Contractul de donatie. Conditii de validitate si efecte.

Contractul de donatie. Conditii de validitate si efecte.

Potrivit articolului 801 din Codul civil, donatia este un contract solemn prin care o parte, numita donator, cu intentie liberala isi micsoreaza irevocabil patrimoniul sau in favoarea celeilalte parti, numita donatar, fara a urmari de la aceasta o contraprestatie. Dupa cum rezulta din aceasta definitie, ceea ce caracterizeaza donatia este trecerea unor valori dintr-un patrimoniu in altul fara echivalent, cu intentia de a face o donatie(animus donandi). Aceasta intentie, concretizata in incheierea contractului, in forma si in conditiile prevazute de lege, justifica marirea unui patrimoniu in detrimentul altuia, constituind cauza ei. Trebuie facuta precizarea, de asemenea, ca donatia - ca varietate a contractelor cu titlu gratuit - reprezinta o liberalitate, deoarece are ca efect micsorarea patrimoniului donatorului cu bunul donat spre deosebire de contractele dezinteresate(de exemplu comodatul, mandatul sau depozitul cu titlu gratuit, etc. ), prin care nu se micsoreaza patrimoniul celui care procura altuia un folos, motiv pentru care acestea din urma nu sunt supuse regulilor de fond si de forma prevazute pentru donatii. Contractul de donatie este un contract solemn, pentru a carui validitate este necesara forma inscrisului autentic, lipsa formei atragand nulitatea absoluta a acestuia(articolul 813 C. Civ.). Contractul de donatie este un contract cu titlu gratuit din categoria liberalitatilor, deoarece donatorul isi micsoreaza patrimoniul cu un bun sau cu un drept (real sau de creanta) fara a primi un echivalent al acestuia. Intentia liberala("animus donandi") trebuie sa existe la momentul incheierii contractului(art. 813 C. civ.). Contractul de donatie este un contract unilateral deoarece creeaza obligatii numai pentru donator (in principiu). Chiar daca este o donatie cu sarcini pentru donatar, aceste sarcini nu pot intrece valoarea bunului donat caci atunci contractul se transforma intr-un contract bilateral, cu titlu oneros. Contractul de donatie este un contract translativ de proprietate, dreptul transmitandu-se prin acordul partilor exprimat cu respectarea conditiilor de forma cerute de lege. Regulile aplicabile contractului de donatie sunt regulile generale prevazute de codul civil pentru interpretarea contractelor(art. 977 - 985 C. civ. ). In masura in care se face interpretarea calificarii juridice a contractului (donatie, intretinere, comodat, etc. ) sunt aplicabile regulile care guverneaza contractele cu titlu oneros, ca fiind dreptul comun si nu regulile de exceptie aplicabile liberalitatilor. Contractul de donatie nu se confunda cu unele acte juridice in care o persoana presteaza un serviciu cu titlu gratuit in favoarea alteia, care poate fi un act dezinteresat si nicidecum o liberalitate pentru ca exista o modificare de patrimoniu. Donatia, de asemenea, nu trebuie confundata cu executarea unei obligatii naturale, caci in acest caz obligatia exista numai ca s-a stins dreptul material la actiune (deci posibilitatea de a beneficia de forta de constrangere a statului) al creditorului privind valorificarea creantei. Debitorul executa de buna voie o datorie care exista. Nu constituie donatii premiile, cadourile prin diferite recompense, facute cu scopuri publicitare. De asemenea, operele de binefacere au reguli speciale ce exced cadrul legal al donatiilor. Intretinerea unei rude fara a exista obligatia legala de intretinere nu este o donatie. Elementul esential prin care se deosebeste o donatie de alte operatiuni juridice asemanatoare este de ordin subiectiv, respectiv intentia de a dona("animus donandi"). Existenta intentiei de a dona este cauza donatie. Incapacitati de a dispune si de a primi donatii. In privinta capacitatii de folosinta legiuitorul prevede anumite incapacitati : Incapacitati de a dispune - potrivit articolului 806 C. civ., modificat prin art. 129 alin. 1 - 3, 105 si 107 C. fam., minorii si persoanele aflate sub interdictie judecatoreasca nu pot dona nici macar cand exista incuviintarea reprezentantului legal si al autoritatii tutelare, cu exceptia darurilor obisnuite facute de minori cu diferite ocazii, daruri care nu afecteaza substantial patrimoniul donatorului. In favoarea tutorelui, minorul nu poate dispune prin donatie nici dupa ce a ajuns la majorat, cat timp autoritatea tutelara n-a dat tutorelui descarcare pentru gestiunea sa (art. 809 C. civ. Si art. 141 C. fam. ). De la aceasta regula face exceptie situatia cand tutorele este ascendentul minorului. Incapacitati de a primi -Nu pot primi donatii persoanele neconcepute (art. 808 C. civ. ) si organizatiile care nu au dobandit personalitate juridica. Copilul neconceput poate primi o donatie numai indirect daca donatorul gratifica pe cineva cu un bun, impunand sarcina ("obligatia"), de a transmite dreptul de proprietate asupra acelui bun copilului care se va naste. In privinta structurilor organizatorice(mai cu seama organizatiile non - profit) acestea vor putea primi donatii (chiar in timpul constituirii) daca aceste donatii sunt absolut necesare pentru dobandirea personalitatii juridice. Practic, este vorba despre o capacitate de folosinta anticipata momentului constituirii, capacitate legata numai de acele acte si conditii necesare constituirii(de exemplu : necesitatea patrimoniului propriu). Nu pot primii donatii strainii si apatrizii daca obiectul donatiei este un teren (art. 41 alin. 2 din Constitutie). Nu pot primii donatii medicii si farmacistii de la persoanele care au fost tratate, ingrijite medical, de acestia inaintea mortii. Interdictia se refera si la preotii care au fost in preajma bolnavului(donator) facandu-I slujbe si alte practici religioase (art. 810 alin. 1 si 3 C. civ. ). Nu fac parte din aceasta categorie donatiile remuneratorii pentru serviciile intreprinse de donatar (art. 810 alin. 2 C. civ. ) in favoarea donatorului. De exemplu, persoana care l-a ingrijit pe donator in sensul ca I-a facut menajul sau alte servicii casnice poate fi gratificata de catre donator. Momentul in care se cere existenta capacitatii In privinta capacitatii de exercitiu, donatia fiind un act de dispozitie cu caracter irevocabil, atat donatorul cat si donatarul trebuie sa aiba capacitate de exercitiu deplina cu respectarea dispozitiilor legale analizate privitoare la incapacitatile de a dispune si de a primi donatii. Momentul in care capacitatea juridica trebuie sa existe este acela al realizarii acordului de vointa, moment care difera daca persoanele sunt prezente sau absente si se incheie prin inscrisuri separate. Astfel, potrivit articolului 814 alin. 2 Codul civil, daca donatia se incheie prin inscrisuri separate, donatorul trebuie sa fie "capabil" de a face donatii in momentul lansarii ofertei, in momentul acceptarii ei de catre donatar, cat si in momentul primirii comunicarii acceptarii comunicarii. In privinta donatarului, acesta trebuie sa aiba capacitatea juridica prevazuta de lege in momentul acceptarii donatiei. Sanctiunea incapacitatilor speciale de "a dona" sau de "a primi donatia". In functie de interesele ocrotite de norma juridica incalcata prin incheierea contractului juridic de donatie, norma referitoare la capacitatea juridica a partilor, nulitatea poate fi absoluta sau relativa. De exemplu, este caz de nulitate absoluta in ipoteza in care s-au donat terenuri cu incalcarea dispozitiei constitutionale care interzice dobandirea de terenuri de catre straini sau de catre apatrizi. Este caz de nulitate relativa ori de cate ori s-a incheiat un contract de donatie de catre minori fara sa fi existat incuviintarea prealabila a reprezentantului legal, nulitate care poate fi invocata de reprezentantul legal al minorului sau de succesorii lui in drepturi. Incapacitati de exercitiu-Minorii si interzisii judecatoresti pot primii donatii dar nu au exercitiul acestui drept in sensul ca donatiile vor fi acceptate fie de reprezentantii legali sau cu incuviintarea prealabila a acestora si dupa cum au sau nu capacitate de exercitiu restransa, fie chiar de ascendentii lor de orice grad daca reprezentantii legali ar refuza sa accepte (art. 815, C. civ. ). Faptul ca donatia poate fi acceptata si de alte persoane decat de reprezentantii legali inseamna ca legiuitorul a avut in vedere ocrotirea minorilor si a interzisilor judecatoresti in scopul cresterii activului patrimonial al acestora. Daca donatia este cu sarcini, in mod obligatoriu trebuie sa existe si autorizarea prealabila a autoritatii tutelare. Donatiile facute statului vor fi acceptate de persoanele imputernicite, potrivit legii sau actului constitutiv, sa reprezinte organul de stat, unitatea administrativ - teritoriala sau unitatea economica de stat in relatiile cu tertii, a Consiliului Judetean sau al Municipiului Bucuresti, daca sunt de interes local. Obiectul contractului de donatie trebuie sa indeplineasca conditiile necesare tuturor contractelor, adica conditiile generale prevazute in art. 948 si 964 C. civ. Astfel, obiectul contractului trebuie :Sa fie determinat sau determinabil; Sa fie licit, posibil; Sa existe in prezent sau sa poata exista in viitor; Sa constituie prestatie a celui ce se obliga. Nu poate fi donat un bun al altuia pentru ca s-ar afecta principiul irevocabilitatii donatiilor iar donatorul trebuie sa fie proprietarul lucrului donat, in momentul incheierii contractului. Donatiile se incheie in forma autentica (potrivit articolului 813 C. civ. ). Cerinta formei autentice constituie o masura speciala de protectie a donatorului care dispune in mod actual si irevocabil de un drept, fara o contraprestatie. Sanctiunea nerespectarii formei autentice este nulitatea absoluta. Forma inscrisului autentic este deci o conditie "ad validitatem", nulitatea putand fi invocata de orice persoana, chiar si din oficiu de catre instanta de judecata. Daca s-a incheiat un contract de donatie fara respectarea formei autentice el va fi refacut cu respectarea dispozitiei articolului 813 C. civ. Forma autentica a fost impusa de legiuitor pentru a atrage atentia donatorului asupra gravitatii donatiei pentru patrimoniul sau si asupra faptului ca donatia este, in principiu, irevocabila. In ipoteza in care contractul de donatie se incheie prin inscrisuri separate (intre absenti), atat oferta cat si acceptarea trebuie sa se intocmeasca in forma autentica. Potrivit articolului 814 alin. 2 C. civ., daca donatorul moare inainte de acceptare din partea donatarului, oferta devine caduca, ca si cum nu ar fi existat. Dupa moartea donatorului, donatia poate fi confirmata, ratificata in forma autentica de catre mostenitorii sai legali(art. 1167 C. civ.). Faptul ca mostenitorii donatorului pot confirma donatia, in doctrina de specialitate s-a pus intrebarea daca nu cumva am fi in prezenta unui caz de nulitate relativa. In opinia majoritara aceasta situatie nu este un caz de nulitate relativa, ci mai de graba este vorba de o situatie exceptionala cand nulitatea absoluta poate fi acoperita prin confirmarea actului juridic, confirmare care se intemeiaza pe existenta unei obligatii naturale in sarcina mostenitorilor. Cu alte cuvinte, mostenitorii donatorului pot confirma donatia facuta de autorul ei, donatie cu vicii de forma, adica lipsa inscrisului autentic, iar daca au ratificat (confirmat donatia) nu mai pot reveni asupra actului confirmativ. Viciul de forma privind solemnitatea contractului de donatie ramane o cauza de nulitate absoluta. Daca donatia are ca obiect bunuri mobile, corporale sau incorporale, acestea trebuie inscrise intr-un "stat estimativ" semnat de ambele parti contractante, inscris in care sunt descrise bunurile, valoarea lor globala (art. 827 C. civ. ). Statul estimativ poate sa existe in cuprinsul contractului de donatie sau intr-un inscris separat semnat atat de donator cat si de donatar. Se considera ca statul estimativ este o conditie "ad probationem", singura sanctiune fiind imposibilitatea dovedirii continutului donatiei in cazul existentei de bunuri mobile si mai cu seama in privinta valorii acestora. Prin esenta lor, liberalitatile intre vii sunt irevocabile. Aceasta irevocabilitate, reglementata prin texte speciale(art 801 si 822 - 824 C. civ. ), care actioneaza descurajant pentru donator si contribuie la siguranta circuitului civil, nu este cea prevazuta pentru toate contractele ( art. 969 C. civ. ) si care rezulta din principiul ca, odata incheiat, contractul are forta obligatorie intre partile contractante (este "legea partilor") si nu poate fi revocat (desfacut desfiintat sau modificat) prin vointa uneia dintre ele(irevocabilitate de gradul 1). Forta obligatorie a oricarui contract actioneaza, evident, si in cazul contractului de donatie, in sensul ca - odata incheiat - nu poate fi desfiintat prin vointa uneia dintre parti, fie si donatorul. Irevocabilitatea donatiilor are insa un caracter special, mai accentuat decat forta obligatorie a oricarui contract, in sensul ca in materie de donatii (indiferent daca s-au realizat in forma autentica, deghizata, indirecta sau dar manual) irevocabilitatea priveste nu numai efectele, ci insati esenta contractului, fiind o conditie de validitate pentru formarea lui, ceea ce se numeste irevocabilitate de gradul doi. In contractul de donatie sunt admise urmatoarele clauze : Clauza referitoare la termen, caci termenul in acest caz nu afecteaza dobandirea dreptului de proprietate de catre donatar; Clauza referitoare la o conditie cazuala; Clauza privind plata datoriilor prezente ale donatorului sau a datoriilor viitoare; Clauza privind reantoarcerea bunului donatin patrimoniul donatorului daca donatarul moare inainte de donator, chiar daca lasa mostenitori; Clauza prin care donatorul isi rezerva dreptul de uzufruct pentru el sau pentru o alta persoana, ori dreptul de abitatie este valabila caci, in definitiv, se doneaza doar "nuda proprietate". Se poate face fie in mod expres (prin act autentic), fie in mod tacit printr-un act ulterior al donatorului din care rezulta implicit ca donatia a fost revocata. Revocarea se poate face "ad nutum"(vointa unilaterala a donatorului)oricand : in timpul casatoriei, dupa incetarea casatoriei, dupa decesul sotului donator impotriva mostenitorilor acestuia. Donatia intre soti devine definitiva si irevocabila numai din momentul mortii donatorului. Clauzele incompatibile cu principiul irevocabilitatii donatiilor sunt compatibile in cazul donatiilor intre soti. Efectul translativ opereaza in puterea contractului - acordului de vointa - fara a mai fi nevoie de predarea (traditiunea) bunului donat cu exceptia darurilor manuale. Acordul de vointa al partilor trebuie sa imbrace, evident, forma inscrisului autentic. Exista cazuri exceptionale cand prin donatie se poate stinge un drept (de exemplu : in cazul remiterii de datorie). Obligatia de predare a bunului donat -Din momentul transmiterii dreptului de proprietate sau a altui drept real ori de creanta, exista pentru donator obligatia de predare a bunului donat la termenul si la locul stabilit, raspunzand de orice deteriorari sau stricaciuni care rezulta din fapta sa culpabila. Obligatia de garantie-In general, donatorul nu raspunde pentru evictiune si nici pentru viciile lucrului (art. 828 alin. 1 C. civ.). Ratiunea acestei dispozitii consta in faptul ca fiind un contract cu titlu gratuit, este incompatibila o asemenea obligatie. In mod exceptional donatorul este obligat sa-l garanteze pe donatar, in urmatoarele cazuri : Daca s-a obligat in mod expres in cuprinsul contractului (art. 828, alin. 2 C. civ.); Daca evictiunea provine din faptul personal al donatorului(art. 828, alin. 3, C. civ. ); Donatorul raspunde de prejudiciul cauzat, datorita viciilor ascunse ale lucrului, in cazul cand vinovatia imbraca forma intentiei(dolului); Daca donatia este cu sarcini, in limita sarcinilor impuse donatarului, donatorul va raspunde atat pentru evictiune, cat si pentru viciile lucrului (art. 828, alin. 3 C. civ. ).In general, donatarul nu are obligatii fata de donator daca donatia este fara sarcini, cu exceptia obligatiei de "recunostinta". Daca donatia este cu sarcina (sub modo) se poate face comparatie intre sarcina si conditia rezolutorie. Contractul de donatie este, in principiu, irevocabil. De la acest principiu exista anumite clauze legale de revocare, respectiv :Pentru neindeplinirea sarcinilor; Pentru ingratitudine; Pentru survenienta de copil. Revocarea pentru neindeplinirea sarcinilor si pentru ingratitudine se face numai pe cale judecatoreasca. Astfel, instanta de judecata - pe baza probelor administrate - apreciaza, de la caz la caz, revocarea donatiei. In cazul revocarii pentru survenienta de copil, aceasta opereaza de drept (in virtutea legii), instanta de judecata avand doar rolul de a constata existenta acestei cauze de revocare. Donatiile simulate apar fie sub forma donatiilor deghizate, ascunse sub aparenta unui act cu titlu oneros, fie sub forma interpunerii de persoane, prin care se ascunde adevaratul beneficiar al donatiei. Donatiile deghizate-O donatie este deghizata cand actul public este un act cu titlu oneros(de exemplu o vanzare). In principiu, donatiile deghizate sub forma unui act cu titlu oneros sunt valabile daca indeplinesc conditiile de validitate prevazute de lege pentru actul aparent. In plus, donatia deghizata trebuie sa indeplineasca si conditiile de validitate pentru donatii, mai cu seama cele legate de capacitatea juridica, reductiune, raport, etc. Donatiile prin interpunere de persoane-Donatia prin interpunere de persoana exista in cazul in care donatarul nu poate sa primeasca liberalitati de la donator. Astfel, contractul aparent se incheie cu o persoana interpusa, iar cel ascuns cu adevaratul donatar. In privinta probei interpunerii de persoana, datorita dificultatilor de dovedire, legea prezuma a fi persoane interpuse : parintii, copiii si sotul persoanei incapabile, care nu pot primi donatiile. Donatiile indirecte sunt acele donatii care se fac nesimulat, prin acte juridice altele decat contractul de donatie. Aceste acte juridice sunt calificate liberalitati daca sunt facute cu intentia de "a gratifica " o anumita persoana si care trebuie sa respecte conditiile de fond cerute de lege pentru liberalitati. Donatiile indirecte se realizeaza, in mod frecvent, prin urmatoarele acte juridice : renuntarea la un drept, remiterea de datorie si stipulatiunea pentru altul. Renuntarea la un drept este o donatie indirecta daca se face cu intentie liberala adica de a gratifica pe cineva ("animo donandi"). Donatia este, in acest caz, un act accesoriu actului principal care consta in renuntarea la un drept care va profita comostenitorului sau mostenitorului subsecvent. Renuntarile gratuite sunt scutite de forma prevazuta de lege pentru donatii numai daca sunt pur abdicative de drepturi si nicidecum translative de drepturi care sunt facute "in favorem". Remiterea de datorie este actul juridic prin care un creditor renunta total sau numai in parte la datoria pe care trebuie sa o plateasca debitorul. Remiterea de datorie este o donatie indirecta daca exista si consimtamantul debitorului si nu este supusa conditiei de forma prevazuta de articolul 813 C. civ. pentru donatii. Stipulatia in favoarea unei terte persoane - stipulatie pentru altul - este o donatie, daca se face cu intentia de a gratifica terta persoana beneficiara("donandi cauza"). Stipulatia pentru altul poate fi calificata donatie indirecta fiind scutita de formele cerute pentru donatii, dar prezentand si unele particularitati fata de regulile aplicabile donatiilor. Aceste particularitati sunt : Donatia se realizeaza independent de acceptarea tertului beneficiar deoarece dreptul se naste direct si nemijlocit in favoarea tertului beneficiar (donatar) din momentul incheierii contractului intre stipulantul donator si promitentul. Acceptarea donatiei poate fi facuta atat de beneficiar cat si de succesorii sai, caci dreptul este deja nascut in momentul incheierii contractului intre stipulant si promitent. Dispozitiile legale privind capacitatea juridica de a dona sau de a primi donatii se analizeaza atat in raporturile dintre stipulant - promitent (partile donatiei directe) cat si in raporturile dintre stipulant si tertul beneficiar, adica donatarul. Donatia este irevocabila numai din momentul acceptarii ei de catre tertul beneficiar. Daca donatia indirecta este prevazuta in cadrul unei donatii directe (cu sarcini) forma autentica trebuie sa fie respectata doar pentru donatia directa. Darul manual este o donatie pentru a carei validitate trebuie sa fie indeplinite doua conditii : Acordul de vointa al partilor; Traditiunea(predarea) bunului care face obiectul darului. Darul manual poate sa aiba ca obiect numai bunuri mobile corporale, iar in privinta bunurilor incorporale numai titlurile la purtator. Depunerile la CEC sunt socotite daruri manuale daca sunt facute pe numele altei persoane in scopul ca aceasta sa fie gratificata. De regula, darul manual poate fi dovedit cu orice mijloc de proba datorita existentei elementului material - traditiunea bunului donat. In mod exceptional donatorul si succesorii lui pot face dovada darului numai cu un inscris cerut de legiuitor "ad probationem". Darurile de nunta sunt socotite bunuri comune ale sotilor. Numai donatiile facute de parinti in mod expres unuia dintre soti ulterior incheierii casatoriei pot fi considerate bunuri proprii, potrivit art. 31 Codul familiei.