Forma de guvernǎmant

Forma de guvernǎmant

Obiective specifice

Se analizeaza formele de guvernamant (monarhie, republicǎ), structura de stat (unitar, federativ) si caracterele statului roman (suveran, independent, social, democratic, stat de drept). Aspecte privind integrarea europeanǎ asupra ordinii constitutionale

Forma de guvernǎmant exprimǎ modalitatea de constituire si de functionare a organelor supreme in stat si se referǎ la raporturile care existǎ intre seful de stat si puterea legislativǎ.

Monarhia. Se caracterizeazǎ prin faptul cǎ seful de stat este un monarh desemnat dupǎ proceduri ereditare sau specifice regimului constitutional respectiv.

Se disting mai multe etape in evolutia istoricǎ a monarhiei: monarhia absolutǎ, caracterizatǎ prin puterea discretionarǎ a monarhului, monarhia limitatǎ (constitutionalǎ), caracterizatǎ prin limitarea puterii monarhului prin Constitutie; monarhia parlamentarǎ dualistǎ, caracterizatǎ prin egalitatea pozitiei intre monarh si ansamblul reprezentativ al poporului; si monarhia parlamentarǎ contemporanǎ, expresie a traditiei cu puternic caracter simbolic (de reprezentare, fǎrǎ putere legislativǎ).

Republica. Este forma de guvernǎmant in care cetǎtenii se guverneazǎ singurǎ, alegand un sef de stat, in general, numit presedinte.

Dupǎ modalitatea de desemnare a presedintelui putem distinge republici parlamentare, in care seful de stat este ales de Parlament si republici prezidentiale, in care seful de stat este ales prin alegeri directe de cǎtre popor.

Forma de guvernǎmant in Romania.

Evolutia istoricǎ a formei de guvernǎmant a trecut de la monarhie (1866-1947) la republica parlamentarǎ (1947-1974), apoi prezidentialǎ (1974-1989), prin Constitutia din 1991, fiind consacratǎ o republicǎ semiprezidentialǎ. Dupǎ alti autori, este vorba tot de o republicǎ prezidentialǎ.

Notiunea si formele structurii de stat

Structura de stat exprimǎ organizarea de ansamblu a puterii de stat in raport cu teritoriul sǎu si cu populatia, ceea ce face ca statul sǎ fie unitar sau federal. Statul unitar este caracterizat prin existenta unei singure formatiuni statale pe un teritoriu.

In consecintǎ, existǎ un singur guvern, un singur Parlament, o singurǎ ierarhie a organelor judiciare, iar cetǎtenii au o singurǎ cetǎtenie. Statul federal este caracterizat prin existenta mai multor unitǎti statale pe teritoriul sǎu, ducand la existenta unui nou subiect de drept: federatia. In consecintǎ, existǎ douǎ niveluri de autoritǎti statale.

Raporturile dintre statele federale sunt raporturi de drept intern, fiind reglementate prin Constitutie. Doar statul federal este subiect de drept international public.

Asocierea de state (confederatia)

Asocierile de state nu sunt forme ale structurii de stat, cǎci ele nu conduc la aparitia unui nou subiect de drept international public, ci sunt forme ale vietii internationale care functioneazǎ pe baza tratatelor internationale care pot da nastere unei forme de structurǎ statalǎ. Se cunosc astfel: uniuni formale, uniunea realǎ si confederatia de state.

Romania, stat national, unitar si indivizibil, suveran si independent

Romania este stat unitar, al cǎrui teritoriu este indivizibil, fapt mentionat expres in Constitutie.

Caracterul national exprimǎ unul din elementele constitutive, avand in vedere cǎ natiunile reprezintǎ populatia.

Romania este caracterizatǎ prin textul constitutional ca un stat suveran si independent, a cǎrui suveranitate apartine poporului.

Folosirea a douǎ fundamente ale suveranitǎtii - popor si national - combinǎ avantajele a douǎ teorii in materia exercitǎrii suveranitǎtii, consolidand astfel puterea de stat.

Stat de drept, democratic si social

Statul de drept semnificǎ subordonarea puterii de stat dreptului de o asemenea manierǎ incat toate autoritǎtile statului sǎ fie autolimitate prin norme juridice, iar drepturile si libertǎtile cetǎtenilor sǎ fie garantate si respectate.

Statul democratic presupune respectarea fiintei umane si necesitǎ un sistem pluralist, responsabilizarea guvernantilor, desemnarea autoritǎtilor prin metode reprezentative.

Statul democratic se defineste prin punerea in operǎ efectivǎ a drepturilor din a doua generatie.

Organizarea administrativǎ a teritoriului

Organizarea administrativ-teritorialǎ se referǎ la elementul teritorial si semnificǎ delimitarea geograficǎ pentru ca puterea sǎ se realizeze in mod unitar. Organizarea teritorialǎ a Romaniei se reglementeazǎ prin Legea 2/1968.

Aspecte privind integrarea europeanǎ asupra ordinii constitutionale

Suveranitatea comunǎ a UE. Este un concept adoptat deja prin tratate si  in mod explicit prin Tratatul Constitutional European.

Se ajunge la o suveranitate nationalǎ limitatǎ, la renuntarea la unele prerogative ce tin de politica militarǎ, economicǎ si jurisdictie in favoarea Uniunii.

Forma de stat. Uniunea Europeanǎ tinde sǎ devinǎ o federatie de state, ceea ce inseamnǎ cǎ dreptul comunitar devine drept intern. Uniunea Europeanǎ are personalitate juridicǎ si a introdus o nouǎ cetǎtenie, ceea ce creeazǎ elementele unei federatii in care statele componente pierd din prerogativele de drept international.

Statul bunǎstǎrii sociale. Uniunea Europeanǎ a adoptat si cultivǎ statul bunǎstǎrii sociale, care este o formǎ si mai avantajoasǎ (drepturi de generatia a III-a) a raporturilor stat - cetǎtean.

Statul liberal roman existent de facto (de jure este social) va trebui sǎ adopte normele ce garanteazǎ subordonarea intereselor statului fatǎ de drepturile cetǎteanului.

Teme de control:

Ce se intelege prin forma de guvernamant ?

Definiti notiunea de republica.

Ce reprezinta structura de stat ?

Care sunt caracterele de stat ale Romaniei ?

Verificarea de cunostinte

Test grila (demonstrativ)

Romania este:

a.    Stat unitar

b. Stat social

c.  Stat de drept

Baremul de evaluare:

Bibliografie recomandata

Constitutia Romaniei in Monitorul Oficial al Romaniei, Nr. 758 din 29 oct. 2003

Cǎlinoiu, Constanta, Duculescu, Victor, Drept constitutional si institutii publice, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 2008

Deleanu, Ion, Institutii si proceduri constitutionale, Ed. C.H. Beck, Bucuresti, 2006

Muraru, Ioan, Drept constitutional si institutii politice, Ed. Lumina Lex, 2001

Ion Marin, Ordinea Constitutionalǎ in contextul integrǎrii Romaniei in Uniunea Europeanǎ, Ed. "Romania 2000", Bucuresti 2007

Ion Marin, Ordinea constitutionala si securitatea nationala in contextul integrarii si globalizarii, Editura Sitech, 2009

Diaconu, Nicoleta, Sistemul institutional al Uniunii Europene, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2001.

Studiu de caz

Uniunea Europeana, spre o structura federalista ?

In conditiile in care Europa ar fi trebuit - dupa parerea unora - sa devina un adevarat stat federal, dreptul constitutional european ar fi urmat sa devina un corp de reguli stricte, de natura sa reglementeze, in detaliu, mecanismele politice si institutionale, atat la nivelul comunitatii, cat si la nivelul statelor membre.

Pentru acei specialisti care vedeau insa in Uniunea Europeana numai o confederatie de state, cu pastrarea prerogativelor si identitatilor nationale, lucrurile se prezentau cu totul altfel, deoarece intr-o asemenea viziune dreptul constitutional european ar fi urmat sa detina doar un rol de coordonator al evolutiilor constitutionale din diversele tari ale Europei, subsumandu-le procesului de integrare europeana.

Distinctia dintre actuala formula interguvernamentala europeana si o eventuala structura federalista pleaca de la constatarea ca Uniunea are deja atributii importante intr-un spectru intins de sectoare, plecand de la atributiile initiale din domeniul economic si pana la cea mai importanta realizare recenta, sistemul monetar unic; pasi importanti s-au facut, de asemenea, si in dezvoltarea unor atributii comunitare in domenii precum comertul, transportul, energia, protectia mediului si a consumatorului. Mai mult, se remarca o atributie crescanda a Uniunii si in domenii in care responsabilitatea statelor nationale era pana nu demult una exclusiva.

Doua sunt atributiile importante care lipsesc Uniunii pentru a o putea considera ca fiind o federatie: in primul rand, statele au o libertate deplina in ce priveste adoptarea, revizuirea sau denuntarea tratatelor cu privire la chiar apartenenta lor la Uniune si, in al doilea rand, din punct de vedere fiscal, desi colecteaza fonduri, Uniunea nu are cu adevarat un sistem propriu de taxe, de venituri si de cheltuieli. In plus, sub aspectul controlului democratic, executivul Uniunii nu este determinat nici direct, si nici macar indirect, de catre cetateni.