Contractul de mandat
Mandantul este un contract prin care o persoana
, numita mandatar, se obliga sa incheie acte juridice pe seama unei alte
persoane ,numita mandant,care ii da aceas-ta imputernicire si pe care il
reprezinta. Desi mandantul este, in principiu, un contract cu titlu gratuit,
legea nu interzice ca mandatarul sa fie remunerat, daca exista stipulatie
expresa in acest sens. Deci legiutorul prezuma numai gratuitatea mandatului.
Daca mandatarul este un profesionist, prezumtia de gratuitate nu
opereaza,cuantumul remuneratiei urmand a fi stabilita de catre instanta,avand
in vedere natura si volumul serviciilor prestate. Prin faptul ca mandatul poate
fi cu titlu oneros, el se aseamana cu contractul de munca si cu contractul
de antrepriza. Principala deosebire consta in aceea ca mandatarul este
insarcinat cu indeplinirea unor acte juridice si este reprezentatul
mandantului, in timp ce contractul de munca sau de antrepriza are ca obiect
actesau fapte materiale si salariatul,respectiv antreprenorul, nu are calitatea
de reprezentant. Precizam insa, ca salariatul poate primi imputernicire de
reprezantare din partea unitatii,in care caz va avea calitatea de mandatar, cel
putin in raporturile dintre el si tertul contractant, precumsi intre acesta din
urma si mandant, chiar daca in raporturile dintre mandant si salariatul lui,
datorita raporturilor de munca,regulile mandantului vor fi inlocuite cu
regulile aplicabile raportului de munca. Mandatul este, de regula, un
contract consensual, care ia nastere prin simplul acord de vointa al
partilor, fara a fi supus vreunei forme speciale.in practica mandatuleste
constatat de obicei printr-un inscris numit procura sau imputernicire. Procura,
ca negotium, este un act juridic unilateral, iar ca instrumentum, este
inscrisul in care se enumera actele juridice ce urmeaza sa fie indeplinite de
mandatar in numele mandantului. Partile redacteaza un inscris pentru ca tertii
sa fie in masura sa verifice puterile conferite mandatarului, precum si
limitele in care aceasta poate contracta in numele mandantului. Cand actul
juridic la care participa mandatarul in numele mandantului urmeaza sa fie
incheiat in forma solemna, atunci procura trebuie data si ea in aceeasi forma,deoarece
mandatul formeaza un tot indivizibil cu actul in vederea caruia a fost dat..Astfel,
de exemplu ,mandatarul imputernicit sa cumpere sau sa schimbe un teren in forma
autentica.Tot astfel, mandatarul care solicita inscriptia sau stergerea
ipotecii .Precizam ca mandatarul trebuie sa fie imputernicit prin procura
autentica numai in cazul in care legea prevede o asemenea forma pt.
validitatea actului juridic ce urmeaza sa fie incheiat prin mandatar, nu insa
si atunci cand acest act a fost incheiat in forma autentica fara ca legea sa
prevada o atare cerinta. Pe de alta parte, pt unele operatii juridice legea
prevede necesitatea unei procuri autentice indiferent de forma actului juridic
ce urmeza sa fie incheiat de catre mandatar in numele mandantului. De exemplu,
unitatile cu capital de stat si cooperatiste pot face plati in numerar "numai
persoanelor indicate in documente sau celor imputernicite de acestea pe baza de
procura autentificata,speciala sau generala" cu exceptia retributiilor,
burselor, ajutoarelor din fondurile de asigurari sociale, premiilor si altor
drepturi asimilate acestora, care pot fi platite membrului din familia
titularului sau altui salariat din aceeasi unitate, pe baza de "imputernicire"
(procura) sub semnatura privata, vizata de seful ierarhic al titularului
drepturilor banesti. Cand manadatul este un contract consensual, consimtamantul
partiloe poate fi dat in mod expres, dar si in mod tacit. Mandatul tacit
rezulta din acele imprejurari de fapt care fac neindoielnica intentia partilor.
Oferta de mandat special , in orice caz, trebuie sa fie expresa. In schimb,
acceptarea ofertei de mandat special, rezultand din executarea lui din partea
mandatarului. Mandatul tacit nu trebuie sa fie confundat cu mandatul aperent;in
acest caz desi lipseste vointa mandantului de a fi reprezentat - tertii
contracteaza cu credinta scuzabila , legitima ca mandatarul aparent are puteri
de reprezentare. Astfel se intampla, de exemplu, in cazul revocarii mandatului
a fost ori nu in culpa. Intrucat dovada mandatului poate fi dovedita prin
executarea lui de catre mandatar , problema se pune mai ales in legatura cu
oferta de mandat si a acceptarii mandatului neexecutat. Daca mandatul este
expres si legea speciala nu prevede altfel, dovada se face dupa regulile dreptului
comun, atat intre parti , cat si de catre tertul care contracteaza cu
mandatarul , deoarece validitatea contractului pe care il incheie depende de
existenta mandatului , formand un tot unitar cu acesta.Prin urmare , daca actul
in vederea caruia s-a dat mandatul expres are o valoare mai mare de 250 lei ,
dovada se va face prin inscris , fiin aplicabile si dispozitiile privitoare la
existenta unui inceput de dovada scrisa si la imposibilitatea procurarii
dovezii scrise sau la interdictia dovedirii prin martori impotriva ori peste
cuprinsul inscrisului.Precizam insa, ca formalitatea prevazuta de art.1180
C.civ. nu trebuie sa fie indeplinita , intrucat mandatul nu are ca obiect plata
unei sume de bani sau de catime oarecare de lucruri; iar daca mandatul este un
titlu oneros, fiind deci un contract sinalagmatic, regula multiplului exemplar
nu se impune in privinta procurii, care nu cuprinde "o conventie sinalagmatica,
ci constata numai oferta de mandat. Alta este situatia in ipotezea mandatului
tacit , admis de legiuitorul nostru dupa modelul C.civ.italian.Deoarece atat
conferirea , cat si acceptarea mandatului tacit poate rezulta din imprejurari
de fapt care fac neindoielnica intentia partilor, dovada acestor fapte se poate
face - atat de catre carti , cat si de tertul care contracteaza cu mandatarul
sau de alti terti - prin orice mijloc de proba admid de lege, indiferent de
valoarea actului incheiat sau care urmeaza sa fie incheiat de catre mandatar.
Cerinta dovezii scrise ar contra veni notiunii de mandat tacit, caci mandatul
scris este prin definitie, expres; or,potrivit C.civ. , mandatul poate fi si
tacit. Daca incheierea contractului de mandat nu poate fi dovedita ,
raporturile dintre parti urmeaza a fi solutionate potrivit regulilor gestiunii
de a face sau imbogatirii fara justa cauza.
Mandatul trebuie sa fie capabil de a contracta el insusi actul de a
carui indeplinire il insarcineaza pe mandatar.Deci capacitatea mandantului se
apreciaza in functie de natura actului juritic care urmeaza sa fie incheiat prin
mandatar In privinta mandatarului se cere , in toate cazurile , capacitate
deplina de exercitiu. Numai trimisul , care este un simplu mesager , iar nu
reprezentant , poate fi o persoana chiar lipsita de capacitatea de exercitiu ,
caci transmite doar declaratia de vointa a persoanei care l-a trimis , fiin
suficient sa aiba discernamantul strict necesar pentru activitatea sa . In
schimb mandatarul , care este un reprezentant ,trebuie sa aiba capacitate
deplina de exercitiu, caci in actele pe care le incheie in numele
reprezentantului trebuie sa exprime un consimtamant valabil , lipsa
consimtamantului sau viciile de vointa fiind apreciate nu numai in persoana
mandantului , dar si in aceea a mandatarului. Aceasta solutie rezulta , per
a contrario, si din art.1552 pct.3 C. civ.,care prevede ca mandatul se
stinge prin punerea sub interdictie a mandatarului. Daca mandatul incheiat cu
un capabil de a contracta inceteaza datorita incapacitatii ulterioare a
mandatarului , un contract de mandat incheiat cu un mandatar incapabil sau
capacitate de exercitiu restransa nu poate fi recunoscut valabil. Chiar daca am
recunoaste ca valabil un contract incheiat cu un mandatar incapabil, acesta ar
raspunde fata de mandant numai dupa regulile generale relative la obligatiile incapabililor
. Obiectul mandatului trebuie sa fie determinat , posibil si licit, ca la orice
contract . In toate cazurile , mandatul nu poate avea alt obiect decat
incheierea de acte juritice de catre mandatar , acte materiale putand avea
numai caracter accesoriu.Iar actele juritice cu caracter strict personal nu pot
fi facute prin mandatar In ceea ce
priveste intinderea, mandatul poate fi special sau general. Mandatul
este special atunci cand se da peste o singura operatie juritica sau pentru
anumite operatii determinate , si general cand mandatarul primeste
imputernicirea de a se ocupa de toate treburile mandatului. Pentru de
dispozitie se cere un mandat special. Specializarea nu trebuie dusa insa la
extrem; mandatul va fi cu suficienta special daca va indica natura operatiei
juritice si obiectul ei . Actele de conservare sau de administrare pot fi
incheiate de mandatar pe baza unui mandat general. Potrivit art. 1536 alin.
C.civ., mandatul conceput in termeni generali nu este valabili decat pentru
actele de administrare. Inseamna ca puterile conferite mandatarului sunt supuse
unei interpretari restrictive, ceea ce explica prin grija legiuitorului fata de
interesele mandantului, care ar putae fi pagubit in cazul redactarii imprecise,
care ar putea fi pagubit in cazul redactarii imprecise , echivoce a procurii. In
toate cazurile, mandatarul nu poate face nimic afara din limitele mandatului
sau.Fie ca este special sau general, mandatarul trebuie sa se incadreze in
limitele imputernicirii primite. De exemplu, mandatul special dat pentru
vanzarea unor bunuri nu poate servi pentru vanzarea altora. Iar mandatul
general circumscris la numite acte de administrare, nu indreptateste la
savarsirea altora. Spre deosebire de modelul sau francez, textul citat
precizeaza insa, ca facultatea de a face o tranzactie cuprinde si pe aceea de a
face un compromis cu toate ca in primul caz concesiile au consecinte cunoscute,
iar in cel de al doilea consecintele sunt imprevizibile. In cazul in care
mandatarul incheie actul juritic care formeaza obiectul mandatului cu sine
insusi sau cu o terta persoana pe care tot el o reprezinta, exista pericolul
neglijarii intereselor mandantului, in primul caz, sau al unui dintre
mandanti,in cel de al doilea. Bineinteles, un asemenea pericol nu exista daca
mandantul, respectiv mandantii, fiind in cunostinta de cauza, convin sa dea
imputernicire mandatarului in acest sens ori daca cauzele actului sunt astfel
precizate, incat este exclusa vatamarea intereselor mandatului. In caz contrar,
desi C.civ. nu contine o regula generala si expresa in aceasta privinta,
consideram ca mandantul poate cere anularea actului pentru dol prin reticenta. Actul
cu sine insusi si dubla reprezentare nu trebuie sa fie confundate cu mandatul
in interes comun. In acest caz nu se poate pune problema nulitatii intrucat
mandatarul contracteaza cu un tert pe care nu-l reprezinta, numai ca- alaturi
de mandant - este si el cointeresat in incheierea actului care formeaza
obiectul mandatului. Precizam ca mandatul in interes comun nu se confunda cu
mandatul remunerat; in primul caz, mandatarul este cointeresat in incheierea
actului care formeaza obiectul mandatului, cat timp, in cel de-al doilea caz,
interesul lui rezida in contractul de mandat care il indreptateste la plata
remuneratiei, chiar daca operatiunea juridica in vederea careia a fost conferit
mandatul nu a putut fi realizata. Principala obligatie a mandatarului este de a
executa mandatul. Neexecutarea sau executarea necorespunzatoare a acestei
obligatii face ca mandatarul sa fie raspunzator nu numai in dol dar si de culpa
simpla. Precizam ca prin executarea
mandatului nu trebuie inteleasa neaparat incheierea actului proiectat. Daca
mandatarul, cu toate diligentele depuse, nu poate invheia actul juritic in
conditiile imputernicirii primite, raspunderea lui nu va fi angajata. Diligenta
ceruta mandatarului in indeplinirea mandatului, inclusiv pastrarea sumelor de
bani sau a altor bunuri primite de la sau pentru mandant, va fi apreciata cu
mai putina rigurozitate daca mandatul este cu titlu gratuit. In acest caz,
culpa mandatarului se apreciaza in concret deci in functie de diligenta pe care
o depune in propriile sale treburi. Daca mandatul este cu titlu oneros,
raspunderea lui se va aprecia dupa tipul abstract al omului prudent si diliget,
adica dupa regula generala aplicabila raspunderii contractuale. Daca lucrul
detinut in baza mandatului piere fortuit mandatarul nu raspunde chiar daca l-ar
fi putut salva, sacrificand un bun propriu, intrucat art. 1566 C.civ. nu este
aplicabil in materia mandatului. Conditiile raspunderii mandatarului pot fi
modificate prin conventia partilor. Mandatarul trebuie sa dea mandantului
socoteala despre indeplinirea mandatului. In virtutea acestei obligatii
mandatarul este dator sa dea in plinire mandantului tot ce I s-a predat in
puterea mandatului pe care l-a executat, chiar daca acestea nu s-ar cuveni
mandantului, deoarece tertul pagubit va cere - daca este cazul - restituirea
platii nedatorate de la mandant. Sumele de bani cuvenite mandantului si intrebuintate
de mandatar in folosul sau sunt producatoare de dobanzi din ziua
intrebuintarii, fara sa fie nevoie de vreo punere in intarziere. Sumele
nerestituite de mandatar, dar neintrebuintate de el poarta dobanzi numai "din
ziua cand I s-au cerut acele sume". Inseamna ca, prin derogare de la art. 1088
alin.2C.civ.,punerea in intarziere a mandatarului se poate face printr-o simpla
notificare. Inrucat dreptul la actiune al mandantului pentru predarea sumelor
de bani sau altor bunuri primite de mandatar de la terti in cursul executarii
mandatului nu se poate naste de la data incheierii contractului de mandat,
prescriptia incepe sa curga - potrivit art. 7 alin. 1 sau 3 din Decr. Nr.
167/1958 - de la dat incetarii contractului fie prin executarea lui, fie prin alte
moduri de incetare a raporturilor dintre parti. In legatura cu inceperea
curgerii termenului de prescriptie de la data executarii contractului, se pune
problema stabilirii acestiu moment, mai ales in cazul sumelor de bani ridicate
de la CEC in baza unei " clauze de imputernicire " este unanim admis in
literatura de specialitate si in practica judecatoreasca ca o asemenea clauza
reprezinta un mandat, o imputernicire data de catre titularul libretului
beneficiarului clauzei, acesta din urma avand obligatia sa dea socoteala
mandantului, inclusiv sa remita sumele de banisumele de bani ridicate si
neintrebuimtate in interesul acestuia daca raporturile de mandat dintre ei nu
sunt dublate de alte raporturi juritice. Astfel fiind, se pune intrebarea
referitoare la momentul inceperii curgerii termenului de prescriptie a actiunii
avand ca obiect predarea sumelor de bani ridicate de la CEC. Intrucat problema
nu poate fi solutionata in baza art. 7 din Decretul nr. 167/1958 , s-a adoptat
solutia aplicarii art. 8 alin. 1 din acelasi Decret , respectiv calcularea
prescriptiei din momentul in care titularul de libret a cunoscut sau trebuia sa
cunoasca paguba ce I-a fost pricinuita de mandatar prin ridicarea sumelor de
bani si nerespectarea obligatiei de a da socoteala. In sfarsit, precizand ca
problema prescriptiei, la care ne-am referit in randurile de mai sus, vizeaza,
evident, numai actiunea personala a mandantului, iar nu actiunea reala in
revendicare intentata de mandant in calitate de proprietar guvernat de regulile
specifice acestei actiuni reale. In principiu, mandatarul trebuie sa execute
personal insarcinarea primita. In contractul de mandat se poate prevedea insa
dreptul mandatarului de a-si substitui o terta persoana, trecandu-I parte sau
toate drepturile ce-I sunt conferite de mandant. In cazul cand s-a facut
substituirea, mandatarul este obligat sa raspunda de faptele substituitului,dar
numai in urmatoarele doua cazuri: daca a efectuat substituirea fara sa fi avut
acest drept ; daca a fost autorizat sa
se substituie si a trecut puterile asupra unei persoane cunoscuta ca incapabila
sau de insolvabilitate notorie; culpa in eligendo. Daca mandatarul a fost
autorizat sa se substituie, va putea acorda acest drept si substituitului. In
toate cazurile, mandantul are o actiune directa contra substituitului. In
schimb, substituitul poate actiona impotriva mandantului numai pe calea
actiunii oblice, intrucat posibilitatea intentarii unei actiuni directe -
derogatorii de la regulile generale - nu pote fi recunoscuta in lipsa unei
dispozitii exprese a legii. Dar daca mandatarul a fost autaorizat sa-si
substitue o terta persoana, consideram ca substituitul poate actiona impotriva
mandantului in baza raporturilor directe pe care le are - prin intermediul
mandatarului - cu mandantul. In acest caz, nu mai suntem in prezenta unei
"actiuni directe " propriu-zise, caci aceasta vizeaza ipotezele lipsite de
fundamentul raporturilot juridice directe. In privinta actiunii directe a
mandantului legea nu ami face aceeasi distinctie - fiind fara relevanta
practica existenta sau inexistenta raporturilor juritice dintre mandant si
substituit. In raporturile dintre mandatar si persoana substituita se aplica
regulile mandatului. Daca imputernicirea a fost data printr-un singur mandat
mai multor mandatari, nu exista solidaritate intre ei decat daca solidaritatea
s-a stipulat in mod expres. Fiecare mandatar poate insa executa singur, daca nu
s-a prevazut altfel in contract. Dezdaunarea mandatarului. Mandantul
este obligat sa restitue mandatarului toate cheltuielile facute cu ocazia
executarii mandatului. El nu poate refuza restituirea acestor cheltuieli chiar
daca operatia in vederea careia a fost conferit mandatul nu a putut fi
efectuata si nici sa ceara reducerea lor pe motiv ca ar fi fost exagerate, daca
mandatarului nu I se poate imputa nici o culpa. Mandantul trebuie sa plateasca
si dabanzi la sumele avansate de mandatar; aceste dobanzi curg, fara punere in
intarziere, din ziua cand mandatarul a fcaut plata. De asemenea, mandantul
suporta si pierderile suferite de mandatar cu ocazia indeplinirii mandatului,
daca nu I se poate imputa vreo culpa.Pentru a explica aceasta dispozitie se
citeaza, cu titlu de exemplu, paguba rerzultata din furtul comis in cursul unei
calatorii facuta cu ocazia executarii mandatului sau accidentului intamplat cu
ocazia diriguiriiunor lucrari facute pentru mandant. In ceea ce ne priveste,
consideram ca instantele trebuie sa aiba in vedere numai pagubele suferite de
mandatar - fara culpa din partea sa- si care sunt "ocazionate", adica in
conexiune cu activitatile desfasurate de mandatar in executarea mandatului, iar
nu si alte pagube suferite fara legatura cu executarea mandatului, cum ar fi
furtul comis in cursul calatoriei. In asemenea cazuri, mandantul va suporta, in
calitate de proprietar, numai paguba rezultata din furtul lucrului incredintat
mandatarului, iar nu si alte "pierderi. Cand
mandatul este cu titlu oneros, mandantul este obligat sa plateasca suma
stipulata, chiar daca operatia in vederea careia a fost conferit mandatul nu a
putut fi efectuata. Numai culpa mandatarului in indeplinirea mandatului il
poate scuti pe mandant de plata remuneratiei. Chiar daca mandatul a fost
executat dupa expirarea termenului stipulat, dar mandantul se foloseste de
actul incheiat, el este obigat sa plateasca remuneratia, considerandu-se ca a
renuntat implicit la termenul stipulat. Cat mai multe persoane au numit un
mandatar pentru o operatie comuna, fiecare dintre ele este raspunzatoare
solidar pentru efectele mandatului. Solidaritatea este in acest caz legala. Printr-o
interpretare larga a notiunii de conexiune a datoriei cu lucru, se admite ca
mandatarul poate retine lucrurile pe care le-a primit, pentru mandant, pana la
achitarea cheltuielilor facute pentru indeplinirea mandatului, intrucat
creantele corelative sunt prilejuite de acelasi raport juridic. Astfel fiind,
dreptul de retentie cunoasac limitele imputernicirii- este insa corespunzator
fara de terti, in sensul ca este tinut sa le garanteze validitatea actelor,
afara de cazul cand a dat tertilor posibilitatea de a lua cunostinta de
intinderea imputernicirii. Daca tertii accepta sa contracteze cu mandatarul
peste limitele mandatului, se presupune ca au luat asupra lor riscurile
contractului incheiat in astfel de conditii. In afara de cauzele
generale de stingere a obligatiilor contractuale, mandatul se stinge prin
revocarea lui, prin renuntarea mandatarului si prin moartea, punerea sub
interdictie ori insolvabilitate sau falimentul uneia dintre parti. Aceste cauze
particulare de incetare se explica prin faptul ca contractul se incheie intuitu
personae si are la baza increderea reciproca dintre parti, iar daca aceste
motivatii inceteaza, nici contractul nu mai poate fi mentinut. Mandatul este,
in principiu, revocabil; mandantul poate revoca mandatul oricand, chiar daca
este un termen si poate sa-l constranga pe mandatar a-I restitui procura. In
caz de pluralitate de mandanti revocarea se poate face numai prin
consimtamantul tuturor. Facultarea de revocare exista atat pentru mandatul cu
titlu gratuit, cat si pentru cel cu titlu oneros; legea nu face o dinstinctie
in acest sens. Dar daca mandatul este cu titlu oneros; mandatarul poate cere o
indemnizatie cand revocarea ar fi intempestiva sau abuziva. Iar in cazul
mandatului in interes comun, daca mandantul nu si-a rezervat facultatea de
revocare unilaterala, va fi obligat la despagubiri, daca nu justifica o cauza
straina exoneratoare sau culpa mandatarului care il determina sa reconvoce
mandatul. Aceste din urma reguli sunt aplicabile si daca in contractul de
mandat s-a prevazut o clauza de irevocabilitate, intrucat mandantul nu poate fi
reprezentat de catre o persoana in care si-a pierdut increderea. Revocarea
poate fi expresa sau tacita. Revocarea expresa nu este supusa vreunei forme speciale,
dar manifestarea de vointa trebuie sa fie neindoielnica. Revocarea nu este insa
opozabila tertilor, decat dupa ce a fost adusa la cunostinta lor. Pana la
notificarea revocarii mandantului va raspunde fata de tertii de buna-credinta,
insa cu drept de regres contra mandatarului incorect.