai mare de 4 ani si exista probe ca lasarea sa in libertate prezinta un pericol concret pentru ordinea publica.

In cazurile prevazute in alin. 1 lit. a) - e), masura arestarii preventive a inculpatului poate fi luata numai daca pedeapsa prevazuta de lege este detentiunea pe viata sau inchisoarea mai mare de 4 ani.

Retinerea si punerea in libertate se dispune printr-o ordonanta motivata care trebuie sa cuprinda urmatoarele mentiuni (potrivit art.203, 137 si 144 alin.2 C. proc. pen.) : data si locul intocmirii, numele, prenumele si calitatea celui care o intocmeste, cauza la care se refera, fapta care face obiectul invinuirii, textul de lege in care aceasta se incadreaza pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea savarsita, cazul prev. de art. 148 C. proc. pen., temeiurile concrete care au determinat luarea masurii preventive, ziua si ora la care a inceput retinerea, timpul cat persoana a fost privata de libertate ca urmare a masurii administrative a conducerii la sediul politiei, prevazuta in art.31 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 218/2002 privind organizarea si functionarea Politiei Romane iar in ordonanta de  punere in libertate, ziua si ora la care retinerea a incetat, semnatura celui care a intocmit-o.

Retinerea nu poate fi prelungita. Daca in timpul retinerii se intrevede necesitatea privarii de libertate in continuare, organul de cercetare penala inainteaza procurorului, in primele 10 ore de la retinerea invinuitului odata cu incunostiintarea prevazuta de art.143 alin.1, un referat motivat. Procurorul, daca apreciaza ca sunt intrunite conditiile prevazute de lege pentru luarea masurii arestarii preventive, procedeaza inlauntrul termenului de 24 de ore, la ascultarea invinuitului sau a inculpatului, dupa care va sesiza cu propunere de arestare preventiva, instanta de judecata competenta.

In aceeasi modalitate procedeaza procurorul atunci cand a luat personal masura retinerii invinuitului sau inculpatului, cu mentiunea ca termenul in care va fi inaintata instantei propunerea de arestare preventiva va fi de 10 ore.

Din durata retinerii se deduce timpul cat persoana a fost privata de libertate ca urmare a masurii administrative a conducerii la sediul de politie, prevazuta in art.31 alin.1 lit. b din Legea nr.218/2002 privind organizarea si functionarea Politiei Romane.

Impotriva ordonantei organului de cercetare penala prin care s-a luat masura preventiva a retinerii se poate face plangere, conform art. 140¹ Cod procedura penala, inainte de expirarea celor 24 de ore de la luarea masurii, la procurorul care supravegheaza cercetarea penala, iar impotriva ordonantei procurorului prin care s-a luat aceasta masura se poate face plangere, inainte de expirarea a 24 de ore, la prim-procurorul parchetului sau, dupa caz la procurorul ierarhic superior potrivit art. 278 alin.1,2C.proc.pen.

Procurorul trebuie sa se pronunte prin ordonanta inainte de expirarea celor 24 de ore de la luarea masurii retinerii. Cand considera ca masura este ilegala sau nu este justificata, procurorul dispune revocarea ei.

Din interpretarea prevederilor art.140¹ C. proc. pen. ce reglementeaza calea de atac impotriva ordonantei organului de cercetare penala sau a procurorului prin care s-a dispus luarea masurii retinerii rezulta ca invinuitul nu poate ataca aceasta masura decat la procuror, nefiind prevazuta o cale de atac separata in fata instantei de judecata.

§7. Obligarea de a nu parasi localitatea (art.145 C. proc. pen)

Masura obligarii de a nu parasi localitatea consta in indatorirea impusa invinuitului sau inculpatului de procuror, in cursul urmaririi penale, ori de instanta de judecata, in cursul judecatii, de a nu parasi localitatea in care locuieste, fara incuviintarea organului judiciar care a dispus aceasta masura.

Masura se poate lua numai daca sunt probe sau indicii temeinice ca invinuitul sau inculpatul a savarsit o fapta prevazuta de legea penala, in conformitate cu art.143 alin.1 C. proc. pen.

In cursul urmaririi penale masura obligarii de a nu parasi localitatea se ia pe o durata de cel mult 30 zile de catre procuror si poate fi prelungita, in caz de necesitate si numai motivat de catre procurorul care efectueaza sau supravegheaza urmarirea penala, fiecare prelungire neputand sa depaseasca 30 de zile. Dispozitiile art.140² se aplica in mod corespunzator.

Fiecare prelungire nu poate fi mai mare de 30 de zile.

Durata maxima a masurii in cursul urmaririi penale este de 1 an. In mod exceptional, cand pedeapsa prevazuta de lege este detentiunea pe viata sau inchisoarea de 10 ani ori mai mare, durata maxima este de 2 ani.

Pe durata masurii obligarii de a nu parasi localitatea, invinuitul sau inculpatul este obligat sa respecte urmatoarele obligatii:

a) sa se prezinte la organul de urmarire penala sau, dupa caz, la instanta de judecata ori de cate ori este chemat;

b) sa se prezinte la organul de politie desemnat cu supravegherea de organul judiciar care a dispus masura, conform programului de supraveghere intocmit de organul de politie sau ori de cate ori este chemat;

c) sa nu isi schimbe locuinta fara incuviintarea organului judiciar care a dispus masura;

d) sa nu detina, sa nu foloseasca si sa nu poarte nici o categorie de arme.

Organul judiciar care a dispus masura poate impune invinuitului sau inculpatului ca pe durata masurii obligarii de a nu parasi localitatea sa respecte una sau mai multe dintre urmatoarele obligatii:

a) sa poarte permanent un sistem electronic de supraveghere;

Conform art. III din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 60/2006, dispozitiile din Codul de procedura penala privind obligatia de a purta permanent un sistem electronic de supraveghere intra in vigoare la 1 iulie 2007.

b) sa nu se deplaseze la anumite spectacole sportive ori culturale sau in orice alte locuri stabilite;

c) sa nu se apropie de persoana vatamata, membrii familiei acesteia, persoana impreuna cu care a comis fapta, martori, experti ori alte persoane, stabilite de organul judiciar, si sa nu comunice cu acestea direct sau indirect;

d) sa nu conduca niciun vehicul sau anumite vehicule stabilite;

e) sa nu se afle in locuinta persoanei vatamate;

f) sa nu exercite profesia, meseria sau sa nu desfasoare activitatea in exercitarea careia a savarsit fapta.

Copia ordonantei procurorului sau, dupa caz, a incheierii judecatorului ori a instantei de judecata se comunica, in aceeasi zi, invinuitului sau inculpatului, sectiei de politie in a carei raza teritoriala locuieste acesta, jandarmeriei, politiei comunitare, organelor competente sa elibereze pasaportul, organelor de frontiera, precum si altor institutii, in vederea asigurarii respectarii obligatiilor care ii revin. Organele in drept refuza eliberarea pasaportului sau, dupa caz, ridica provizoriu pasaportul pe durata masurii.

In cuprinsul ordonantei sau incheierii sunt mentionate expres obligatiile pe care invinuitul sau inculpatul trebuie sa le respecte si se atrage atentia acestuia ca, in caz de incalcare cu rea-credinta a masurii sau a obligatiilor care ii revin, se va lua fata de acesta masura arestarii preventive.

Daca pe durata obligarii de a nu parasi localitatea au intervenit motive care justifica fie impunerea unor noi obligatii, fie inlocuirea sau incetarea celor existente, procurorul sau instanta dispune aceasta prin ordonanta sau incheiere motivata. Dispozitiile alin. 2^1 si alin. 2^2 se aplica in mod corespunzator.

In caz de incalcare cu rea-credinta a masurii aplicate sau a obligatiilor, masura obligarii de a nu parasi localitatea va fi inlocuita cu masura arestarii preventive, in conditiile prevazute de lege. Organul de politie desemnat de organul judiciar care a dispus masura verifica periodic respectarea masurii si a obligatiilor de catre invinuit sau inculpat, iar in cazul in care constata incalcari ale acestora, sesizeaza de indata procurorul, in cursul urmaririi penale, sau instanta, in cursul judecatii.

Instantele de judecata pot fi sesizate cu plangerea formulata de catre invinuit sau inculpat impotriva ordonantei procurorului prin care s-a dispus luarea masurii obligarii de a nu parasi localitatea.

Procedura de solutionare a plangerii este prevazuta de art.140² C. proc. pen.

Impotriva ordonantei procurorului prin care se dispune luarea masurii obligarii de a nu parasi localitatea, invinuitul sau inculpatul poate face plangere in termen de 3 zile de la luarea masurii, la instanta careia i-ar reveni competenta sa judece cauza in prima instanta.

Plangerea se va solutiona in camera de consiliu.

Citarea invinuitului sau inculpatului este obligatorie. Neprezentarea acestuia nu impiedica judecarea plangerii.

Participarea procurorului la judecarea plangerii este obligatorie.

Dosarul va fi inaintat instantei in termen de 24 de ore, iar plangerea se solutioneaza in termen de 3 zile.

Instanta se pronunta in aceeasi zi, prin incheiere.

Cand considera ca masura preventiva este ilegala sau nu este justificata, instanta dispune revocarea ei.

Plangerea invinuitului sau inculpatului impotriva ordonantei procurorului, prin care s-a dispus luarea masurii preventive, nu este suspensiva de executare.

Dosarul se restituie procurorului in termen de 24 de ore de la solutionarea plangerii.

Daca in cursul urmaririi penale judecatorul dispune, prin incheiere, luarea masurii preventive a obligarii de a nu parasi localitatea, invinuitul sau inculpatul si procurorul pot face recurs la instanta superioara in termen de 24 de ore de la pronuntare, pentru cei prezenti, si de la comunicare, pentru cei lipsa.

Incheierea prin care judecatorul respinge, in timpul urmaririi penale, revocarea, inlocuirea sau incetarea de drept a masurii preventive nu este supusa nici unei cai de atac.

Invinuitul sau inculpatul arestat va fi adus in fata instantei de recurs si va fi ascultat in prezenta aparatorului sau.

In cazul in care invinuitul sau inculpatul se afla internat in spital si, din cauza starii sanatatii, nu poate fi adus in fata judecatorului sau cand, din cauza de forta majora sau stare de necesitate, deplasarea sa nu este posibila, recursul va fi examinat in lipsa acestuia, dar numai in prezenta aparatorului sau, caruia i se da cuvantul pentru a pune concluzii.

Participarea procurorului la judecarea recursului este obligatorie.

Dosarul va fi inaintat instantei de recurs in termen de 24 de ore, iar recursul se solutioneaza in termen de 48 de ore, in cazul arestarii invinuitului, si in 3 zile, in cazul arestarii inculpatului.

Instanta se pronunta in aceeasi zi, prin incheiere.

Cand apreciaza ca masura preventiva este nelegala sau nu este justificata, instanta de recurs o revoca, dispunand, in cazul arestarii preventive, punerea de indata in libertate a invinuitului sau inculpatului, daca acesta nu este arestat in alta cauza.

Recursul declarat impotriva incheierii prin care s-a dispus luarea masurii preventive sau prin care s-a constatat incetarea de drept a acestei masuri nu este suspensiv de executare.

Dosarul cauzei se restituie organului de urmarire penala in termen de 24 de ore de la solutionarea recursului.

De o importanta deosebita pentru activitatea grefierului este cunoasterea dispozitiilor art.145 alin.2¹ C. proc. pen., care prevad obligativitatea comunicarii copiei ordonantei procurorului sau a incheierii instantei, ramasa definitiva :

invinuitului sau inculpatului ;

sectiei de politie in a carei raza teritoriala locuieste invinuitul sau inculpatul, jandarmeriei, politiei comunitare, organelor competente sa elibereze pasaportul, organelor de frontiera, precum si altor institutii, in vederea asigurarii respectarii obligatiilor care ii revin.

In caz de incalcare a masurii aplicate, se poate lua impotriva invinuitului sau inculpatului una dintre celelalte masuri preventive (art.145 alin.3 C.pr.pen.).

In cursul judecatii, masura obligarii de a nu parasi localitatea se poate lua de catre instanta de judecata, in temeiul art.145 alin.1 si 136 alin.4 C.pr.pen. prin incheiere, sentinta sau decizie.

Dispozitiile procedurale nu reglementeaza durata acestei masuri in cursul judecatii astfel incat se poate mentine pana la punerea in executare a hotararii de condamnare la pedeapsa inchisorii, pentru buna desfasurare a procesului penal ori de a impiedica sustragerea inculpatului de la judecata sau de la executarea pedepsei (art.136 C. proc. pen.).

Obligarea de a nu parasi tara (art.136 alin.1 lit.c C. proc. pen. raportat la art.145¹ C. proc. pen.).

Aceasta masura poate fi luata de procuror sau de judecator in cursul urmaririi penale ori de instanta de judecata in cursul judecatii si consta in indatorirea impusa invinuitului sau inculpatului de a nu parasi tara fara incuviintarea organului judiciar ce a dispus masura.

Dispozitiile art.145 C. proc. pen. se aplica in mod corespunzator si in cazul acestei masuri.

Copia ordonantei procurorului ori a incheierii instantei, ramasa definitiva, se comunica invinuitului sau inculpatului, sectiei de politie in a carei raza teritoriala se afla invinuitul sau inculpatul, jandarmeriei, politiei comunitare, organelor competente sa elibereze pasaportul, organelor de frontiera, precum si altor institutii, in vederea asigurarii respectarii obligatiilor care ii revin.

Aceste masuri pot fi atacate prin:

- plangere impotriva ordonantei procurorului, in termen de 3 zile de la luarea masurii, la instanta careia i-ar reveni competenta sa judece cauza in prima instanta, solutionandu-se in camera de consiliu (cu citarea invinuitului sau inculpatului), prin incheiere, in termen de 3 zile, neprezentarea invinuitului sau inculpatului neimpiedicand solutionarea, iar dosarul fiind inaintat la instanta de recurs in termen de 24 de ore ori restituit procurorului, dupa solutionare, tot in 24 de ore.

- recurs impotriva incheierii prin care judecatorul in cursul urmaririi penale a dispus luarea masurii.

§9. Arestarea preventiva

In Codul de procedura penala, astfel cum a fost modificat prin Legea nr.281/2003, O.U.G. nr.109/2003, Legea nr. 356/2006 si OUG nr. 60/2006, masura arestului preventiv este reglementata diferentiat pentru faza de urmarire penala si faza de judecata.

Astfel, pentru urmarirea penala, legiuitorul a reglementat :

- in art.146 C. proc. pen. arestarea preventiva a invinuitului;

- arestarea inculpatului se poate dispune dupa procedura prevazuta de art.148-154 C. proc. pen.;

- specifica doar urmaririi penale este si procedura prelungirii duratei arestarii inculpatului (art.155 - 159 C. proc. pen.).

9.1. Arestarea preventiva a invinuitului in cursul urmaririi penale

Potrivit art.229 C. proc. pen., invinuit este persoana fata de care a inceput urmarirea penala, cat timp nu a fost pusa in miscare actiunea penala impotriva sa.

Daca sunt intrunite conditiile prevazute de art.143 si exista vreunul din cazurile prevazute de art.148 C. proc. pen., procurorul, din oficiu, sau la sesizarea organului de cercetare penala, cand considera ca in interesul urmaririi penale este necesara arestarea invinuitului, numai dupa ascultarea acestuia in prezenta aparatorului, intocmeste propunerea motivata de luare a masurii arestarii preventive a invinuitului

Dosarul, impreuna cu propunerea motivata de luare a masurii arestarii preventive a invinuitului, se prezinta presedintelui ori judecatorului delegat de  acesta de la instanta careia i-ar reveni competenta sa judece cauza in fond sau instantei corespunzatoare in a carei circumscriptie se afla locul de detinere locul unde s-a constatat savarsirea faptei prevazute de legea penala ori sediul parchetului din care face parte procurorul care efectueaza sau supravegheaza urmarirea penala.

La prezentarea dosarului de catre procuror, presedintele instantei sau judecatorul delegat de acesta fixeaza ziua si ora de solutionare a propunerii de arestare preventiva, pana la expirarea celor 24 de ore de retinere, in cazul in care invinuitul este retinut. Ziua si ora se comunica atat aparatorului ales sau numit din oficiu, cat si procurorului, acesta din urma fiind obligat sa asigure prezenta in fata judecatorului a invinuitului retinut.

Propunerea de arestare preventiva se solutioneaza in camera de consiliu de un singur judecator, indiferent de natura infractiunii.

Invinuitul este adus in fata judecatorului si va fi asistat de aparator.

In cazul in care invinuitul se afla in stare de retinere si din cauza starii sanatatii ori din cauza de forta majora sau stare de necesitate nu poate fi adus in fata judecatorului, propunerea de arestare va fi examinata in lipsa invinuitului, in prezenta aparatorului, caruia i se da cuvantul pentru a formula concluzii (art.149¹ alin. 6 Cod de procedura penala ).

Masura arestarii invinuitului poate fi luata numai dupa ascultarea acestuia de catre procuror si de catre judecator, afara de cazul in care invinuitul este disparut, se afla in strainatate, ori se sustrage de la urmarire sau de la judecata, ori se afla in una dintre situatiile prevazute de art.149¹ alin.6 C. proc. pen ( art.150 Cod de procedura penala).

Participarea procurorului este obligatorie.

Dupa ascultarea invinuitului, judecatorul, de indata, admite sau respinge propunerea de arestare preventiva, prin incheiere motivata.

Daca sunt intrunite conditiile prevazute in alin. 1, judecatorul dispune, prin incheiere motivata, arestarea preventiva a invinuitului pe o durata ce nu poate depasi 10 zile.

Totodata, judecatorul, admitand propunerea, emite, de urgenta, mandatul de arestare a invinuitului.

Mandatul cuprinde in mod corespunzator mentiunile aratate in art.151 alin. 3 lit. a) - c), e) si j), precum si numele si prenumele invinuitului si durata pentru care este dispusa arestarea preventiva a acestuia.

Cand mandatul de arestare a fost emis dupa ascultarea invinuitului judecatorul care a emis mandatul inmaneaza un exemplar al mandatului persoanei arestate, iar un alt exemplar il trimite organului de politie pentru a fi predat la locul de detinere o data cu arestatul.

Cand masura arestarii a fost dispusa in lipsa invinuitului potrivit art.150 C. proc. pen., mandatul emis se inainteaza in dublu exemplar organului de politie pentru executare.

Cand mandatul a fost emis fara ascultarea invinuitului, acesta va fi ascultat imediat ce a fost prins ori s-a prezentat.

In caz de respingere a propunerii de arestare preventiva, daca sunt intrunite conditiile prevazute de lege, judecatorul poate dispune masura obligarii de a nu parasi localitatea sau aceea de a nu parasi tara.

Impotriva incheierii se poate face recurs in termen de 24 de ore de la pronuntare, pentru cei prezenti, si de la comunicare, pentru cei lipsa.

9.2. Arestarea preventiva a inculpatului in cursul urmaririi penale (art.136 alin.1 lit. d raportat la art.148-154 C. proc. pen.).

Masura arestarii preventive poate fi luata de instanta careia i-ar reveni competenta sa judece cauza in fond sau instanta corespunzatoare in a carei circumscriptie se afla locul de detinere, locul unde s-a constatat savarsirea faptei prevazute de legea penala ori sediul parchetului din care face parte procurorul care efectueaza sau supravegheaza urmarirea penala, daca sunt intrunite conditiile prevazute de art.143 si exista vreunul din cazurile prevazute de art.148 C. proc. pen.

Aceasta masura poate fi luata de instanta, la propunerea motivata a procurorului, daca acesta, din oficiu, sau la sesizarea organelor de cercetare penala, considera ca, in interesul urmaririi penale, este necesara arestarea inculpatului si numai dupa ascultarea acestuia in prezenta unui aparator, intocmeste propunerea motivata de luare a masurii arestarii preventive a inculpatului.

Dosarul, impreuna cu propunerea de luare a masurii arestarii preventive, intocmita de procurorul care supravegheaza sau efectueaza urmarirea penala, se prezinta presedintelui ori judecatorului delegat de acesta de la instanta careia i-ar reveni competenta sa judece cauza in fond sau de la instanta corespunzatoare in grad acesteia in a carei circumscriptie se afla locul de detinere, locul unde s-a constatat savarsirea faptei prevazute de legea penala ori sediul parchetului din care face parte procurorul care efectueaza sau supravegheaza urmarirea penala.

Cu ocazia prezentarii dosarului de catre procuror, presedintele instantei sau judecatorul delegat de acesta fixeaza ziua si ora de solutionare a propunerii de arestare preventiva, pana la expirarea mandatului de arestare preventiva a invinuitului devenit inculpat sau, daca acesta este retinut, pana la expirarea celor 24 de ore de retinere. Ziua si ora se comunica atat aparatorului ales sau numit din oficiu cat si procurorului, acesta din urma fiind obligat sa asigure prezenta in fata judecatorului a inculpatului arestat sau retinut.

Propunerea de arestare preventiva se solutioneaza in camera de consiliu de un singur judecator, indiferent de natura infractiunii.

Inculpatul este adus in fata judecatorului si va fi asistat de aparator.

In cazul in care inculpatul se afla in stare de retinere sau de arestare potrivit art.146 Cod de procedura penala (cand are calitatea de invinuit) si din cauza starii sanatatii ori din cauza de forta majora sau stare de necesitate nu poate fi adus in fata judecatorului, propunerea de arestare va fi examinata in lipsa inculpatului, in prezenta aparatorului, caruia i se da cuvantul pentru a formula concluzii.

Masura arestarii inculpatului poate fi luata numai dupa ascultarea acestuia de catre procuror si de catre judecator, afara de cazul cand inculpatul este disparut, se afla in strainatate ori se sustrage de la urmarire sau de la judecata ori se afla in una dintre situatiile prevazute in art.149¹ alin. 6 Cod de procedura penala.

In cazul in care inculpatul este disparut, se afla in strainatate ori se sustrage de la urmarire sau de la judecata, cand mandatul a fost emis fara ascultarea inculpatului, acesta va fi ascultat imediat ce a fost prins ori s-a prezentat.

Participarea procurorului este obligatorie.

Judecatorul admite sau respinge propunerea de arestare preventiva, prin incheiere motivata.

Daca sunt intrunite conditiile prevazute in alin. 1, judecatorul dispune, prin incheiere motivata, arestarea preventiva a inculpatului pe o durata care nu poate depasi 30 de zile.

Arestarea inculpatului nu poate fi dispusa decat pentru zilele care au ramas dupa scaderea din 30 de zile a perioadei in care acesta a fost anterior retinut sau arestat. Arestarea preventiva a inculpatului se dispune inainte de expirarea duratei arestarii invinuitului.

Totodata, judecatorul, admitand propunerea, emite, de urgenta, mandatul de arestare a inculpatului.

Mandatul cuprinde in mod corespunzator mentiunile aratate in art.151 alin. 3 lit. a) - c), e) si j), precum si numele si prenumele inculpatului si durata pentru care este dispusa arestarea preventiva a acestuia.

In caz de respingere a propunerii de arestare preventiva, daca sunt intrunite conditiile prevazute de lege, judecatorul poate dispune masura obligarii de a nu parasi localitatea sau aceea de a nu parasi tara.

Cand mandatul de arestare a fost emis dupa ascultarea inculpatului, judecatorul care a emis mandatul inmaneaza un exemplar al mandatului persoanei arestate, iar un alt exemplar il trimite organului de politie pentru a fi predat la locul de detinere odata cu arestatul.

Cand masura arestarii a fost dispusa  in lipsa inculpatului potrivit art.150 C. proc. pen., mandatul emis se inainteaza in dublu exemplar organului de politie pentru executare.

Cand mandatul a fost emis fara ascultarea inculpatului, acesta va fi ascultat imediat ce a fost prins ori s-a prezentat.

Impotriva incheierii se poate face recurs, in termen de 24 de ore de la pronuntare, pentru cei prezenti, si de la comunicare, pentru cei lipsa.

Dispozitiile alineatelor precedente se aplica si in cazul in care procurorul pune in miscare actiunea penala inainte de expirarea duratei mandatului de arestare a invinuitului. Mandatul de arestare a invinuitului inceteaza la data emiterii mandatului de arestare a inculpatului.

Continutul mandatului de arestare (art.151 Cod de procedura penala)

Dupa intocmirea hotararii prin care s-a dispus arestarea preventiva a inculpatului, judecatorul de la prima instanta sau, dupa caz, presedintele completului de la instanta de recurs emite de indata mandatul de arestare preventiva.

Daca prin aceeasi hotarare s-a dispus arestarea mai multor inculpati, se emite mandat de arestare separat pentru fiecare dintre ei.

In mandatul de arestare trebuie sa se arate:

a) instanta care a dispus luarea masurii arestarii inculpatului;

b) data si locul emiterii;

c) numele, prenumele si calitatea persoanei care a emis mandatul de arestare;

d) datele privitoare la persoana inculpatului, prevazute in art.70 si codul numeric personal;

e) aratarea faptei ce formeaza obiectul inculparii si denumirea infractiunii;

f) incadrarea juridica a faptei si pedeapsa prevazuta de lege;

g) temeiurile concrete care determina arestarea;

h) ordinul de a fi arestat inculpatul;

i) indicarea locului unde urmeaza a fi detinut cel arestat;

j) semnatura judecatorului precum si durata pentru care este dispusa arestarea preventiva a inculpatului.

Executarea mandatului

Cand mandatul de arestare a fost emis dupa ascultarea inculpatului, judecatorul care a emis mandatul inmaneaza un exemplar al mandatului persoanei arestate, iar un alt exemplar il trimite organului de politie pentru a fi predat la locul de detinere o data cu arestatul.

Cand masura arestarii a fost dispusa in lipsa inculpatului potrivit art 150 Cod de procedura penala mandatul emis se inainteaza in dublu exemplar organului de politie, pentru executare.

Organul de politie procedeaza la arestarea persoanei aratate in mandat, careia ii preda un exemplar al mandatului si o conduce la judecatorul care a emis mandatul.

In vederea executarii mandatului de arestare preventiva, organul de politie poate patrunde in domiciliul sau resedinta unei persoane fara invoirea acesteia, precum si in sediul unei persoane juridice fara invoirea reprezentantului legal al acesteia.

Judecatorul procedeaza la ascultarea inculpatului, iar daca acesta ridica obiectii care necesita o rezolvare urgenta, fixeaza de indata termen de judecata.

Obiectii in ceea ce priveste identitatea

Daca cel arestat ridica obiectii in contra executarii mandatului numai in ceea ce priveste identitatea, este condus in fata instantei locului unde a fost gasit, care, daca este necesar, cere relatii judecatorului care a emis mandatul.

Pana la rezolvarea obiectiilor, instanta, daca apreciaza ca nu exista pericol de disparitie, dispune punerea in libertate a persoanei impotriva careia s-a executat mandatul.

Daca instanta constata ca persoana adusa nu este cea aratata in mandat, o pune imediat in libertate, iar daca constata ca obiectiile sunt nefondate, dispune executarea mandatului, procedandu-se potrivit art.152 alin. 3 Cod de procedura penala.

In cazurile prevazute anterior instanta dispune prin incheiere, ce se trimite si judecatorului care a emis mandatul.

Negasirea persoanei mentionate in mandat

Cand persoana mentionata in mandat nu a fost gasita, organul insarcinat cu executarea incheie un proces-verbal prin care constata aceasta si instiinteaza organul judiciar care a emis mandatul, precum si organele competente pentru darea in urmarire si in consemn la punctele de trecere a frontierei.

9.3. Prelungirea duratei arestarii preventive a inculpatului in faza de urmarire penala

Din interpretarea dispozitiilor legale, respectiv art.155, 156, 159 C. proc. pen. rezulta ca institutia prelungirii duratei arestarii preventive este specifica numai fazei de urmarire penala si se aplica doar fata de inculpat. In consecinta, prelungirea arestarii preventive nu se poate dispune fata de invinuit.

Arestarea inculpatului dispusa de instanta poate fi prelungita, in cursul urmaririi penale, motivat, daca temeiurile care au determinat arestarea initiala impun in continuare privarea de libertate sau exista temeiuri noi care sa justifice privarea de libertate (art.155 alin.1 C. proc. pen.).

Prelungirea duratei arestarii preventive se face de catre instanta careia i-ar reveni competenta sa judece cauza in fond sau instantei corespunzatoare in a carei circumscriptie se afla locul de detentie locul unde s-a constatat savarsirea faptei prevazute de legea penala ori sediul parchetului din care face parte procurorul care efectueaza sau supravegheaza urmarirea penala (art.155 alin.2 C. proc. pen.), la propunerea motivata a procurorului care efectueaza sau supravegheaza urmarirea penala.

In cazul in care procurorul supravegheaza urmarirea penala, acesta va fi sesizat motivat de catre organul de cercetare penala, in vederea formularii propunerii de prelungire, cu cel putin 8 zile inainte de expirarea duratei arestarii preventive.

Daca arestarea a fost dispusa de o instanta inferioara celei competente sa acorde prelungirea, propunerea se inainteaza instantei competente.

Cand in aceeasi cauza se gasesc mai multi inculpati arestati pentru care durata arestarii preventive expira la date diferite, procurorul care sesizeaza instanta pentru unul dintre inculpati va sesiza, totodata, instanta si cu privire la ceilalti inculpati.

Dosarul cauzei va fi depus la instanta, impreuna cu propunerea de prelungire a arestarii preventive, intocmita de procurorul care efectueaza sau supravegheaza urmarirea penala, cu cel putin 5 zile inainte de expirarea duratei arestarii preventive, si va putea fi consultat de aparator.

Propunerea de prelungire a arestarii se solutioneaza in camera de consiliu, de un singur judecator, indiferent de natura infractiunii.

Inculpatul este adus in fata judecatorului si va fi asistat de aparator.

In cazul in care inculpatul arestat se afla internat in spital si din cauza starii sanatatii nu poate fi adus in fata judecatorului sau cand, din cauza de forta majora sau stare de necesitate, deplasarea sa nu este posibila, propunerea va fi examinata in lipsa inculpatului, dar numai in prezenta aparatorului, caruia i se da cuvantul pentru a pune concluzii.

Participarea procurorului este obligatorie.

In cazul in care judecatorul acorda prelungirea, aceasta nu va putea depasi 30 de zile.

Judecatorul solutioneaza propunerea si se pronunta asupra prelungirii arestarii preventive, in termen de 24 de ore de la primirea dosarului, si comunica incheierea celor lipsa de la judecata in acelasi termen.

Incheierea prin care s-a hotarat asupra prelungirii arestarii poate fi atacata cu recurs de procuror sau de inculpat in termen de 24 de ore de la pronuntare, pentru cei prezenti, sau de la comunicare, pentru cei lipsa. Recursul se solutioneaza inainte de expirarea duratei arestarii preventive dispuse anterior incheierii atacate.

Recursul, declarat impotriva incheierii prin care s-a dispus prelungirea arestarii preventive, nu este suspensiv de executare.

Dispozitiile art.140³ alin. 3 - 7 si 9 Cod de procedura penala  se aplica in mod corespunzator la judecarea recursului.

Masura dispusa de judecator se comunica administratiei locului de detinere, care este obligata sa o aduca la cunostinta inculpatului.

Daca incheierea judecatorului de la prima instanta nu este atacata cu recurs, instanta este obligata sa restituie dosarul organului de urmarire penala in termen de 24 de ore de la expirarea termenului de recurs.

Judecatorul poate acorda si alte prelungiri, fiecare neputand depasi 30 de zile. Dispozitiile alineatelor precedente se aplica in mod corespunzator. Durata totala a arestarii preventive in cursul urmaririi penale nu poate depasi un termen rezonabil, si nu mai mult de 180 de zile.

9.4. Masura arestarii preventive in cursul judecatii

9.4.1. Arestarea invinuitului la instanta de judecata (art.147 C.proc.pen.)

Daca in cursul sedintei de judecata se savarseste o fapta prevazuta de legea penala, presedintele constata acea fapta si identifica pe faptuitor. Procesul verbal intocmit se trimite procurorului.

Instanta, daca este cazul, poate dispune arestarea preventiva a invinuitului, iar presedintele emite un mandat de arestare a acestuia.

Despre luarea acestei masuri se face mentiunea in incheierea de sedinta. Cel invinuit este trimis de indata procurorului impreuna cu procesul verbal si mandatul de arestare (art.299 C. proc. pen.).

Pentru a se putea dispune arestarea invinuitului trebuie sa fie indeplinite conditiile prevazute de art.146 C. proc. pen.

9.4.2. Arestarea inculpatului in cursul judecatii (art.160^a C. proc. pen.).

Arestarea preventiva a inculpatului poate fi dispusa in cursul judecatii, prin incheiere motivata, daca sunt indeplinite conditiile prevazute in art.143 si exista vreunul dintre cazurile prevazute de art.148.

Incheierea poate fi atacata separat cu recurs. Termenul de recurs este de 24 de ore si curge de la pronuntare pentru cei prezenti si de la comunicare, pentru cei lipsa. Dosarul va fi inaintat instantei de recurs in termen de 24 de ore, iar recursul se judeca in 3 zile. Recursul declarat impotriva incheierii prin care s-a dispus arestarea nu este suspensiv de executare.

Fata de inculpatul care a mai fost anterior arestat in aceeasi cauza, in cursul urmaririi penale sau al judecatii, se poate dispune din nou aceasta masura, daca au intervenit elemente noi care sa faca necesara privarea sa de libertate.

DISPOZITII SPECIALE PRIVIND MASURILE PREVENTIVE

PENTRU MINORI

In privinta inculpatilor minori sunt prevazute dispozitii speciale derogatorii in sectiunea IV, art.160^e-160^h C. proc. pen.

RETINEREA MINORULUI LA DISPOZITIA ORGANULUI DE CERCETARE PENALA SAU A PROCURORULUI.

Aceasta masura se poate lua de organul de cercetare penala si de catre procuror (art.160^g C. proc. pen.)

Minorul intre 14 si 16 ani care raspunde penal poate fi retinut daca sunt date certe ca a savarsit o fapta prevazuta de legea penala, pedepsita cu detentiunea pe viata sau inchisoare de 10 ani ori mai mare.

Organul de cercetare penala este obligat sa incunostiinteze, de indata, pe procuror cu privire la luarea masurii retinerii.

Masura retinerii este luata prin ordonanta motivata, pe o durata de 10 ore, si se poate prelungi tot prin ordonanta motivata, de procuror, cu cel mult 10 ore.

ARESTAREA IINVINUITULUI MINOR (art.160/h C. proc. pen.)

Minorul intre 14 si 16 ani nu poate fi arestat preventiv decat daca pedeapsa prevazuta de lege pentru fapta de care este invinuit este detentiunea pe viata sau inchisoarea de 10 ani ori mai mare si o alta masura nu este suficienta.

Durata arestarii invinuitului minor este de cel mult 3 zile.

Aceasta masura poate fi luata de instanta, prin incheiere motivata.

ARESTAREA PREVENTIVA A INCULPATULUI MINOR

INTRE 14 si 16 ANI (art.160/h C. proc. pen.)

Aceasta masura este dispusa de instanta - in cursul urmaririi penale, prin incheiere motivata, durata maxima a arestarii fiind de 15 zile, iar prelungirea acestei masuri, nu poate fi dispusa decat in mod exceptional si tot pentru 15 zile.

Aceasta masura nu poate depasi, in total un termen rezonabil si nu mai mult de 60 de zile, si numai in mod exceptional, cand pedeapsa prevazuta este detentiunea pe viata sau inchisoare de 20 de ani sau mai mare, arestarea preventiva a inculpatului intre 14 si 16 ani, in cursul urmaririi penale poate fi prelungita pana la 180 de zile.

Verificarea legalitatii si temeiniciei arestarii preventive se efectueaza in cursul judecatii periodic, dar nu mai tarziu de 30 de zile, iar mentinerea si prelungirea ei nu poate fi dispusa decat in mod exceptional.

ARESTAREA INCULPATULUI MINOR MAI MARE DE 16 ANI IN CURSUL URMARIRII PENALE (art.160^h alin.3 C.proc.pen.)

Inculpatul minor mai mare de 16 ani poate fi arestat preventiv in cursul urmaririi penale pe o durata de cel mult 20 de zile, si poate fi prelungita de fiecare data cu 20 de zile, neputand sa depaseasca, in total, un termen rezonabil si nu mai mult de 90 de zile. In mod exceptional, cand pedeapsa prevazuta este detentiunea pe viata sau inchisoare de 10 ani ori mai mare, masura poate fi prelungita pana la 180 de zile.

Verificarea legalitatii si temeiniciei arestarii preventive a inculpatului minor mai mare de 16 ani in cursul judecatii se efectueaza periodic, dar nu mai tarziu de 40 de zile.

COMPUTAREA MASURILOR DE PREVENTIE

Timpul retinerii, al retinerii administrative si al arestarii preventive se scade din durata pedepsei inchisorii pronuntate.

Scaderea retinerii si arestarii preventive se face si in caz de condamnare la amenda prin inlaturarea in totul sau in parte a executarii amenzii (art.88 C. pen.).