1.Notiunea si tipurile liberarii de raspundere penala.
Atingerea scopurilor generale si speciale ale pedepsei penale, prevazute de art. 20 Cod penal (C.P.), de multe ori e posibila si fara tragerea persoanei vinovate la raspundere penala.
In anumite conditii scopurile corectarii si reeducarii, preventiei generale si speciale sunt realizabile si fara aplicarea raspunderii penale sau a pedepsei penale, ceea ca se poate face, de exemplu, cu ajutorul masurilor de constrangere cu caracter educativ.
Pentru rezolvarea efectiva a acestor probleme, legislatorul, conducandu-se de principiul umanismului si folosind adeseori metoda increderii, prevede diverse categorii de liberare de raspundere penala.
Insasi notiunea "liberare de raspundere penala" a aparut in dreptul penal al tarii noastre in anul 1961, cand Codul penal al Republicii Moldova in vigoare a folosit aceasta notiune in denumirea si textul articolelor 10, 48, 49, 50.
Analiza art. 46 din Codul penal al Republicii Moldova demonstreaza ca, desi legislatorul nu foloseste termenul "liberare de raspundere penala", este vorba de liberarea de raspundere penala.
In legea penala definitia raspunderii penale lipseste. Ea este expusa in teoria dreptului penal. Raspunderea penala trebuie interpretata ca o condamnare publica de stat a faptelor social periculoase si a persoanelor ce le savarsesc, exprimata in sentinta de condamnare.
Din aceasta notiune reese ca raspunderea penala poate fi aplicata numai persoanelor ce au savarsit o fapta socialmente periculoasa, iar liberarea de raspundere penala va insemna renuntarea organelor oficiale, pe baza unor cauze obiective si subiective, de a mustra, condamna public aceste persoane si faptele lor.
Primul indiciu ce caracterizeaza natura juridica a liberarii de raspundere penala consta in faptul ca orice modalitate a acestei institutii se aplica numai persoanelor ale caror actiuni contin o componenta de infractiune. Aceasta demonstreaza faptul ca institutia liberarii de raspundere penala se deosebeste esential de cazurile cand fapta desi intruneste trasaturile unei infractiuni, dar fiind lipsita de importanta nu prezinta pericol social (alin.2, art.7 C.P.), deasemenea, si in cazul legitimei aparari, extremei necesitati, renuntarii benevole ce in dreptul penal exclud penalitatea faptei.
Al doilea indiciu ce caracterizeaza natura juridica a liberarii de raspundere penala consta in faptul ca orice modalitate a sa se aplica la aprecierea organelor de anchetare si judiciare. Acest fapt e confirmat prin dispozitiile articolelor C.P. al R.M., care prevad modalitati aparte ale liberarii de raspundere penala.
Liberarea de raspundere penala se caracterizeaza prin faptul ca ea se infaptuieste dupa regula generala numai cand infractiunea nu prezinta un mare pericol social; de raspunderea penala poate fi liberat banuitul, invinuitul, inculpatul si condamnatul; de raspundere penala poate fi liberata persoana nu numai de instanta de judecata, ci si de catre procuror, anchetator si de catre organul de cercetare penala cu consimtamantul procurorului prin intermediul incetarii cauzei penale la etapa anchetei prealabile sau refuzul de a intenta un proces penal.
Actele de amnistie si gratiere reprezinta temei al liberarii de raspundere penala daca ele sunt in vigoare si sunt aplicate pana la momentul condamnarii persoanei conform sentintei instantei de judecata si pot fi ca temei al liberarii de raspundere penala daca actiunea acestora se rasfrange asupra persoanei condamnate pentru infractiunea savarsita.
Tipurile liberarii de raspundere penala se clasifica in doua grupe:
1. din ea face parte prescriptia atragerii la raspundere penala si actul amnistiei. In prezenta acestor temeiuri organul de cercetare penala, anchetatorul, procurorul, instanta de judecata unde se examineaza dosarul sunt obligate sa libereze persoana de raspundere penala, iar procesul trebuie incetat;
2. temei pentru clasificarea celei de-a doua grupe serveste gradul scazut de pericol social al infractiunii savarsite si absenta pericolului social al persoanei infractorului sau prezenta gradului neinsemnat al acestuia. Daca sunt prezente prevederele articolelor 48/1, 50, alin.3 si 4 ale art.10, atunci persoana poate, nu insa in mod obligator, fi absolvita de raspundere penala. In aceste cazuri procurorul, anchetatorul si instanta de judecata urmeaza, pentru ca sunt in drept (dar nu sunt obligate), avand in vedere circumstantele obiective si subiective ale cauzei, sa inceteze cauza penala.
Liberarea de raspundere penala in prezenta temeiurilor din prima grupa nu depinde de gradul de pericol social, pe cand liberarea de raspundere penala in prezenta temeiurilor din a doua grupa e posibila conform legii numai cand avem savarsirea unei infractiuni ce nu prezinta un grad sporit de pericol social.
Legea penala in vigoare prevede urmatoarele modalitati de liberare de raspundere penala:
1) liberarea de raspundere penala datorita expirarii unor anumite termene din momentul savarsirii infractiunii (art.46 C.P. al R.M.);
2) liberarea de raspundere datorita schimbarii situatiei (alin.1 al art.48 C.P. al R.M.);
3) inlocuirea pedepsei penale cu tragerea la raspundere administrativa (art.48/1 C.P. al R.M.);
4) liberarea de raspundere penala cu incredintarea celui nevinovat pe chezasie (art.50 C.P. al R.M.);
5) liberarea minorilor de raspundere penala (alin.4 al art.10 C.P. al R.M.);
6) absolvirea de raspundere penala ca rezultat al actului de amnistie (art.53/1 C.P. al R.M.).
