Contabilitatea este o stiinta constituita,deoarece opereaza cu un vocabular specific, dispune de o metoda proprie, de principii si legitati proprii care guverneaza grupul de fapte si fenomene investigate.Ea are evident si o istorie cuprinsa intre primele register de conturi descoperite in sanctuarul ziguratului antic si modelele contabile de mare suplete, construite in zilele noastre.
In evolutia contabilitatii se pot distinge cinci perioade:
I- primele inceputuri ale insemnarilor contabile pana la anul 1202;
II- anii 1202-1494;
III- anii 1494-sfarsitul anului 1600;
IV- anii 1600-1795;
V- 1795-pana in present.
O incursiune in istoria contabilitatii semnifica un authentic act de cultura, dar in acelasi timp, un demers deosebit de complex. Privind retrospectiv la istoria omenirii, la epoci si civilizatii disparute deja, ne uimeste similaritatea unor idei si solutii, pe care numai orgoliul si lipsa de informare ne pot indemna sa le consideram descoperiri ale lumii moderne. Realizari de exceptionala valoare practica si stiintifica, rezistand timpului pana in present, constituie mesajele pe care aceste civilizatii disparute il trimit ca un ecou zilelor noastre. In antichitate, grecii, persii si incasii tineau socotelile cu ajutorul unor sfori innodate, de diferite culori. Ansamblul acestora constituia veritabile register de evidenta. Pastorii si-au numarat turmele gravand linii verticale pe bucati de lemn. Brutarii din Franta foloseau aceasta metoda pentru a numara painea vanduta pe datorie. In Mesopotamia se utilizau, acum cinci mii de ani, tablitele de argila imeda pentru a consemna prin gravare operatiile care au avut loc.
La Susa a fost descoperit codul regelui Hammurapi. Din textele codului reiese faptul ca asiro-caldeeni foloseau tablitele de argila pentru inventarierea depozitelor. Aceste tablite erau apoi uscate si pastrate ca documente justificative. Ei cunosteau notiunea de active si pasiv. De asemenea, ei aveau cunostinte si de tehnica calcularii dobanzilor pentru sumele imprumutate si inscrise in conturi, ca si la inregistrarea dobanzilor. Din examinarea acestor tablite, s-a constata ca, din vremuri indepartate, conturile folosite cuprindeau informatii referitoare la:categoriile de obiecte vandute, numele partilor participante, cantitatile si totalul vanzarilor. In afara tablitelor de lut,grecii si romanii foloseau tablite cerate si tablite de marmura.
Scribii din Egiptul faraonilor tineau socotelile pe papirus. Cu timpul, locul frunzelor de papirus a fost luat de pergament si apoi de hartie. Evolutia contabilitatii este legata de evolutia schimburilor comerciale. De la simple insemnari s-a trecut la contabilitatea memoriala, contabilitatea in partida simpla si contabilitatea in partida dubla. Cea mai veche contabilitate memoriala a fost tinuta de bancherii din Florenta, inca la anul 1211, cand se foloseau termenii de "dare" si de "avere", deveniti mai tarziu "debit" si "credit"
Renumitul autor englez Brown, sublinia intr-un tratat de" Istorie a contabilitatii si contabililor" ca cel care "manifesta dorinta sa devina maestru intr-o arta, trebuie sa studieze mai intai istoria. Fara fundament istoric constintele noastre sunt precare iar judecata fenomenelor din present este incompleta si lipsita de maturitate." In acelasi context cu peste trei secole in urma, marele illuminist francez, filozoful Rene Decartes, afirma:" . trebuie citite scrierile celor vechi, deoarece legatura lor ne da avantajul imens de a putea folosi lucrarile atator oameni, fie pentru a cunoaste aceste lucruri care au fost ingenios descoperite altadata, fie pentru a sti ce ne mai ramane de descoperit de aici incolo." Reintoarcerea in propria istorie, ca mijloc de anticipare al viitorului, este ezprimata si prin versurile "Luceafarului" eminescian:
"Vrei viitorul a-l cunoaste?
Te-ntoarce spre trecu
Semnificatia aparitiei lucrarii savantului italian Luca Paciolo
Nevoia de a sti impune aparitia si dezvoltarea unei stiinte. Practica stimuleaza progresul stiintei. "Fiica a experientei" in opinia marelui Leonardo da Vinci, stiinta procedeaza la exprimari conceptuale inteligibile si generalizatoare.
Sub impulsul unei intense vieti economice, mentionam aparitia primei opera scrise de contabilitate la sfarsitul secolului XV. Italia este locul unde s-a nascut unul din cele mai mari imperii ale istoriei. Fauritorii de epoca si civilizatie, romane au dominat lumea intr-un triplu sens: cu spada, cu crucea si cu legea. Tot ea a daruit posteritatii splendorile de forma si culori create de Michelangelo, Rafael sau Leonardo da Vinci. Printr-o generoasa predestinare, acelasi Spatiu avea sa-l dea lumii pe primul autor al unei opera scrise de contabilitate: Luca Paciolo.
In perioada secolelor XI-XV asistam la o dezvoltare continua a fortelor de productie. Italia este tara unde "productia capitalista s-a dezvoltat mai devreme ca-n alte tari. Se dezvolta puternic comertul, negustoria, mestesugurile si odata cu ele orasele considerate drept adevarate centre politico-economice". Folosirea cifrelor arabe si a metodelor de calcul capata o larga raspandire prin publicarea in 1202 a lucrarii lui Leonardo Pisano"Liber abaci". Biserica ocupa locul dominant in societate.
In 1494 se publica la Venetia, cea mai importanta lucrare a savantului matematician Luca Paciolo, "Summa de arithmetica, geometria, proportioni et proportinalita". Structurata in doua parti, aritmetica si geometria, lucrarea lui Paciolo a marcat de fapt momentul de consacrare oficiala a stiintei contabilitatii. Prin asezarea in centrul sistemului de calcul a contului "Capital", Paciolo formuleaza pima egalitate contabila, intre conturile "Casa" si "Capital", din care prin extensie se deduce relatia de echilibru "Avere"="Capital". Autorul utilizeaza pentru prima data termini cum ar fi:
. "bilancio" care semnifica balanta de verificare, prin care se pune in evidenta relatia formala(Debit=Credit);
