Contractul de gaj

CONTRACTUL DE GAJ

1) Notiune. Reglementare. Contractul de gaj este acel contract prin care debitorul sau o terta persoana remite creditorului sau unui tert un bun mobil, corporal sau incorporal, in vederea garantarii executarii unei obligatii. Este reglementat de art. 1685-1696 Cod civil.

2) Caracterele contractului de gaj

a. este un contract accesoriu, deoarece presupune existenta unei obligatii principale valabile a caei executare este garantata prin intermediul gajului;

b. este un contract real, deoarece, de regula, se incheie valabil numai prin remiterea bunului catre creditor sau catre un tert care il conserva pentru creditor. Cu toate acestea, anumite reglementari (art. 480 alin. 4 Cod comercial, Legea nr. 99/1999 privind unele masuri pentru accelerarea reformei economice, etc.) admit existenta gajului fara deposedare. In aceste cazuri avem de a face cu un contract consensual;

c. este un contract unilateral, dand nastere la obligatii doar in sarcina creditorului, care are datoria sa conserve bunul si sa-l restituie la stingerea gajului;

d. este un contract indivizibil, deoarece bunul mobil este afectat in intregime garantarii datoriei respective, in totalitate.

3) Conditii de validitate si eficacitate

a. persoana care constituie gajul trebuie sa aiba capacitate deplina de exercitiu. Prin exceptie, minorul poate garanta cu gajul asupra bunurilor sale creantele proprii;

b. obiectul gajului trebuie sa fie constituit din unul sau mai multe bunuri mobile aflate in circuitul civil, corporale sau incorporale, consumptibile sau neconsumptibile, individual determinate sau generice;

c. pentru a se asigura opozabilitatea fata de terti este necesara indeplinirea unor formalitati legale: remiterea obiectului gajului in cazul gajului cu deposedare, inscrierea contractului de gaj in Arhiva electronica de garantii mobiliare, mentiunea speciala facuta pe cambie in cazul gajului cambiilor, inregistrarea gajului asupra navelor la capitania portului, etc.;

d. contractul de gaj trebuie incheiat in foma scrisa care este necesara ad probationem, prin raportare la dispozitiile art. 1191 si urm. Cod civil;

4) Efectele gajului. Dreptul de gaj confera creditorului care se bucura de aceasta garantie trei atribute:

a. dreptul de retentie consta in posibilitatea creditorului de a refuza restituirea gajului, atunci cand acesta este cu deposedare, cat timp deitorul nu si-a executat obligatia;

b. dreptul de urmarire consta in posibilitatea creditorului de a revendica bunul gajat (vindicatio pignoris) de la orice persoana la care s-ar afla. Pe de alta parte, paratul, daca intruneste conditiile art. 1909 Cod civil poate paraliza actiunea creditorului;

c. dreptul de preferinta confera creditorului posibilitatea de a fi platit cu prioritate fata de ceilalti creditori ai proprietarului bunului gajat, din pretul obtinut prin vanzarea gajului. Daca debitorul nu plateste datoria, creditorul poate cere ca bunul gajat sa fie scos la licitatie publica, iar din pret sa se indestuleze preferential sau sa-i fie atribuit gajul in contul creantei. Toate acestea se pot dispune de catre instanta de judecata le carerea creditorului. Nu este admisibila clauza prin care partile convin ca insusi creditorul sa vanda bunul gajat sau sa-l pastreze fara concursul instantei de judecata (art. 1689 Cod civil). Interdictia mentionata este discutabila in contextul reglementarilor cuprinse in titlul VI din Legea nr. 99/1999.

Contractul de gaj genereaza anumite obligatii in sarcina partilor. Astfel, creditorul are urmatoarele obligatii:

- obligatia de a conserva bunul gajat pana in momentul restituirii lui persoanei care l-a constituit;

- obligatia de a nu folosi bunul gajat si de a nu-si insusi fructele si veniturile acestuia;

- oligatia de arestitui bunul gajat imediat ce i-a fost platita creanta in intregime de catre debitor.

Debitorului ii revin urmatoarele obligatii:

- obligatia de a despagubi pe creditor pentru toate cheltuielile utile si necesare facute cu conservarea bunului (obligatie rezultata de fapt din principiul imbogatirii fara justa cauza);

- de a despagubi pe creditor pentru toate daunele ce i-au fost cauzate de lucrul gajat, datorita unor vicii de structura (actio pignoratitia contraria);

- de a se abtine a face orice de natura a deturna obiectul gajat de la scopul sau si de a-l distruge;

Daca datoria nu a fost achitata si a fost executat bunul gajat care apartinea unui tert, atunci acesta va beneficia, in temeiul principiului imbogatirii fara justa cauza de o actiune in regres fata de debitorul principal.

5) Stingerea gajului. Gajul se poate stinge pe cale accesorie, ca efect al stingerii obligatiei principale, sau pe cale principala (prin renuntarea creditorului la gaj, pieirea fortuita a bunului gajat, desesizarea creditorului de bunul gajat, etc.).