Notiunea de jurisdictie

NOTIUNEA DE JURISDICTIE

In doctrina sunt identificate doua acceptiuni ale notiunii de jurisdictie:

In primul sens, jurisdictia este puterea de a decide asupra conflictelor aparute intre diferite subiecte de drept, prin aplicarea legii.Acesta este sensul traditional si principal al notiunii de jurisdictie.

Juristii romani intelegeau prin jurisdictie puterea de a spune dreptul(iuris dictio), intelegand prin aceasta orice activitate legata de administrarea justitiei.

In a doua acceptiune, ea reprezinta totalitatea organelor de stat prin care se distribuie justitia.Majoritatea legilor de organizare a sistemelor judiciare folosesc notiunea de jurisdictie, ca un termen generic prin care sunt desemnate instantele, indiferent de locul pe care il ocupa in ierarhia judiciara.

In afara de aceste doua acceptiuni, se folosesc si alte sensuri ale notiunii de jurisdictie.De exemplu, prin jurisdictie se intelege competenta unui anumit organ judiciar.

Aceasta poate fi:

materiala(in functie de natura afacerii litigioase sau a infractiunii savarsite)

personala(in functie de calitatea persoanei care a savarsit o infractiune)

teritoriala(in functie de care se identifica, dintre toate instantele de acelasi grad, repartizate pe un anumit teritoriu, doar cea care va solutiona litigiul)

Jurisdictia ca functie

In societatile moderne, in virtutea principiului separatiei puterilor in stat, functia judiciara se realizeaza prin organe specializate.In principiu, dreptul de a judeca apartine instantelor judecatoresti, dar acest drept nu este unul exclusiv.Din acest motiv, se distinge intre functia judecatoreasca-care se realizeaza intotdeauna de instantele judecatoresti si functia jurisdictionala-complexul de acte realizate de alte organe de stat carora li s-a recunoscut puterea de a solutiona unele categorii de litigii, precum in materie fiscala, a dreptului de autor.

Asemanari/Deosebiri intre activitatea judiciara si activitatea legiuitoare

organele legiuitoare se constituie in urma unor alegeri pentru un mandat limitat, iar organele judiciare sunt numite si ca regula, inamovibile

activitatea legiuitoare se concretizeaza in principal in legi, in baza unor proceduri specifice ce reglementeaza initiativa legislativa in modul de adoptare a legilor si promulgarea lor.Sesizarea organelor judiciare se face printr-o cerere, iar activitatea acestor organe se finalizeaza printr-o hotarare.

legea(lex) are un efect general si se aplica tuturor

hotararea judecatoreasca e intotdeauna obligatorie personelor acuzate-principiul opozabilitatii hotararilor judecatoresti

intre puterea judecatoreasca si puterea legislativa exista si interferente naturale, in sensul ca prima se exercita in baza legilor adoptate de cea din urma, iar puterea legislativa are in vedere solutionari a conflictelor din societate

Comparatie intre activitatea judecatoreasca si activitatea administrativa

actul jurisdictional presupune existenta unui conflict real sau aparent intre doua persoane cu interese contrare; actul administrativ are in vedere o aplicare generala si una impersonala a regulilor de drept in domenii diverse ale vietii economice si sociale;

judecatorii actioneaza numai la cererea partii interesate cu scopul de a evalua faptele si de a le califica juridic; functionarii administrativi actioneaza in mod spontan, fara ca sesizarea sa fie o conditie obligatorie a activitatii sale;

in actul jurisdictional intervin trei subiecti: Statul, prin intermediul judecatorului, reclamantul si paratul in cauzele civile; inculpatul si partea vatamata in cauzele penale; in actul administrativ sunt mereu doua parti: Statul si cetateanul;

judecatorii sunt indepenti si se supun numai legii; dispozitiile organelor administrative superioare sunt obligatorii pentru organele inferioare, iar in caz de nevoie li se pot chiar substitui;

Felurile jurisdictiei(ca functie)

Criterii:

prezenta intereselor contrarii

materia supusa judecatii

normele juridice sau principiile aplicabile

sanctiunile ce se pot aplica

procedura dupa care se face judecata

I. Jurisdictia contencioasa si jurisdictia voluntara

prima consta in solutionarea unui litigiu, in care intervin parti cu interese contrarii

a doua(jurisdictia gratioasa) se caracterizeaza prin absenta litigiului si deci a partilor cu interese contrarii

elementul esential al jurisdictiei voluntare e acela ca hotararea pronuntata in aceasta materie nu are autoritate de lucru judecata

II. Jurisdictia civila, penala, administrativa si constitutionala

Jurisdictia civila are ca obiect o pretentie civila, iar jurisdictia penala o fapta cu caracter penal, care este infractiune

Restabilirea ordinii de drept se realizeaza in mod diferit in cele doua procese:

constrangerea patrimoniala a debitorului in materia civila

aplicarea unei pedepse pecuniare sau privative de libertate in materie penala

Titular al actiunii civile e orice persoana fizica sau juridica al carei drept sau interes legitim a fost incalcat.

Actiunea penala apartine statului, prin intermediul procurorului.

Jurisdictia administrativa se realizeaza de instante specializate(tribunale administrative) sau de instantele de drept comun dupa o procedura speciala

Obiectul jurisdictiei il formeaza un contencios administrativ generat de emiterea de catre o autoritate publica a unei cereri privind un drept legitim.

Jurisdictia constitutionala se realizeaza prin organe specializate(consilii, curti constitutionale) si are ca scop exercitarea controlului asupra constitutionalitatii legii.

Jurisdictia de drept comun si jurisdictia speciala

Justitia de drept comun(justitia ordinara) are in vedere majoritatea cauzelor civile sau penale.

Justitia speciala(exceptionala) are o sfera limitata si se intinde doar asupra cauzelor ce ii sunt atribuite in baza unei legi speciale(litigii comerciale, litigii de dreptul familiei, litigii de dreptul muncii).Justitia speciala nu se confunda cu cea extraordinara, creata expres de lege in scopul solutionarii unei cauze concrete sau a sanctionarii unei categorii de persoane.

Jurisdictia de drept si justitia in echitate

Jurisdictia de drept se caracterizeaza prin preexistenta unor reglementari juridice pe care judecatorul trebuie sa le aplice in activitatea sa.

Justitia in echitate se bazeaza pe reguli care nu sunt anterior enuntate si isi are originea in sentimentele de echitate naturala.In marea majoritate a legislatiilor, jurisdictia in echitate are un rol exceptional, fiind permisa in mod expres doar in cadrul procedurilor arbitrare.

Un izvor important al jurisdictiei in echitate il constituie si jurisprudenta.

Jurisdictia ca serviciu public

In statul de drept, justitia este organizata sub forma unui serviciu public.Exercitata de catre stat, cu titlul de monopol, justitia reprezinta o functie fundamentala a statului, administrarea ei reprezentand unul dintre atributele esentiale ale puterii suverane.Pentru buna functionare a activitatii jurisdictionale este necesara respectarea unor principii proprii, functionale si autonome, care sa stea la baza organizarii acestui serviciu public.

Principii:

Justitia constituie monopol de stat

Intr-o societate moderna, rezolvarea diferendelor dintre cetateni nu poate fi privita exclusiv ca o afacere particulara a persoanelor in cauza.O asemenea perspectiva ar da libertate persoanelor de a-si face singure dreptate, fapt ce ar da nastere arbitrariului si anarhiei juridice.De aceea, toate legislatiile nationale atribuie functia jurisdictionala unor organe statale particulare, a caror atributii sunt strict reglementate de lege.

Din faptul ca justitia e monopol de stat decurge si obligatia organelor juridice de a distribui justitia atunci cand acest lucru le este solicitat, in caz contrar fiind culpabile de denegare de dreptate.

O exceptie partiala de la acest principiu o reprezinta rezolvarea diferendelor prin intermediul arbitrajului.Arbitrajul se caracterizeaza prin alcatuirea sa din simpli particulari denumiti arbitri, desemnati de catre parti cu scopul de a solutiona anumite litigii patrimoniali.Legea recunoaste deciziei arbitrale efectele unei hotarari judecatoresti definitive, dar aceasta nu poate fi dusa la indeplinire prin executarea silita decat prin concursul instantelor judecatoresti.

Principiul legalitatii instantei

Aflarea adevarului in orice cauza supusa judecatii nu se poate realiza decat in masura in care procesul se desfasoara conform reglementarilor legale in toate fazele si etapele pe care le parcurge.Legalitatea instantei se realizeaza prin indeplinirea cumulativa a urmatoarelor patru cerinte:

instanta sa fie creata prin lege si in conformitate cu dispozitiile sale;

instanta sa fie organizata ca o institutie cu caracter permanent si cu sediu stabil si cunoscut;

instanta sa aiba competenta sa judece pricina ce i-a fost incredintata

instanta sa judece in compunerea prevazuta de lege

Principiul autonomiei instantelor judecatoresti

Este un principiu ce decurge implicit din autonomia functiei jurisdictionale si care presupune o delimitare a atributiilor autoritatilor statale.Pentru ca autonomia autoritatilor judecatoresti sa fie reala si efectiva, ea trebuie sa beneficieze de structuri organizatorice functionale, de organe proprii, de organe administrative si un buget distict.

Adunarea Generala a ONU a impus statelor membre prin doua rezolutii din 1985 obligatii concrete in legatura cu asigurarea autonomiei financiare a tribunalelor, in sensul ca ,,fiecare stat membru are datoria de a furniza resursele necesare pentru ca magistratura sa se poata achita in mod normal de functiile sale".

Pentru buna functionare a autoritatii judiciare este necesar ca instantele sa fie incadrate cu un numar suficient de magistrati.Se considera ca un raport optim ar fi acela de 1 judecator la 7.000 locuitori, dar in practica raportul fata difera foarte mult de la o tara la alta.

Exemplu: Romania - 1 judecator 12.000 loc.

Germania - 1 judecator 3.700 loc.

Principiul independentei judecatorilor

Este considerat fundamentul functiei judiciare si reprezinta cerinta solutionarii litigiilor fara nicio ingerinta din partea unui organ de stat, a altor institutii publice sau a vreunei persoane.

Principiul independentei judecatorilor se refera la protejarea magistratilor fata de puterea politica si instantele ierarhice superioare, cat si la presiunile exercitate de justitiabili sau mass-media(simpli cetateni).

Aprecierea faptelor si aplicarea corespunzatoare a legii sunt opera convingerii intime a judecatorului care este aparat de orice imixtiune din afara.In acelasi timp pentru a se inlatura pericolul arbitrariului in solutionarea litigiului exista obligatia judecatorului de a se supune numai legilor.Aceasta inseamna ca el trebuie sa-si motiveze hotararea in raport cu dispozitiile legii si poarta exclusiv raspunderea hotararii sale.

,,Instanta, in numele legii, hotaraste .

Principiul mai sus mentionat il gasim expres afirmat in toate Constitutiile si legile de organizare judiciara a statelor moderne.La acestea se adauga dispozitiile documentelor internationale precum rezolutiile din 1985 a Adunarii Generale a ONU:

,,Magistratii solutioneaza cauzele aflate pe rol in mod impartial, dupa circumstantele de fapt si in conformitate cu legea, fara restrictii si fara obiectul unor influente, injonctiuni, presiuni, amenintari sau interventii induse, direct sau indirect, indiferent din partea cui si indiferent pentru ce motiv."

Principiul inamovibilitatii judecatorilor

Prin inamovibilitate se intelege acel beneficiu al legii care le confera judecatorilor stabilitate in functie.Cu alte cuvinte, judecatorii odata investiti in functie, nu mai pot fi revocati, transferati sau suspendati, decat in conditii exceptionale.

Respectarea acestui principiu nu exclude insa posibilitatea avansarii judecatorilor si a sanctionarii lor disciplinare.Avansarea la o instanta ierarhic superioara trebuie sa se faca in acord cu vointa judecatorului si cu respectarea riguroasa a unor reguli care nu depind de puterea executiva.

De asemenea, orice sanctiune disciplinara, pentru o greseala profesionala se aplica judecatorului nu de catre reprezentantii puterii executive, ci de catre organismele superioare ale puterii judecatoresti in conformitate cu statutul specific profesiei de magistrat.

CSM Consiliul Superior al Magistraturii organizeaza avansarea in ierarhie, vegheaza la respectarea de catre magistrati a normelor deontologice

Caracterul permanent si sediul stabil al instantei

Toate instantele judecatoresti sunt permanente, in sensul ca functia lor se indeplineste fara intrerupere, cu exceptia zilelor nelucratoare si a vacantelor judecatoresti.

In majoritatea statelor, vacanta judecatoreasca este de 2 luni si are loc in perioada 1 iulie - 31 august.In realitatea, vacanta judecatoreasca nu inseamna o intrerupere a activitatii judecatoresti, ci doar un regim mai usor de lucru, constand in judecarea doar a anumitor cauze penale sau civile - cu arestati si litigiilor funciare, de dreptul muncii sau cele extrem de rapide.

Ca exceptie de la acest principiu avem jurisdictiile care prevad posibilitatea desfasurarii activitatii de judecata in sesiuni.

O alta situatie este aceea a jurisdictiilor unde activitatea de judecata se desfasoara in cadrul curtilor cu jurati.

Caracterul sedentar al instantelor se refera la faptul ca acestea functioneaza

intr-o localitate determinata prin lege, unde au un sediu stabil si cunoscut.

Principiul dublului grad de jurisdictie

Gradul de jurisdictie reprezinta elementul structural ierarhic.

Pentru a se evita interpretarea gresita a situatiei de fapt sau aplicarea eronata a legii, toate sistemele judiciare prevad posibilitatea exercitarii unui control de catre o jurisdictie de grad diferit.

Din necesitatea protejarii prestigiului justitiei si a securitatii juridice a cetatenilor, posibilitatea de a produce un apel trebuie limitata la o singura data.

Esential pentru calificarea unui grad de jurisdictie este intinderea atributiilor judecatoresti.Un grad ordinar de jurisdictie precum apelul, presupune asigurarea controlului in fapt si in drept a temeiniciei si legalitatii hotararilor pronuntate.

Formele extraordinare de control judiciar, precum recursul, vizeaza doar legalitatea solutiei pronuntate si, in mod exceptional, aprecierea situatiei de fapt.

Principiul colegialitatii organelor judiciare

Sistemele judiciare cunosc doua modele de compunere a instantei:

a) judecatorul unic(completul unic format din doi sau mai multi judecatori)

Avantaj: Recrutarea mai exigenta a personalului judecatoresc

Dezavantaj:Pericolul unei solutii gresite ca urmare a unei erori umane sau a unei influente straine exercitate asupra judecatorului unic

b) completul format din doi sau mai multi judecatori

Avantaj: Egalitatea superioara a lucratorilor indeplinite de doi sau mai multi magistrati ca urmare a dezbaterilor dintre ei si a controlului reciproc in adoptarea deciziilor

Dezavantaj: Sporirea cheltuielilor judiciare si pericolul scaderii calitatii solutiei ca urmare a ascunderii in spatele anonimatului

Principiul accesului liber la justitie

Este mentionat expres in toate documentele internationale si in Constitutiile moderne.In esenta, orice persoana se poate adresa justitiei pentru apararea drepturilor, libertatilor si intereselor sale legitime.

Statele au atat obligatia negativa de a nu face nimic pentru a ingradi acest drept, cat si obligatia pozitiva de a asigura cetatenilor sai in mod efectiv si impartial accesul la un tribunal independent.

Acest principiu este mentionat expres in Art. 8 a Declaratiei Universale a Drepturilor Omului si Art. 6, alineatul I din Conventia Europeana a Drepturilor Omului.

Principiul egalitatii in fata justitiei

Decurge din principiul general al egalitatii in fata legii.

Art. 7 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului - ,, Toti oamenii sunt egali in fata legii si au dreptul, fara deosebire, la o protectie egala in fata justitiei."

Principiul semnifica faptul ca toate persoanele au o vocatie egala de a fi judecate de aceleasi instante judiciare, dupa aceleasi reguli de procedura, fara nicio discriminare.

Principiul gratuitatii justitiei

Infaptuirea justitiei implica o serie de cheltuieli importante din partea statului si a justitiabililor.Statul este obligat sa organizeze serviciul public destinat a infaptui justitia prin asigurarea unor conditii de munca corespunzatoare pentru organele de justitie si prin remunerarea adecvata a judecatorilor si a functionarilor instantelor judecatoresti.

Justitiabilii sunt tinuti de plata unor sume de bani necesare pentru desfasurarea judecatilor, precum:

taxe judiciare

onorariile avocatilor

costul expertizelor

In ciuda acestor numeroase cheltuieli, se considera ca de esenta justitiei este principiul gratuitatii justitiei.El trebuie inteles prin prisma faptului ca magistratii nu sunt platiti in mod direct de catre justitiabilii pe care ii judeca.

In plus, partea dintr-un proces doar avanseaza cheltuielile de judecata, urmand ca in cazul unei solutii favorabile sa isi recupereze integral cheltuielile de la partea care a cazut in pretentiile sale.