Consideratii generale privind caile ordinare de atac

Consideratii generale privind caile ordinare de atac

Cu ocazia judecarii cauzelor penale in prima instanta se pot comite greseli in corecta stabilire a faptelor si consecventa aplicare a dispozitiilor legale. Remedierea erorilor necesita supunerea pricinii unei noi judecati. Institutia care creeaza aceasta posibilitate este calea de atac. Ea constituie un mijloc procedural indispensabil pentru garantarea drepturilor individuale impotriva hotararilor judecatoresti gresite.

Exercitarea caii de atac indeplineste doua sarcini: a) repararea greselilor in hotararea judecatoreasca; b) realizarea uniformitatii in interpretarea si aplicarea legilor .

Caile de atac constituie remedii procesuale deschise de lege procurorului, partilor si tertilor in vederea obtinerii unei noi hotarari, intr-un litigiu asupra caruia exista deja hotararea unei instante dar cei in cauza nu sunt multumiti de solutia pronuntata.

Judecata in orice cale de atac are intotdeauna caracterul unei activitati procesuale de control judecatoresc .

Folosirea cailor de atac beneficiaza de reglementare constitutionala. Potrivit art.129 din Constitutia Romaniei impotriva hotararii judecatoresti partile interesate si Ministerul Public pot exercita caile de atac, in conditiile legii.

Principiul existentei si necesitatii cailor de atac este afirmat si in Pactul international referitor la drepturile civile si politice, care in art.14 enunta regula ca "orice persoana declarata ca raspunzand de savarsirea unei infractiuni are dreptul in conformitate cu normele prescrise de lege sa ceara examinarea de catre o jurisdictie superioara a declararii vinovatiei sale si a pedepsei aplicate", precum si in Conventia Europeana a Drepturilor Omului, Protocolul nr.7, art.2 in care se arata ca "orice persoana declarata vinovata de savarsirea unei infractiuni de catre un tribunal are dreptul sa ceara examinarea de catre o jurisdictie superioara a hotararii de condamnare".

Cu toate aspectele critice legate de caile de atac in nici o conceptie juridica nu se admite in principiu suficienta unei aprecieri (judecati) unice intr-o asa zisa "prima si ultima" instanta .

In procesul penal roman actual apelul si recursul reprezinta singurele cai de atac ordinare impotriva hotararilor instantelor de judecata. Sistemul procesual din tara noastra, cladit pe structura judiciara a dublului sau triplului grad de jurisdictie , considera apelul sau, dupa caz, recursul ca judecati subsecvente. Fara a constitui etape obligatorii in evolutia procesuala, apelul sau recursul reprezinta grade de jurisdictie in care se realizeaza controlul jurisdictional initiat de procuror sau de parti. Judecata nu trece automat prin toate gradele de jurisdictie din oficiu, ci numai in masura in care calea de atac se exercita de cei indreptatiti.

Imprejurarea ca impotriva unei hotarari nedefinitive se foloseste o cale de atac ordinara nu schimba natura juridica a acesteia, chiar daca persoana care o utilizeaza (voit sau din necunoastere) ar incerca sa imprime justitiei o alta esenta sau natura juridica. Corect s-a apreciat in practica judiciara ca o cale de atac nu se caracterizeaza dupa titulatura data de petitionar, ci in raport cu solicitarea din continut .

In doctrina s-au propus diverse clasificari ale cailor de atac in functie de diferite criterii de diferentiere . Clasificarea admisa de legea noastra, ducand si la cele mai importante consecinte practice, imparte caile de atac in ordinare si extraordinare. Apelul si recursul ca remedii procesuale unice ale hotararilor judecatoresti nedefinitive, reprezinta singurele cai de atac ordinare in procesul penal roman, iar contestatia in anulare, revizuirea, recursul in interesul legii reprezinta cai extraordinare de atac.

In sistemul procesual actual prin folosirea apelului se reediteaza posibilitatea unei noi judecati de fond cu toate implicatiile ce decurg pentru stabilirea pe baza de probe a altei situatii de fapt.

Spre deosebire de acesta, recursul constituie un remediu procesual al incalcarilor de lege care conduce la casarea (anularea) hotararilor fara a se mai pune in discutie starea de fapt stabilita anterior.

Apelul este o cale de atac de reformare (de infirmare) in urma parcurgerii careia ori se valideaza prima judecata ori se desfiinteaza hotararea anterioara. Spre deosebire, recursul este o cale de atac in anulare (casatie) in care instanta de control judiciar repara in principal erorile de drept.