Daca ziua este insorita, si curcubeul se rasfrange peste aceasta multitudine de mici ramasite de istorie a planetei pe care noi supravietuim, incepem sa ne gandim cum aceste mini curcubee au patruns in viata noastra.
Clorura de sodiu (NaCl) numita si sare gema este una din cele mai raspandite substante din natura. Din vremuri strabune, oamenii pamantului romanesc si-au intampinat oaspetii cu paine si sare, simbol al belsugului si al bucuriei de a gusta roadele muncii.
In primele timpuri, oamenii au cunoscut sarea ramasa pe malurile lacurilor in vreme de seceta, ori vara pe tarmul marii. Mai tarziu sarea a fost descoperita in aglomerarile saline. Sa incercam sa patrundem structura acestui interesant mineral. Un bulgare de sare este format dintr-o ingramadire de cristale mari si transparente, ce au uneori o nuanta verzuie vanata. De multe ori in sare se gasesc mici fragmente de carbune sau de chihlimbar pe langa oxizi de fier sau argila cenusie.
Fenicienii au fost primii negutatori care aprovizionau cu sare popoarele ce locuiau in jurul Marii Mediterane. Egiptenii pretuiau atat gustul sarii cat si insusirea de a conserva resturile corpului omenesc. Ei foloseau sarea la imbalsamarea mortilor al caror corp il depuneau mai intai, vreme de mai multe zile intr-o baie de sare. Importanta sarii a fost recunoscuta de romani care au numit-o ,,harul pamantului ".
Invatatul Pliniu cel Batran vorbeste in lucrarile sale de felul cum obtinea sarea din apa marii prin evaporare. Soldatii romani primeau in fiecare luna pe langa o suma de bani si cate un saculet cu sare. De aici deriva cuvantul salarium care cu timpul si-a schimbat sensul. Triburile de indieni din America de Nord cunosteau cu mult inainte de venirea europenilor procedeul de extragere a sarii din apa lacurilor, prin evaporare. Africa este un continent care poseda putine zacaminte de sare. La unele triburi din Africa pentru o strachina de sare se obtineau doua de grau. La unele triburi din Etiopia printre lucrurile de pret care figurau pe lista de zestre erau mentionate si cateva oale cu sare.
Nu insa toate popoarele de pe pamant o pretuiesc. Exista doua popoare care nu au cunoscut niciodata gustul sarii si au respins-o cu inversunare. Eschimosii din partile nordice ale Canadei care nu-i simt lipsa si indienii din partile sudice ale continentului american ce o inlocuiesc cu fierturile lor din cenusa pe care o gasesc mai gustoasa decat sarea
Sarea este, psihic, absolut necesara pentru viata umana dar, in trecut , Revolutia Industriala a datorat o limitare importanta a producerii de sare , astfel incat cantitatea scazuta de sare influenta in mod negativ indicele demografic in multe comunitati rurale si urbane pana cand industria extractoare de sare s-a stabilizat. Aceasta era vizibila numai in regiunile aride sau in lacuri sarate care au secat. In zonele cu clima umeda , sarea era aproape imposibil de gasit. Acesta este poate motivul principal pentru care unele din marile civilizatii au fost fondate langa deserturi sau in zonele de clima desertica, spre exemplu zona Mediteraneeana, care se afla la marginea zonei aride.
Soarele care evapora apa din lacuri sau mari sarate, le usura mult munca oamenilor care nu mai erau nevoiti sa sape mine de sare. Desi tehnologia de extreagere a sari a crescut , chiar si astazi oamenii iau sarea de pe plajele unor mari cu concentratie foarte ridicata de sare.
