Contractul de schimb

CONTRACTUL DE SCHIMB

NOTIUNEA SI CARACTERELE JURIDICE ALE CONTRACTULUI DE SCHIMB

1. Notiunea contractului de schimb

Contractul de schimb este acel act juridic prin care partile, numite coschimbasi sau copermutanti, "isi dau respectiv un lucru pentru altul" (art. 1405 C. civ.). Prin urmare, in baza acestui contract, partile isi transmit reciproc proprietatea asupra unui lucru sau un alt drept real ori de creanta. Bunurile pe care copermutantii le schimba intre ei pot fi de acelasi fel sau pot fidiferite.

2. Caracterele juridice ale contractului de schimb

a. Contractul de schimb este un contract consensual (art. 1406 C. civ.).

Prin exceptie, in cazul in care obiectul schimbului il formeaza terenurile, actul de instrainare trebuie incheiat in forma autentica (art. 2 alin. 1 din Titlul X al Legii nr. 247/2005), sub sanctiunea nulitatii absolute.

b. Contractul de schimb este un contract bilateral (sinalagmatic).

c. Contractul de schimb este un contract cu titlu oneros.

In cazul in care bunurile care fac obiectul schimbului nu sunt egale ca valoare, copermutantul care primeste bunul de o valoare mai mare va plati celuilalt o suma de bani numita sulta.

d. Contractul de schimb este un contract comutativ.

e. Contractul de schimb este translativ de proprietate, dar el poate mijloci si transmiterea altor drepturi reale sau drepturi de creanta. Fiind un contract translativ de proprietate, schimbul da nastere la obligatia de garantie pentru evictiune si pentru vicii ascunse. Potrivit art. 1404 C. civ., evictiunea in materie de schimb da dreptul celui evins sa ceara daune‑interese pentru prejudiciul suferit.

REGULI APLICABILE CONTRACTULUI DE SCHIMB

1. Aplicarea unor reguli de la contractul de vanzare‑cumparare

Codul civil, precum si alte acte normative prevad pentru contractul de schimb anumite reguli speciale; art. 1409 C. civ. dispunand ca "toate celelalte reguli prescrise pentru vanzare, se aplica si in contractul de schimb".

Astfel, in ceea ce priveste conditiile de validitate ale contractului de schimb, acestea sunt aceleasi ca si in cazul contractului de vanzare‑cumparare.

Predarea bunului care formeaza obiectul contractului de schimb se face potrivit regulilor de la vanzare. Tot astfel actioneaza si obligatia reciproca a partilor de garantie contra evictiunii si contra viciilor ascunse.

In cazul in care schimbul este cu sulta, pentru aceasta se vor aplica dispozitiile privind plata pretului de la contractul de vanzare-cumparare.

Sunt insa unele reguli aplicabile contractului de vanzare‑cumparare care nu sunt incidente in cazul schimbului. Astfel, in cazul contractului de schimb, clauzele neclare se interpreteaza in favoarea debitorului, aplicandu-se regulile generale din materia obligatiilor, iar in ceea ce priveste cheltuielile contractuale, ele vor fi suportate in mod egal de ambii copermutanti, cu exceptia cazului in care acestia s‑au inteles altfel.

2. Aplicarea regulilor specifice schimbului

Art. l407 C. civ. prevede: "Daca unul dintre copermutanti a primit lucrul lui dat in schimb, si in urma probeaza ca celalalt contractant nu este proprietar al acelui lucru, nu poate fi constrans a preda pe cel ce dansul a promis, ci numai intoarce pe cel primit".

Prin urmare, in nici un caz, contractul de schimb nu poate avea ca obiect bunul altuia. Un asemenea contract nu poate fi opus adevaratului proprietar. In situatia in care acesta ar revendica bunul, copermutantul, chiar de buna‑credinta, va fi obligat sa-l restituie, cu toate ca el insusi ar fi predat lucrul sau copermutantului neproprietar, iar acesta din urma nu i l-a restituit.

Contractul prin care copermutantul da in schimb lucrul altuia este, prin urmare, lovit de nulitate. Aceasta este o alta deosebire fata de vanzare unde, dupa cum am vazut, vanzarea lucrului altuia nu este nula, sub rezerva unor distinctii.

Potrivit art. 1408 C. civ., copermutantul evins are la indemana fie o actiune in garantie pentru evictiune, fie o actiune in rezolutiunea schimbului cu consecinta repunerii in situatia anterioara.