Luarea de mita
Legiuitorul a incriminat in dispozitiile art.
254 cp, sub denumirea de "luare de mita" fapta functionarului care, direct sau
indirect, pretinde ori primeste bani sau alte foloase care nu I se cuvin, ori
accepta promisiunea unor astfel de foloase sau nu o respinge, in scopul de a
indeplini, a nu indeplini ori a intarzia indeplinirea unui act privitor la
indatoririle sale de serviciu, sau in scopul de a face un act contrar acestor
indatoriri. Luarea de mita are ca obiect juridic special, relatiile sociale
referitoare la buna desfasurare a activitatii de serviciu, care presupune
indeplinirea cu probitate de catre functionarii publici, precum si de catre
ceilalti functionari a indatoririlor de serviciu. Ca si celelalte infractiuni
de serviciu sau in legatura cu serviciul, luarea de mita este lipsita, de
regula, de un obiect material. Totusi, daca actiunea faptuitorului priveste in
mod direct un bun, infractiunea are si un asemenea obiect, constand in bunul
respectiv (de ex, faptuitorul primeste un bun). Exista opinia ca obiectul
material al luarii de mita este constituit din prestatia mituitorului. Subiect
al infractiunii de luare de mita nu poate fi decat un functionar public sau un
alt functionar. Coautoratul este posibil, dar pentru existenta acestuia este
necesar ca faptuitorul sa aiba calitatea speciala ceruta de lege
autorului.Latura obiectiva-Luarea de mita are continuturi alternative;
putandu-se realiza, sub aspectul elementului material, fie printr-o actiune,
fie printr-o inactiune. Actiunea poate consta in pretinderea sau primirea de
bani sau alte foloase ce nu I se cuvin faptuitorului, ori in acceptarea
promisiunii unor astfel de foloase, iar inactiunea consta in nerespectarea de
catre acesta a unei asemenea promisiuni. A pretinde ceva inseamna a cere ceva,
a formula o pretentie. Actiunea sau inactiunea faptuitorului trebuie sa fie
anterioara indeplinirii, neindeplinirii etc. a actului pentru a carui
indeplinire, neindeplinire etc. faptuitorul pretinde sau primeste bani ori
foloase. Daca faptuitorul primeste bani sau alte foloase dupa indeplinirea unui
act privitor la indatoririle sale de serviciu si la care era obligat in temeiul
acestora, fapta nu constituie luare de mita, ci infractiunea de primire de foloase
necuvenite (art. 256 cp). In sfarsit, fapta constituie tot luare de mita si nu
primire de foloase necuvenite atunci cand functionarul primeste banii sau
foloasele dupa indeplinirea actului, dar pe baza unei intelegeri anterioare.
Latura subiectiva-Infractiunea de luare de mita se savarseste numai cu intentie
directa; faptuitorul isi da seama, in momentul savarsirii faptei, ca banii sau
foloasele pe care le pretinde sau primeste ori care constituie obiectul
promisiunii pe care o accepta sau nu o respinge, nu I se cuvin si cu toate acestea,
el vrea sa le pretinda sau sa le primeasca ori sa accepte sau sa nu respinga
promisiunea ce I s-a facut. Tentativa infractiunii de luare de mita nu este
pedepsita de lege. De altfel, in cazul acestei infractiuni, legiuitorul a pus
activitati care constituie activitati care constituie un inceput de executare
pe acelasi plan cu fapta in forma consumata (de ex. pretinderea in raport cu
promisiunea banilor sau foloaselor). Infractiunea se consuma in momentul
savarsirii actiunii sau a inactiunii incriminante, adica in momentul
pretinderii sau primirii banilor sau foloaselor necuvenite orin in momentul in
care faptuitorul accepta ori accepta sau nu respinge promisiunea unor asemenea
foloase.
