Pentru a supravietui - gandeste!

1.1. Cauzele accidentelor: Lipsa de gandire; Pericole exterioare; Ce ne aduce viitorul

1.2. Ce te faci? Supravietuirea imediata; Supravietuirea pe termen lung

1.3. Gandeste si infaptuieste: Fii atent; Fii activ; Fii responsabil; Fii eficient; Fii optimist; Inventeaza; Comunica; Respecta Natura; Implica-te

1.4. Foloseste "cu cap' Manualul

Supravietuirea inseamna sa scapi cu viata dintr-un accident, catastrofa sau nenorocire. Supravietuirea (si opusul ei sinuciderea) fie individuala, fie colectiva, poate fi imediata sau inceata, pe termen lung. Ideal ar fi sa scapi nu numai cu viata, ci chiar neatins, sau cat mai putin afectat la trup, minte sau suflet. In mod obisnuit, supravietuirea se refera la un pericol iminent, extrem de grav: moartea rapida.

Doar moartea e ireversibila - celelalte necazuri sunt remediabile.

1.1. CAUZELE ACCIDENTELOR

Desteapta-te, romane!

Accidentele pot fi provocate atat de factori subiectivi (chiar de victima) cat si de factori exteriori (fara nici o legatura cu victima: cutremur, uragan, razboi etc).

Lipsa de gandire

Nimeni nu doreste sa ajunga intr-o situatie de supravietuire, dar ea poate aparea pe neasteptate oricand, oriunde - si nu numai din cauze exterioare. Studiile psihologice arata ca numai o mica parte din accidente este "intamplatoare', datorita unor factori din afara. In majoritatea cazurilor persoana respectiva se pune singura in situatia dificila (si-o face cu mana ei). Foarte adesea accidentul este rezultatul unei purtari neconstiente a viitoarei victime (fara sa se gandeasca), pentru a-si satisface o nevoie sau o pornire subconstienta (de exemplu sa impresioneze sau sa atraga atentia cuiva; ca scuza pentru o anumita comportare; sa pedepseasca pe altcineva sau pe el insusi s.a.m.d.).

Daca analizezi la rece (stai stramb si judeci drept), ajungi la concluzia ca NU ghinionul pur si simplu, ci mai degraba atitudinea sau modul de viata al victimei e motivul accidentului. De fapt, cauza e lipsa de gandire, de prevedere, de luciditate.

Un om gospodar si intelept isi planifica si pregateste cu consecventa viitorul, astfel incat sa poata rezolva crizele sau surprizele inerente oricarei vieti, fara eforturi si sacrificii deosebite -fara eroisme. In fond, eroismul (care subintelege un sacri-ficiu personal in folosul comunitatii) e doar o solutie extrema de rezolvare a situatiei grave create de prostia, lacomia, inconstienta etc. (personala sau colectiva) cu care evenimentele au fost lasate sa se desfasoare in voia sortii si, in loc sa se actioneze preventiv si responsabil.

Oricat ar fi de laudabil eroismul, se zice: vai de natia care are nevoie de eroi! Cu toate acestea, constatam ca foarte multi oameni refuza sa se gandeasca la viitorul lor, la sfarsitul inevitabil. E adevarat, gandurile despre moarte nu au happy-endul obisnuit la serialele TV. Dar ei vor sa gandeasca cat mai putin, s-o faca altii in locul lor. De fapt, vor sa leneveasca mental, autoamagindu-se cu iluzia ca toate "merg sau vor merge bine', spre a nu ajunge in situatia (nedorita de ei) de a gandi cu mintea lor, pe care s-o chinuie ca sa rezolve in chip optim problemele concrete, complicate, ridicate de viata reala. Traiesc cu impresia ca daca nu se gandesc la o problema, ea dispare de la sine. Au nevoie mereu de un "tatuc' care sa le poarte de grija, sa-i scape de incurcaturi. Ideea si iluzia unui astfel de om (din pacate intarita si de educatia religioasa) e ca, pana la urma, din orice necaz te va scapa Dumnezeu, Tatucu', Statul, Guvernul, parintii, norocul. Adica mereu altii - numai el insusi nu.

Majoritatea oamenilor nu vor nimic altceva decat "linistea' lor. Fara sa-si dea seama ca in felul acesta se sinucid. Linistea o gasesti doar in moarte - viata e tocmai neliniste. Scopul vietii unui om adevarat NU este ca la animale: sa se imbuibeze si sa traiasca mult, vegetand, necreand ceva pentru semenii sai; ci sa faca ceva, sa traiasca cu adevarat (chiar daca prin aceasta ar putea muri mai repede).

Din pacate, dupa 50 de ani de educatie sovieto-comunista si 10 de "tranzitie', numerosi oameni simpli (dar si altii) continua sa se comporte ca niste animale carora le trebuie stapan, sau ca niste sugari ce nu accepta intarcarea. Cand fac ceva nu se gandesc deloc la consecinte, iar cand se petrece un accident, nu fac nimic pentru a se salva cu forte proprii. Fie nu gandesc deloc, fie gandesc gresit. Ei nu cugeta deloc rational asupra viitorului si se bazeaza pe minuni. Au o spaima grozava fata de ideea raspunderii individuale pentru propriul viitor si propriul trecut. Este deprimant sa vezi cu cata lipsa de logica, de gandire constructiva, de coerenta si responsabilitate se comporta cei din jur. Iar nenorocirea asta lenea de gandire, frica de a privi viata in fata si a actiona in consecinta - se manifesta peste tot: in familie, pe strada, la masa, in politica, la lucru sau la iarba verde. Multa lume chiar fuge si se ascunde de realitate cu ajutorul drogurilor de tot felul: alcool, tutun, TV etc, numai pentru a scapa de povara gandirii. Am auzit pana si declaratii incrancenate: "noi muncim, nu gandim'. Se pare ca gandirea doare. Multi se poarta la fel ca ciobanasul din balada Mioritei. Acesta afla ca va fi victima unui atentat, dar, in loc sa-si ia contra-masuri de autoaparare, de supravietuire, sta la taclale (cu o oaie!), irosind timp pretios si acceptand astfel sa moara prosteste (las celelalte interpretari ale baladei, mai favorabile, pe seama specialistilor in folclor).

Insa nu cu taclale, vaiete, dorinte sau iluzii devii un supravietuitor, un invingator, ci cu vointa, fapte. Vorba lunga - saracia omului. Daca nu-ti porti singur de grija, daca nu te pregatesti pentru viitor, daca nu actionezi, ai cele mai mari sanse sa devii o victima - sa mori. O fapta oricat de mica acum, cand e nevoie, valoreaza mult mai mult decat un sac de vorbe!

Peste 80% dintre oameni vad copacii, nu padurea; ei confunda cauza cu efectul; alearga dupa himere (cum ar fi: imbogatirea fara munca, prin jocuri de noroc - de exemplu la Caritas, Bingo, Loz in plic etc); asteapta mereu ca altii sa faca o treaba neplacuta in locul lor (de genul: sa vina nemtii, primaria - sa le curete gunoiul din fata casei; sau sa vina NATO - sa-i apere).

Astfel de exemple ar putea fi date la nesfarsit, caci inconstienta n-are margini. Plai cu boi (vorba lui Mircea Dinescu). Diferenta dintre geniu si prostie e ca geniul are totusi limite.

O nerozie, chiar repetata si sustinuta de milioane de voturi - tot prostie sau neadevar ramane. Desi, dupa atata sustinere, pare demna de crezare. Asa se face ca oamenii nostri imita fara sa judece orice imbecilitate vad sau aud, numai sa fie "ambalata' frumos, lucios. Parca le-ar placea sa fie trasi pe sfoara. Apoi, cand consecinta inevitabila (evidenta si previzibila pentru orice minte de adult normal) se produce, ei reactioneaza instinctiv, ca si copiii: nu se uita la barna din ochiul lor, ci cauta aschia la vecin sau strain. Daca fac ulcer din cauza sucului Coca Cola, tipa "moarte strainilor care ne-au vandut bauturi otravitoare', iar daca propriul jeg, marlanie sau inconstienta ii ineaca - tipa "moarte tiganilor', fara sa vada cauza relelor in sinea lor, la ei insisi. Prostul daca nu-i fudul, inseamna ca nu-i prost destul.

Boala celor mai multi este lipsa educatiei. Aceasta e si cauza, dar si rezultatul lenei, prostiei, fuduliei, nepasarii, iresponsabilitatii sau comportarii copilaresti. Prea multi cred ca numai faptul ca ei exista si traiesc ar fi suficient pentru a-i indreptati sa ceara si sa capete, de la altii sau de la autoritati, hrana, casa, loc de munca, prime - la fel cum gandesc copiii. Ei refuza sa accepte viata asa cum e ea si nu cauta solutii practice la "problemele' care apar fara incetare. Din pacate, insa, viata e o continua si dura lupta pentru existenta. Desigur, daca se gasesc fraierii, interesatii care sa le satisfaca cererile nesfarsite, ei pot supravietui -cersind. Pana la urma, insa, tot vor pieri - si nu-i va plange nimeni!

Am putea ramane indiferenti fata de oamenii care traiesc de parca ar vrea sa moara si sa-i lasam In plata Domnului (zicand despre ei: e libertate si fiecare are voie sa faca ce vrea, de gustibus non disputandum, n-o sa indrept eu lumea, nu-i treaba mea etc). Dar NU o putem face, caci de soarta lor depinde si soarta noastra, a natiei, ei sunt o parte a poporului nostru.

Supravietuirea noastra, a tuturora, depinde de a lor. Uneori, pentru a supravietui nu trebuie sa fugi, ci sa stai, sa lupti, sa ranesti gunoiul (material, mintal). Adica, trebuie sa pui mana si sa schimbi mentalitatea fatalist-pesimista, pasiva, miloaga, distructiva, egoista, inconstienta, invidioasa sau compatimitor-iresponsabila, coruptia, toleranta fata de ticalosie, care ii caracterizeaza pe multi (poate si pe tine?!).

Nu te mai baza pe altii, pe autoritati sau Dumnezeu - ca o sa te scape, salveze, sau o sa-ti dea. la gandeste-te putin: cum sa te "scape' ei? Totdeauna Salvarea vine tarziu, spitalele n-au bani, politia n-are dotare s.a.m.d. Ce sa-ti "dea' altii? Ei pot doar lua, sau pot distribui (preferential!) ce-au luat deja de la noi sau de la altii. Precis nu vor veni cu bani de-acasa sa-i dea multimii, sau tie! Ca sa nu vorbim si de ghinionul nostru endemic, cu politicieni si manageri (din administratia si economia de stat) incompetenti, lipsiti de orice gandire corecta, ridicati prin contra-selectie. Telul lor este doar imbogatirea urgenta fara nici o judecata de perspectiva sau de interes cetatenesc, public sau national. Ei se pricep bine doar la minciuni, sforarii, pile, relatii, spaga si deloc la conducere eficienta, munca, altruism. De la ei sau de la Cer nu putem astepta nimica; nadejdea salvarii ramane in noi. Toti politicienii promit doar lapte si miere, iluzii, in loc sa arate cinstit ca nimic nu se rezolva cu efortul altora, ci numai prin munca, sacrificiul fiecaruia - de la Vladica pana la opinca. Dragostea de tara se arata inainte de orice prin curajul si prin riscul de a marturisi concetatenilor adevarul (Mihail Manoilescu). Chiar daca romanii prefera sa omoare, sa alunge sau sa exileze vestitorul, in loc sa se implice pentru indreptarea strambatatii.

Peste tot politicienii mint - insa, prin alte tari, ei se mai si trezesc, devin legendari cand situatia le-o cere. A ramas celebru programul de guvernare, oferta electorala "blood, sweat and tears' (sange, sudoare si lacrimi) cu care sir Winston Churchill a castigat in 1940 alegerile parlamentare din Anglia. Englezii, care de 20 de ani se complaceau in vraja demagogilor pacifisti, tocmai fusesera crunt batuti de armata nazista. Ca boxeurul "trezit din pumni', ei au inteles atunci ca palavragelile si promisiunile politicienilor ii vor duce la dezastru. Au ales oferta cea mai neplacuta, dar realista - si au castigat razboiul. Cine are urechi de auzit

Nu te amagi. Nu te salveaza nimeni - afara de tine insuti. Desteapta-te, romane! Poate ca se vor trezi din letargie si cei predispusi doar la contemplatie, lene, iresponsabilitate civica, atat de slabiti si imbatraniti inainte de vreme incat ai putea banui ca in aerul, apa, hrana de la noi e ceva daunator sau debilitant. Sau ca toti ar fi hipotensivi, ar avea insuficienta cardiaca! Oameni deja morti sufleteste, chiar daca pe dinafara par vii. Care se "gandesc' doar la ce doresc sa ramana, in loc de a face efortul sa se gandeasca la ce ar putea sa devina (Cioran dixit). Norocul -fie imediat, fie de lunga durata - este asa cum si-l face omul. Mai repede poti muri NU din cauza unui cutremur, urs fioros sau razboi s.a.m.d., ci pentru ca NU GANDESTI cum trebuie. E la fel de rau si daca nu gandesti si daca gandesti gresit. De obicei, te pierde lipsa gandirii logice, cu bataie lunga, provocata de: lenea, frica, graba, nepasarea, murdaria, iresponsabilitatea, ne-stiinta, ne-simtirea in care poate traiesti, sau pe care o accepti. De fapt, pana la urma, oricare om are, obtine doar ce-si face singur. Ce-ti faci cu mana (si mintea!) ta e sfant. Si in bine - si in rau!

De cand ne stim, mentalitatea lui "lasa': lasa ca merge si asa, lasa ca n-o sa se (ne) vada (daca fur, chiulesc, gresesc), lasa ca trece si necazul asta (fara sa fac eu ceva!) s.a.m.d. - ne tot baga in belele, dar nu vrem sa invatam sau sa schimbam nimic. Daca vrei sa intri in joc, trebuie sa respecti regulile respective: nu poti sa fii si cu mana in traista altuia si cu sufletul in Rai. Refuzul de a accepta ca ai gresit si ca pentru aceasta trebuie sa platesti e simptomatic. Galagia facuta de presa romaneasca in cazul descalificarii unei gimnaste la olimpiada de la Sydney 2000 e numai o dovada dintr-o mie. E mai simplu sa arati spre altii decat sa-ti recunosti vina, in acest caz: amatorism, neglijenta, neatentie, lipsa de informare - care au dus la acuzatia de dopaj. Un filozof antic zicea: fii atent la ce iti spun dusmanii, caci ei iti descopera cei dintai greselile. Din nefericire, ei iti afla nu greselile marunte, aparente, scuzabile, pe care le stiai si tu, ci pe cele grave, de fond (pe care le exploateaza in folosul lor).

Ca orice realizare din viata adevarata, supravietuirea necesita consumul constient al unui efort fizic si mintal propriu. Ea nu poate fi facuta de un inlocuitor, cu procura. Cum iti asterni - asa vei dormi. Toate pilele, sforariile, eschivarile, chiulul, furtul, inchipuirile cu care incerci sa inseli viata sau pe altii se intorc pana la urma impotriva ta. Nu fac doi bani cand esti singur in fata amenintarii catastrofei.

Singur - si nu chiar. Iar cei din jur nu-ti sunt totdeauna de ajutor, chiar din contra.

Pericolele exterioare

Pe langa problemele pe care le nastem singuri (ne batem cuie in talpa), inevitabil apar si cele provocate de alti oameni (apropiati sau veniti de aiurea), sau de Natura.

Homo homini lupus (omul se poarta cu alti oameni ca si cand ar fi lup) ziceau romanii inca din antichitate. Interesul poarta fesul - de la indivizi pana la marile puteri, toti isi urmaresc doar scopurile si interesul propriu, fara sa se gandeasca la altii, la consecintele globale ale faptelor lor. In loc sa traiasca rational, oamenii sunt preocupati mai mult de sex, putere, distractii, violenta. Fie ca te loveste in cap un membru al familiei sau un necunoscut; fie ca induram tranzitia permanenta sau invaziile repetate (militare, economice etc.) ale unora sau altora dintre vecinii apropiati sau departati (barbarii de la Rasarit, paganii de la Sud, perfizii de la Apus); fie chinul continuu de a prinde din urma sau a ne adapta la neobositul "progres' al strainatatii (care adeseori nu e un progres real, ci o invazie mascata), iata tot atatea amenintari grave la viata cuiva - sau a noastra, a tuturora.

Dar astfel de "invazii' nu sunt dovada unei dusmanii, persecutii sau reavointe fata de noi, ci o forma a luptei altora pentru supravietuirea lor in cadrul durei competitii internationale. Ei nu se preocupa de tine sau de noi - ci de soarta lor. Competitia e un fenomen natural. O lupta-i viata clama si Cosbuc (tot cam fara ecou).

Suprapopularea globului, saracia lucie a prea multora din cele 6 miliarde de oameni, stagnarea sau scaderea nivelului de trai din cauza accesului inegal la progresul tehnic (3 miliarde de oameni nu au acces la telefon, 2 miliarde la electricitate s.a.m.d.), moartea violenta datorata numeroaselor razboaie de tot felul, poluarea masiva a mediului - toate aceste pericole vitale pentru omenire si tara noastra sunt reale. Ele sunt evidente pentru orice om cu scaun la cap. Doar in ultimii zece ani populatia Romaniei a scazut cu 1 milion oameni (iar in urmatorii 10 ani va scadea cu inca un milion), in timp ce populatia globului a crescut cu 450 milioane, mai ales in tarile foarte sarace. Credeti ca aceasta mare de oameni va sta linistita la "casele' ei, asteptand sa moara de foame? Sau ca in navala ei pentru supravietuire ne va ocoli pe departe, admirand cu respect blandetea, omenia sau folclorul nostru (de fapt, lenea noastra)?

E bine insa de stiut ca invadatorii, talharii, derbedeii se intind doar atat cat li se da voie Nu ei sunt de vina cand apuca si iau. N-ar reusi ei sa faca nimic daca n-ar aparea "cozile de topor' (care isi vand fratii pentru 30 de arginti) si iresponsabilitatea multor victime.

De ce oare tot navalesc unii si altii peste noi, in loc sa duca in alta parte? Pentru ca suntem o prada usoara. Avand o tara minunata, cu clima placuta si

hrana suficienta, nu ne-am pus serios problema supravietuirii, ba chiar am devenit nepasatori, fatalisti. Acceptam si credem usor tot felul de prostii sau minciuni, risipim ineficient resursele, ne lafaim pe teritorii uriase pe care nu le cultivam (daca am avea noi densitatea populatiei din Olanda, in Romania s-ar inghesui 83 de milioane de locuitori) si nu pretuim, nu pastram, nu aparam deloc cele capatate de la Dumnezeu. Pana ce altii, manati de nevoi: suprapopulare, somaj, lipsa de terenuri agricole s.a.m.d., vor da navala sa ni le ia. Altii se zbat, lupta, sunt constienti de greutatile vietii - pe cand noi ne vaitam, visam, chiulim, asteptam, stam, cersim

In cadrul acestei dure competitii internationale (pe care insa prea multi dintre noi refuza s-o vada), cu inevitabili invingatori si invinsi, castigatori si invinsi, supravietuitori si disparuti, s-a pus mereu si se pune in continuare problema supravietuirii natiei noastre. (Re)citeste Doina lui Eminescu! Pericolele sunt mereu actuale, chiar daca se incearca pe toate caile (cel mai adesea cu succes) si cu tot felul de gogosi adormirea brumei de vigilenta ce-o mai avem. Slabiciunile unora - devin foloasele altora.

Se spune ca un roman si un japonez mergeau prin savana africana. Obositi de drum si caldura, cand gasesc un copac se opresc bucurosi la umbra lui. Se dezbraca, se descalta, beau apa. Deodata, dintr-un tufis apare un leu fioros care se pregateste sa-i atace. Amandoi incremenesc de frica. Totusi, japonezul incepe iute sa se incalte. Romanul observa si nu se poate abtine sa-l intrebe: ce crezi, ma, ca incaltat o sa alergi mai repede decat leul? Nu, raspunde acesta tremurand, doar mai repede decat tine

Sa nu uitam insa ca orice rau are si o parte buna: adeseori, de la straini s-au putut invata multe (cine a vrut), fie bune - fie rele. Noi suntem de vina ca mai adesea am invatat relele: organizarea crimei - nu ordinea publica; spaga - nu eficienta administratiei; grevele - nu eficienta muncii; noile tehnologii ale faradelegilor - nu cinstea si datoria. Uneori, chiar am primit ajutor de la ei si continuam sa primim, de exemplu, sub forma ajutorului pentru integrarea europeana - vezi #20.4. Asa ca nu e nici bine, nici corect, sa aruncam toata vina pe tradare, straini sau soarta.

In realitate, mai multa vina are propria lene, lipsa de gandire si de actiune cu bataie lunga.

Ce ne va aduce Viitorul

"Tranzitia' actuala nu e ceva trecator: viitorul va fi o permanenta si continua tranzitie - spre necunoscut. Orice clipa e una de tranzitie. Schimbarea si nesiguranta vor fi singurul lucru sigur.

Capacitatea noastra de supravietuire depinde de invataturile trecutului. Dar prezentul e mult diferit de trecut - iar viitorul va fi si mai surprinzator. Istoria, trecutul ne pot ajuta doar partial sa facem fata la ce ne asteapta in viata de zi cu zi:

- Pericole social-economice: In ultimul secol, populatia globului a crescut de 4 ori. Majoritatea oamenilor traiesc in orase. Progresul stiintei (motivat prea mult de goana pentru castig material si prea putin cenzurat de criterii etice sau morale) a produs noi si noi tehnologii cu o influenta majora in viata oamenilor: antibioticele, aviatia cu reactie, ingineria genetica, armele de distrugere in masa, internetul - si multe altele. Ele au marit dramatic densitatea, intensitatea si ritmul interactiunilor umane. Internationalizarea sau globalizarea inainteaza nestavilite si ne implica pe toti, cu sau fara voia noastra.

Sistemele sociale si economice globale au, in prezent, mult mai multi factori: oameni, organizatii, intreprinderi, tehnologii sau tari noi, cu mult mai multe legaturi reciproce. Intre ele se transfera cantitati mult mai mari de materiale, energie si informatie, cu viteze mult mai mari decat in trecut. De exemplu, intre 1960-2000 populatia globului s-a dublat, dar traficul anual global (numarul de km parcursi de oameni In automobile, autobuze, trenuri si avioane) a crescut de 5 ori. Azi toate evenimentele se petrec mai repede, in numar mai mare si cu o complexitate interactiva mai mare.

Cresterea rapida si aparent fara sfarsit a legaturilor si transferurilor intre oameni provoaca o avalansa de probleme sociale si tehnice. Solutionarea lor cere mai multa ingeniozitate, mai multe idei practice - pentru a lua decizii corecte la momentul oportun. Dar foarte des nu mai putem face fata vitezei mari cu care toate se schimba in jur, suntem incapabili sa producem suficient de repede cantitatea de gandire novatoare necesara.

Sistemele sociale, economice, ecologice si politice se bazeaza din ce in ce mai mult pe calculatoare si instalatii automate, dar legile care conduc aceste sisteme complexe nu sunt inca bine cunoscute. Programele pe care se bazeaza automatizarea lor sunt deficitare. Ele ajung sa depinda in mod neasteptat de factori imprevizibili si sa se comporte (aparent) ilogic - de fapt, nelinear.

Daca omenirea nu se trezeste ca sa franeze cresterea haotica a sistemelor pe care ea insasi le-a creat (ca ucenicul vrajitor) si sa le reduca viteza, ele vor fi zguduite din ce in ce mai des de defectiuni catastrofale. Cu consecinte dramatice pentru viata noastra. Fie ca ne place sau nu, urmarile vor fi: crize financiare, incetinirea dezvoltarii mondiale, scaderea nivelului de trai.

Totusi, o veste buna: razboaiele mari, mondiale, vor disparea. Nu pentru ca ar reprezenta o actiune evident rea, ci pentru ca sunt o dovada clara de prostie: ele saracesc si distrug sigur toate partile participante la conflict. Tarile mari, civilizate, s-au desteptat suficient. Dar razboaiele mici, locale, terorismul vor mai continua, din pacate, sa faca victime nevinovate. Vezi si #18.

- Pericole biologice: degenerarea indivizilor atat din societatile si tarile avansate (datorita sedentarismului: obezitate, boli grave, reducerea natalitatii etc), cat si a celor subdezvoltati (din cauza foamei, suprapopularii, cresterii violentei si criminalitatii s.a.m.d.); (re)aparitia unor boli, microbi, paraziti rezistenti la orice medicament cunoscut; utilizarea terorista a armelor atomice sau biologice etc. Trebuie sa recunoastem ca, pe langa unele avantaje: obtinerea mai usoara a hranei, adapos-tului, apararii etc, civilizatia si educatia produc si efecte rele asupra omului: deteriorarea functiilor sale vitale, slabirea fortei fizice, descresterea fertilitatii, slabirea instinctului de supravietuire si spiritului combativ s.a.m.d. Cu grave urmari negative: sedentarism, fuga de realitate (in imaginarul mai simplu si comod - vezi realitatea "virtuala', drogurile) s.a.m.d.

- Pericole ecologice: Echilibrul ecologic al planetei este grav periclitat. Pentru prima oara in istoria ei, omenirea a ajuns sa poata misca materiale, sa produca energie si gunoaie, in cantitati de acelasi ordin de marime ca si Natura. Omul Poate, prin actiunile sale inconstiente, sa provoace - direct sau indirect - catastrofe naturale (inundatii, seceta, uragane, cutremure), accidente nucleare etc. Ca sa nu mai vorbim si de lipsa apei: in anul 2000 un miliard de oameni nu avea acces la apa potabila, iar 2 miliarde nu aveau acces la nici un fel de apa. Sau de lipsa aerului respirabil: milioane de oraseni se asfixiaza datorita smogului (ceata otravitoare cauzata de gazele produse de autovehicule).

In goana ei pentru bani, omenirea se autodistruge prin: poluare, experimente genetice facute fara a avea cunostintele necesare, utilizarea antibioticelor pentru ingrasarea animalelor, netratarea gunoaielor etc. Iar gravitatea acestor probleme este mult accentuata de suprapopularea planetei.

1.2. CE TE FACI?

In viata obisnuita, in locuinta, oras, sat, mijloace de transport etc, suntem permanent amenintati de o multime de pericole. Fie produse de oameni: accidente de circulatie, agresiune fizica, incendii, razboi etc, fie naturale: furtuna, viscol, inundatie, cutremur etc. Dar NU pericolele naturale sunt mai frecvente, ci cele artificiale - create de tine sau de alti oameni.

Corespunzator varietatii diverselor situatii critice, supravietuirea poate fi si ea de mai multe feluri: urbana, in natura (survival), culturala, etnica s.a.m.d. Sau, putem vorbi despre actiuni imediate, de durata, ori de supravietuirea individuala, colectiva - prin aceasta din urma intelegand de la un tovaras de drum pana la o intreaga natie.

Putem aprecia ca unele metode de supravietuire sunt primitive, necivilizate (cersitul, hotia, prostitutia, agresarea simturilor dusmanilor s.a.m.d.) - pe cand altele sunt civilizate (cum ar fi cele indicate in acest Manual). Exista pericole, sa le zicem (dupa moda actuala) de tip hard - pentru corp (de exemplu foame, sete, strivire, asfixiere etc), dar si altele - de tip soft - pentru minte (cum ar fi spalarea creierului, pierderea identitatii culturale, interzicerea libertatilor civice etc). Lor li se poate raspunde prin actiuni de supravietuire biologica, respectiv intelectuala. Globalizarea face ca in tarile dezvoltate lupta pentru existenta sa depaseasca domeniul corporal pentru a se extinde in cel mintal (informational etc.) si in cel spiritual (al identitatii, culturii, limbii nationale etc).

Adeseori termenul de supravietuire este folosit gresit de oamenii simpli, ziaristii, politicienii (din opozitie) carora le place sa se tot vaite: ei insa confunda greutatile mari, dar obisnuite si inerente vietii - cu moartea. S-ar putea spune si asa, ca o mare parte din tot ceea ce facem sau traim zilnic constituie actiuni sau situatii de supravietuire, daca acceptam ideea ca traim permanent sub amenintarea, chiar voalata, a foamei, setei, frigului s.a.m.d. - a mortii premature. Desi greutatile si efortul zilnic de a circula corect pe strada, a manca si bea doar ce si cat trebuie, a folosi corpul numai pentru ce a fost el gandit, sau de a-ti face igiena personala, de a te vaccina, a plati la timp impozitele, a merge la serviciu, a creste copiii, a avea grija de toate obligatiile sociale, a-i respecta pe ceilalti, a te tine de cuvant, inclusiv a castiga un ban prin munca cinstita - toate astea sunt de fapt viata normala, nu supravietuire.

Supravietuirea imediata

intr-o situatie care te ameninta cu posibilitatea mortii rapide - este necesar un raspuns corespunzator: masuri de supravietuire imediata.

Salvarea din accidentele prin care oamenii ajung pe neasteptate izolati in natura, departe de civilizatie, poarta denumirea consacrata de survival, din limba engleza. O mare parte din acest Manual se ocupa de rezolvarea acestei situatii.

insa in viata toate sunt legate intre ele, asa ca invatatura si deprinderile pentru survival au aplicatii in numeroase aspecte sau domenii ale vietii de zi cu zi (vezi si # 20.3).

Supravietuirea pe termen lung

Pericolul mortii rapide, ca urmare a unui accident de masina, de drumetie, uragan, incendiu etc, este mai usor de sesizat. Dar exista si altfel de pericole, adeseori mai greu de perceput. Asa sunt situatiile grave in care se pune problema disparitiei lente, dupa un timp: de exemplu razboiul armat, psihologic, economic, cultural, religios; conflictele interetnice; detentia in inchisoare; o boala sau epidemie grava; poluarea morala sau a mediului; disparitia limbii materne s.a.m.d.

Natura, cat si istoria, arata clar ca cei slabi vor pieri. Atat la nivel de individ - cat si de grup: satre, etnii, popoare. In vremurile noastre, slab -inseamna: fara educatie, fara scoala. Acesti oameni ori se vor intari prin educatie - ori vor disparea din cauza concurentei locale sau internationale. Nici o solutie miraculoasa, legislatie binevoitoare, mila, ideologie maniheista sau teorie a drepturilor omului (chiar impusa cu forta) - nu poate inversa legea selectiei naturale.

Se poate naste intrebarea "Ce este mai eficient pentru supravietuirea biologica': barbaria si incultura sau educatia si civilizatia? In istoria de pana acum a omenirii -asa a fost: barbarii au rapus colectivitatile civilizate (tari, imperii s.a.m.d.). Daca nu altfel - macar prin forta numarului mai mare. In razboi conta enorm forta fizica si numarul luptatorilor. Si astazi, emigrantii analfabeti strapung fluierand granitele statelor occidentale, pazite cu cele mai perfectionate tehnologii.

Dar evolutia stiintei si civilizatiei din ultimul secol a schimbat radical situatia strategica. Cea mai evidenta (si totodata trista) manifestare a avantajelor stiintei o reprezinta capacitatea distructiva a armelor moderne cu care natiunile se apara (dar cu care pot sa si atace). Dupa aparitia armei atomice, echilibrul de forte intre cei subdezvoltati (mintal) si cei (super)scolarizati s-a schimbat total. In prezent lumea e altfel!

Pentru a supravietui, fiecare din noi trebuie sa se adapteze - altfel va disparea. Ceea ce era bun inainte: atitudine, pregatire, eforturi - nu mai e acum nici adecvat, nici suficient. Letargia "mioritica' (desi rusinoasa, se pare ca aceasta ne-a ajutat sa supravietuim de-a lungul ultimelor secole), nu va mai face doi bani in supratehnicizatul, naprasnic de iutele secol XXI. Metodele vechi, traditionale de supravietuire ale inaintasilor nostri - in majoritate tarani - erau bune pentru survival, dar nu mai sunt de mare folos in vremurile actuale. Or, la noi, tinerii nu mai stiu nici ce stiau pe vremuri taranii gospodari, nici ce stiu acuma profesionistii americani. In prezent e nevoie de alte priceperi: limbi straine, meserii noi (cum ar fi programarea calculatoarelor) - care trebuie invatate, indiferent ca-ti place sau nu. Nu mai merge cu "plugusorul' - azi trebuie "calculatorul'! Supravietuirea in viitor este conditionata de policalificare, de permanenta reorientare si adaptare profesionala - nu de clasica "meserie pentru viata'. Calificarea profesionala depinde de "timpul de injumatatire a valorii informatiilor', care a ajuns la 5 ani sau chiar mai putin. Solutia pentru chiverniseala si dezvoltare durabila este: munca, munca si iar munca (dar cu cap!).

Niciodata sa nu crezi ca lucrurile se vor indrepta de la sine; de obicei, criza lasata in voia ei se inrautateste. Un exemplu ingrozitor il constituie datoria Romaniei fata de statul suedez, pornita de la 27 mil. dolari si ajunsa, dupa 70 de ani de nepasare, iluzii, tembelism si iresponsabilitate a autoritatilor de toate culorile politice, la "doar' 120 mil. de dolari.

Desigur, inainte de a se ocupa de salvarea celorlalti, ar fi bine daca fiecare concetatean si-ar rezolva mai intai propria lui soarta - fara a cere ajutor. De exemplu, refuzand situatia de muritor de foame, sarac, somer, asistat social sau milog si iesind din ea cu propriile forte.

Adica - sa se salveze gandind, nu cersind.

Se poate trai fie de azi pe maine, ca frunza in bataia vantului, fara capatai, dar si demn - ca om bine integrat in tara si societatea sa. Un membru valoros al comunitatii trebuie sa fie constient, treaz, responsabil, nu sa alerge mereu dupa satisfacerea instinctelor primare, tot acceptand noi si noi compromisuri mintale, morale sau corporale. Din pacate, o atitudine responsabila, civica, prevazatoare nu poate fi obtinuta de la sine, cu forte proprii; e nevoie de sprijin exterior, educatie si timp. Insa obligatoriu e nevoie si de participarea si vointa individului. Daca nu vrei sa razbesti - nu te mai poate ajuta nimeni.

Chiar si emigrarea poate fi o solutie pentru supravietuirea pe termen lung -cand esti intr-adevar in pericol de moarte. Multi insa emigreaza acum nu pentru a-si salva viata, ci pentru a profita de unele avantaje materiale. Oportunisti, nesatiosi "fara mama, fara tata', au existat in toate vremurile, sub lozinca: ubi bene - ibi patria (patria mea e acolo unde mi-e mai bine). Dar, daca esti om adevarat si stai sa gandesti si cantaresti cu atentie toate avantajele si dezavantajele acestei solutii, constati ca e mai demn si bine sa ramai in tara ta si sa rezolvi aici problemele existentei. Sa lupti acasa pentru cauza, dreptatea sau viata ta. Sa te ridici, sa-i ajuti pe parinti, prieteni, camarazi. Nu face ca veneticii: Sari tigane, ca arde satul; nu-i nimic, ma mut in altul! Locul romanilor este in Romania. Daca esti roman (deci sentimental) si pleci, vei suferi tot restul vietii de dorul de Tara si vei fi peste tot un venetic. Cred ca fiecare om trebuie sa gandeasca mai departe, intrebandu-se: ce-as fi eu fara Tara mea? (probabil un biet derbedeu; der be der insemnand in arabeste: din poarta in poarta).

Cand n-ai pentru ce trai - mori. Iar pentru a vrea sa supravietuiesti nu e totdeauna suficienta frica de moarte. Adeseori exista motive si mai puternice -cum ar fi dorinta sa termini o actiune in care esti implicat, dar din care (aparent) n-ai foloase personale. De exemplu sa ajuti pe cineva (iubita, copiii, familia etc), sa realizezi o fapta inaltatoare (patriotica etc). Oamenii sunt dispusi sa munceasca pentru bani, dar sunt gata sa moara - sau sa traiasca - pentru o idee. O viata fara tel e o moarte timpurie (Goethe). Nu numai indivizii au nevoie de un scop in viata, ci si natiunile: daca nu are un ideal, un proiect comun (national), natiunea se stinge, devine o populatie (vezi istoria). Parafrazandu-1 pe marele Ronald Reagan (presedintele american, "mare' pentru ca a reusit sa distruga Uniunea Sovietica -"imperiul raului') putem zice: nu intereseaza ce poate face Romania pentru tine, ci ce poti face tu pentru ea! Cine nu-si iubeste Patria nu poate iubi nimica.

Asa ca la intrebarea: Va mai supravietui oare Romania pe termen lung? se poate raspunde si cu da - daca vor exista suficient de multi oameni care sa gandeasca si sa faptuiasca ce trebuie, la timp, dar si cu nu - daca bastinasii indiferenti, iresponsabili vor continua sa se preocupe numai de problemele lor marunte si vor refuza sa gandeasca, sa faca sacrificii pentru binele comun al natiei. Un popor care se ocupa doar de fleacuri devine o natie de mantuiala.

Trebuie precizat ca uneori, in cazuri extreme, exista si situatii in care nu mai merita sa lupti pentru supravietuire, moartea putand fi alternativa preferabila. Alegerea iti apartine, tu decizi! Din fericire - nu orice accident sau situatie deosebita constituie un pericol iminent.

Ce poti face intr-o situatie de criza?

1.3. GANDESTE SI INFAPTUIESTE

Pentru a supravietui, gandeste - altfel

Supravietuirea inseamna: prevedere, pregatire, sange rece, vointa, hotarare, intrajutorare, dezinteres material. A fi prevazator si a te gandi la accidentele posibile nu inseamna sa fii un pesimist fricos, descurajat sau nevricos, ci sa-ti usurezi viata. Nu inseamna sa te temi de orice, ci sa controlezi evenimentele, inseamna sa poti distinge intre pareri si dovezi, intre zvonuri si fapte; intre gandirea (si actiunea) emotionala, subiectiva, ilogica (bazata pe sentimente, instincte) si cea logica (bazata pe ratiune).

In zilele noastre oamenii civilizati devin din ce in ce mai sedentari, moi, lenesi in folosirea muschilor proprii - pe care se bazeaza survival-u. Modul de viata modern, cu sedentarismul sau molipsitor, ne pregateste sa devenim victime, nu supravietuitori. Din pacate, fara o sanatate, conditie fizica acceptabile, sansele de supravietuire in caz de accident - in singuratate, natura sau pe langa casa -sunt considerabil mai mici.

Conditiile de survival sunt prin definitie: neasteptate, neobisnuite, periculoase. In astfel de situatii grele nu mai avem la dispozitie ajutoarele si protezele pe care se bazeaza viata noastra obisnuita: electricitate, apa curgatoare, aragaz, haine, casa, scule, autobuz s.a.m.d. Nici sprijinul, de la sine inteles (dar oare real?) al celorlalti oameni: familie, prieteni, vecini, colegi, sindicat, politie etc. Chiar asa: ia stai, opreste-te cateva clipe din citit si gandeste-te putin: vei fi fara nici un ajutor. Iti dai seama?

Ce te faci?

Intr-o astfel de situatie nu dispui decat de:

- tine insuti (alcatuit din oase, piele, par, dinti, unghii, saliva);

- ceea ce ai asupra ta (ghete, ciorapi, pantaloni, camasa, rochie, ceas, poate bani, un pieptene etc);

- ceea ce te inconjoara (nisip, pietre, apa, copaci, beton, daramaturi, balega etc);

- poate - un mijloc de transport distrus (automobil, tren, avion etc). Plus capul, mintea ta - cea mai importanta scula (daca stii s-o folosesti). Sunt diverse pareri asupra cantitatii si felului de echipament sau pregatirilor necesare ca sa scapi dintr-o situatie neobisnuita sau o catastrofa. In mod paradoxal, nu atat muschii, rezistenta fizica, priceperea ori echipamentul conteaza; mai importanta este atitudinea mentala fata de situatia critica.

Toti specialistii sunt de acord ca atitudinea mentala adecvata, optimista -adica o gandire clara si vointa de a scapa - este cel mai important factor (cam 90% din total!) pentru salvare. Din cauza atitudinii mentale diferite - unii scapa si altii nu. La unii oameni vointa de a trai este mai puternica decat la altii, dar ea poate fi intarita prin scolarizare (vezi # 20.3). Norocul il ajuta pe cel pregatit. Atitudinea este mai importanta decat trecutul, educatia sau banii, decat nereusitele sau succesele vechi, decat imprejurarile, opiniile sau faptele altora. In fiecare moment al vietii putem decide si alege o noua atitudine. Nu putem schimba nici trecutul, nici inevitabilul, dar putem sa ne schimbam atitudinea.

Atitudinea mintala corespunzatoare este: constienta, activa, responsabila, preventiva, eficienta, pozitiva, creativa.

Fii atent!

O conditie importanta pentru supravietuire este sa-ti dai seama de pericol. Adeseori oamenii nu inteleg, nu sesizeaza ca "in aer' pluteste o amenintare -iminenta sau nu inca: inghet, viitura, seceta, escrocherie, talharie, criza financiara, razboi, invazie etc. Fii mereu atent la ce se intampla injur, la ce faci sau vei face, fii constient de interactiunea celor cu care vii in contact, a mediului. Sau de alte pericole: de exemplu, dupa o calatorie lunga cu avionul se poate muri pe loc, din cauza inrautatirii circulatiei sangelui provocata de imobilitatea fortata. Nu umbla cu capul in traista!

Informeaza-te, invata - si judeca cu mintea ta (nu lua de bune judecatile altora). Nu te baza pe minuni si nu te speria de umbre. Daca lucrurile merg bine prea multa vreme - necazul e iminent! Asa e lumea, viata: nu poate exista nici o fericire perpetua, nici o stare de nenorocire permanenta. De aceea chinezii spun: cand iti merge bine - fii atent; cand iti merge rau - fii demn. Caci la ananghie unii oameni sunt dispusi sa-si vanda sufletul sau corpul (chiar si numai pentru cativa dolari), sa faca orice compromis ca sa supravietuiasca: cersesc, mint, fura, toarna, se prostitueaza, ii chinuie pe altii s.a.m.d.

Fii activ!

Atitudinea activa inseamna sa vrei cu tot dinadinsul sa scapi si sa actionezi viguros in acest sens - spre deosebire de cea pasiva, in care stai si astepti sau sa te scape altcineva, sau sa vina moartea sa te scape de chinuri. Nu te lasa doborat sau oprit de imprejurari, de situatie. Lupta, nu renunta. Vorba marelui explorator Nansen: ai reusit - continua; n-ai reusit - continua! in functie de comportamentul lor intr-o situatie grea, oamenii se impart in 3 categorii: unii se straduiesc si incearca sa rezolve problema, altii stau si analizeaza situatia, iar ceilalti comenteaza, se minuneaza de cele intamplate. Evident ca numai prima categorie supravietuieste!

Fii constient ca maine va fi mai rau - daca nu faci azi ceva. Nu te speria de esecuri, ci de sansele pe care le pierzi daca nici macar nu incerci.

Fii responsabil!

Atitudinea responsabila inseamna sa nu te ascunzi dupa deget, ci sa accepti ca TU trebuie sa faci treaba asta si chiar s-o faci.

Pentru a scapa dintr-o situatie periculoasa trebuie sa actionezi. Acum, imediat, NU mai tarziu. Totdeauna timpul inseamna bani (time is money) - dar este si viata. Primul ajutor trebuie sa-l dai sau sa ti-l dai urgent, adeseori intarzierea inseamna moarte. Intr-o situatie disperata timpul lucreaza impotriva ta! Decizia de a actiona intr-un anumit fel trebuie luata repede. Trebuie taiat in carne vie. Fii necrutator - cu tine si cu ceilalti. Nu poti face jumari fara sa spargi ouale! Cand vrei sa scurtezi coada unui caine, fa-o o data si bine. Nu-l menajezi deloc daca din mila i-o tai cate putin in fiecare zi. Din pacate, deprinderea de a lua decizii bune, rapide este o calitate rara, care se poate invata numai prin experienta, antrenament specific.

Responsabilitatea inseamna prevenire, adica sa te pregatesti si sa inveti pentru a putea indeplini sarcinile la care te angajezi, luand in consideratie si esecurile previzibile. Sa devii competent. Sa stii ce stii, ce poti - si ce nu. Comunismul ne-a invatat sa mintim, dar si mai rau: ne-a obisnuit sa ne autoamagim! Pentru vindecarea acestei boli sunt necesare acum mari eforturi. Nu te apuca de lucruri la care nu te pricepi. Nu te comporta astfel ca sa-i pui pe altii in situatii periculoase (de exemplu sa se chinuie sau sa cheltuiasca pentru salvarea ta, dupa ce ai facut o prostie). In fond, cine si ce esti tu de le ceri asta? Cunoaste-ti lungul nasului! E important si ce faci, dar, paradoxal - chiar mai important, si ceea ce NU (apuci sa) faci! Adica: nu-ti pierde timpul, banii, resursele disponibile cu actiuni nechibzuite. Deci, gandeste-te de doua (ba chiar de trei) ori inainte de a face ceva iremediabil - cum e de fapt orice face omul pe lumea asta; nici o situatie, oportunitate nu se mai repeta identica!

Responsabilitatea mai inseamna si sa-i ajuti pe cei din jur. Egoismul, fudulia, proasta crestere, chiulul, hotia, aroganta, incompetenta, neseriozitatea, lipsa de punctualitate si de cuvant - nu aduc niciun folos, ba dimpotriva. O dovada printre altele: refuzul tarilor civilizate de a ne accepta tara ca membra a Uniunii Europene. Motivul real nu este saracia, migratia ilegala, dosarele restante s.a.m.d. - adica explicatiile cu care suntem aburiti in mod politicos, oficial: ci lipsa de caracter si a celor 7 ani de acasa, marlania, iresponsabilitatea prea multor concetateni de-ai nostri (de la simpli copii pana la adulti, de la maturatori pana la personalul ambasadelor). Acestia ii privesc pe cei din jur, pe straini, ori ca pe un gunoi, ori ca pe un fraier de jumulit. Lucrurile merg pana acolo incat unii straini (nu rauvoitori), dupa ce sunt inecati de badarania sau hotia bastinasilor, ajung sa spuna despre Romania: ce tara frumoasa, pacat ca e locuita! Vesticii au muncit mult si din greu pana sa-si educe oamenii lor (de exemplu Anglia secolului trecut era plina de ciungi - caci hotilor li se taia mana stanga). Nu le-a mai ramas chef sa faca din nou aceeasi treaba pentru altii. Ei se asteapta ca fiecare tara candidata la aderarea europeana sa-si rezolve singura problemele, prin propriile forte. Nu cersind sau vaicarindu-se. Deci - la treaba! Dar fa-o cu grija pentru propria ta purtare: daca te bagi printre porci (chiar ca sa-i speli), nu se poate sa nu te atinga noroiul. Nu te lasa contaminat.

Fii eficient!

Atitudine eficienta inseamna sa actionezi urmarind rezultatele si termenele -nu sa te agiti si sa lucrezi fara rost. De exemplu, chiar problema cresterii productivitatii in activitatea profesionala de zi cu zi e pana la urma tot o forma a luptei pentru supravietuire (de lunga durata). Eficienta inseamna sa faci un lucru: bine, complet; simplu, economicos, ieftin; sa nu necesite remedieri, refaceri; sa-l incepi la timp si sa-l sfarsesti la termen; fara sa deranjezi pe altii. Nu te purta ca un amator, ci lucreaza ca un profesionist. Nu te complica - americanii zic KISS, adica keep it simple, stupid.

Orice faci - fa bine. Nu face lucrul de mantuiala. Nu numai din cauza ca lucrul bine facut este mai profitabil si avantajos pe termen lung, ci si pentru efectul favorabil asupra grupului sau comunitatii. Intr-o echipa fiecare membru are de indeplinit sarcini proprii, distincte si trebuie sa le execute bine, eficient. Daca un singur om chiuleste sau greseste, intreaga echipa va functiona prost. Sau, va pieri.

Nu actiona la intamplare: atat inainte de a intreprinde ceva (o calatorie etc.) cat si dupa un accident, fa-ti un plan de actiune, de viata, de salvare. Un exemplu simplu: in oras fa-ti nevoile fiziologice din timp, intr-un loc amenajat; nu astepta sa-ti vina pofta cand esti pe strada, in public si nu gasesti unde. Asigura-ti casa, viata, bunurile, invata o meserie noua, limbi straine, utilizarea calculatorului. Sau, renunta la droguri: tutun, alcool, televizor s.a.m.d. Fa o facultate - nu numai pentru avantaje materiale, ci mai ales pentru suplimentul de antrenament mintal pe care-l impune.

O gandire corecta ia in consideratie consecintele fiecarei actiuni si alege un plan de lucru corespunzator, cu bataie mai lunga. Exista planuri strategice (de lunga durata - de exemplu cati copii sa fac, cum o sa platesc ratele la casa, ce vreau sa ajung peste 10 ani etc.) si altele tactice (de scurta durata - cum ar fi: unde voi putea innopta, sa rezerv din timp camera la hotel, cui ma adresez in cazul ca se strica masina s.a.m.d.). Planurile tactice se inscriu in si se coordoneaza cu cele strategice. Atentie: un plan bun are si solutii de rezerva, pentru cazul ca actiunea principala prevazuta da gres.

Un plan de viitor chiar slab sau prost e mult mai bun decat nici unul. Indiferent pentru ce perioada planuiesti, nu gandi in mic, cu bataie scurta, ci gandeste global si actioneaza local. la exemplu de la campionii de sah: ei joaca in perspectiva, prevad nu numai mutarea urmatoare a adversarului, ci pe a cincea, a zecea, ba chiar si pe ultima, victoria. Sau inspira-te din modul cum fac rusii sau chinezii politica externa: la fel cum joaca sah (respectiv go). Nu pentru maine, ci pentru secolul urmator! Necesitatea gestionarii cat mai bune a crizelor sau a propriei vieti se poate vedea si din contra-exemplul soartei multor terchea-berchea din jur. Sau din prostul management din economia noastra: n-or fi toti directorii nostri verosi, dar prea multi sunt precis incompetenti.

Insa, nu te fixa (mintal) pe un anumit plan, idee, solutie. Supravietuirea necesita si flexibilitate: capacitatea de a-ti schimba la timp gandurile, meseria, locuinta s.a.m.d. Adapteaza-te rapid situatiei. Nu poti schimba directia vantului - dar poti sa potrivesti (repede!) panzele corabiei.

Gandeste flexibil, fii gata sa schimbi directia sau metoda daca se dovedeste gresita, ineficace. Nu se stie de unde sare iepurele. (Poate ca acest principiu n-ar trebui evidentiat romanilor; ei au din nastere prea multa flexibilitate mintala si ar profita daca s-ar stradui sa devina mai consecventi). Deci, nu te grabi sa sari imediat de la o alternativa de salvare la alta, aparent mai atractiva; oarecare staruinta si consecventa este necesara; uneori e chiar obligatorie. Caci tot lumea zice: cine alearga dupa doi iepuri nu prinde nici unul.

Cand actionezi - nu o face cu retinere, fara tragere de inima, cu teama. Dupa ce ai cantarit (iute!) toate informatiile si implicatiile, adversitatea, dusmanul, trebuie izbit cu hotarare, impetuozitate, folosind toate fortele, mijloacele disponibile. Nu umbla cu jumatati de masura ca pierzi timpul (adica - viata, bani).

Ce-i mult nu-i sanatos: e rea prea multa risipa, dar tot rea e si prea multa economie. Trebuie evitate excesele - in orice sens. Incearca sa pastrezi o buna cumpana intre parti si tendinte - acea vestita aurea mediocritas (echilibrul de aur).

Fii optimist!

Atitudinea pozitiva inseamna sa vezi si partea buna a situatiei, a lucrurilor (jumatatea plina a paharului), nu sa te tot vaicaresti si sa pui mereu raul inainte. Caci orice profetie, buna sau rea, odata facuta, tinde sa se indeplineasca! Cel cu o gandire pozitiva, constructiva, nu sta, nu lancezeste, nu asteapta, nu se vaita, nu condamna, ci cauta solutii, valorifica putinele posibilitati existente (insa si pe unele care nu exista, dar apar din senin cand este suficienta preocupare - caci asa e viata) si lupta fara teama cu adversitatea. Nu mai raspunde cu NU: nu pot, nu stiu, nu vreau, n-am timp etc. Zi mereu DA ideilor, propunerilor cinstite -chiar daca asta te obliga sa faci eforturi, sa cauti solutii noi s.a.m.d. Insa nu da vrabia din mana pe cioara de pe gard.

Cand ti-e greu, cere ajutor - nu te rusina. Rusineaza-te inainte de a face vreo prostie sau actiune necugetata. Din cauza ca oamenii sunt in general binevoitori, cine cere - nu piere. Dar nici nume bun n-are. In fond, de ce te-ar ajuta altii pe tine? Au si ei treburile, greutatile lor. Ce merite ai tu ca sa te ajute? Ce-ai facut tu pentru ei? Frate - frate, dar branza e pe bani.

Sarcina ta ca om este sa nu devii un cersetor, o povara pentru altii, ba chiar sa dai si o mana de ajutor altor oameni mai slabi, copii, batrani, nevoiasi, sau unora care n-au habar si n-au citit o carte despre supravietuire. Ajuta, fa binele in jurul tau - si lumea va deveni mai buna - chiar pentru tine.

Dar una e sa ajuti un accidentat care se lupta sa supravietuiasca - si altceva e sa dai de pomana unui milog care nu face nimic ca sa scape din situatia grea in care se afla (si in care a ajuns, de cele mai multe ori, din cauza lui insusi, a defectelor sale cu care n-a luptat). Nu strica orzul pe gaste. Nu-l incuraja sa leneveasca (dar nici nu-ti bate joc de el). Mai degraba invata-1, ajuta-1 sa se ajute singur (vezi # 20.2). Supravietuirea e deseori o problema de alegere, o decizie dureroasa. Cateodata esti nevoit sa sacrifici o parte ca sa salvezi restul, intregul. De exemplu sa sacrifici un membru al corpului (brat muscat de caine, crocodil, rechin) ca sa scapi restul (cum face soparla, care-si rupe coada prinsa si scapa fugind). Uneori se ajunge la situatii limita: trebuie sa lasi sa moara o persoana din grup - ca sa scape restul, majoritatea. Nu e simplu, nici usor sau crestineste sa iei o astfel de decizie. Dar in conditiile respective, extrem de dure. ea trebuie luata.

Iata povestea unor evadari din lagarele nordului siberian. Detinutii de acolo nu erau prea bine paziti, fiind evident ca cine ar fi incercat sa fuga, sa mearga pe jos spre sud, prin salbaticie, fara haine si arme, murea sigur de frig si de foame. Natura inconjuratoare ostila descuraja orice evadare. Totusi, unii prizonieri mai vechi, satui de viata, faceau cateodata incercari disperate - si totusi chibzuite. Ei isi luau ca tovaras de evadare un detinut mai tanar, proaspat sosit, deci nepriceput la viata lagarului - pe care urmau sa-l manance pe drum. Tanarul era foarte mandru ca "batranii' ii acorda incredere - fara a-si da seama ca urma sa fie prima victima (planificata) a incercarii de evadare.

Adica, fara a se gandi ca nimica nu e gratuit pe lumea asta - poate doar bucatica de branza din capcana pentru soareci (cum ii asigura malitios in Parlamentul englez conservatoarea doamna Thatcher pe opozantii ei politici, socialistii demagogi).

Inventeaza!

Atitudinea creativa insemna sa vii cu idei noi, sa faci alte legaturi intre faptele, situatiile, informatiile existente, sa-ti surprinzi adversarii si situatia, sa cauti si sa gasesti solutii chiar si acolo unde experienta sau traditia spune: nu se poate. Sa-ti pice fisa inaintea altora. Inventivitatea este trasatura, atitudinea care deosebeste omul de animal si determina succesul sau infrangerea (mai ales in noua lume informatizata); pana la urma, chiar supravietuirea sau moartea -fie imediat, fie pe termen lung.

Mai ales intr-o situatie critica, nu astepta sa faca altcineva ceea ce poti face tu insuti, pentru tine sau pentru camarazii, familia ta. Descurca-te, NU sta cu mainile in san, asteptand sa te salveze altii sau Dumnezeu. Ajuta-te singur!

Incercarea moarte n-are! Chiar daca nu stii, nu te pricepi, gandeste-te putin, judeca, foloseste bunul simt si fa ceva. Cand izbucneste criza sau apare accidentul - atunci si acolo este momentul actiunii. Nu prin eschivare sau chiul (la scoala, serviciu, vot s.a.m.d.) se pot rezolva problemele, obstacolele. Implica-te, pune osul la treaba.

Desi toate metodele de supravietuire sunt bune pentru toti, exista bariere fizice si mentale care limiteaza gama de posibilitati pentru un individ anume.Daca un om simplu, dar zdravan poate sa fuga, sara, tipe, loveasca ca sa scape, pentru un intelectual slabanog aceleasi metode sunt sinucidere curata. Acesta ar trebui sa-si rezolve problemele nu bazandu-se pe corp, ci mai mult cu mintea, prin: vorbe, scule ajutatoare, proteze, prevedere, bani, oameni angajati s.a.m.d.

Lupta pentru supravietuire trebuie dusa nu numai cu armele sau metodele cele mai perfectionate (care adesea sunt tocmai cele ale adversarului), ci si cu acelea la care tu te pricepi, dar adversarul nu (chiar daca sunt mai vechi).

Comunica!

In tot ce faci e nevoie de ordine, disciplina, gandire metodica, organizare. Dar si de capacitatea, indemanarea de a comunica, de a te pune in pielea celuilalt, de a gandi si la nevoile celuilalt. Progresele extraordinare facute de americani in ultimii 20 de ani se datoresc numai si numai calculatoarelor, adica raspandirii informatiei. Sau altfel zis - dezvoltarii comunicarii.

Pentru a-i informa si convinge pe ceilalti sa actioneze intr-un anumit fel, logic si eficient, e obligatoriu sa le comunici ideile tale, planul de actiune, sarcinile lor. La noi lipseste educatia, pregatirea pentru lucrul in echipa, pentru solidaritate si obtinerea consensului. Or, unde-s doi puterea creste!

Gandeste, dar accepta si gandirea altora. Nu-i considera pe toti prosti. Majoritatea conflictelor cu alti oameni apar din cauza lipsei respectului fata de ei, manifestata si prin:

- Lipsa de comunicare, neconfruntarea deschisa a parerilor, necunoasterea limbii celuilalt etc;

- Surprinderea celuilalt cu o actiune prea rapida, neanuntata.

Dar ce fel de comunicare, intelegere poate avea loc la noi, cand poate prima, cel mult a doua vorba care iese din gura unui om simplu e de obicei o minciuna, o sudalma sau un zbierat? Prea putini sunt convinsi ca vorba dulce mult aduce, desi e atat de simplu si eficace sa ceri scuze sau sa zici "multumesc'. Prostul are impresia ca cel care tipa ar avea mai mult succes in discutia sau conflictul respectiv.

Tactica si satisfactia lui e: obraznicul mananca praznicul. Din cauza neimplicarii celor din jur (sa fie de vina "politetea' sau iresponsabilitatea acestora?) nesabuitii nu sunt pusi la punct cum ar trebui pentru bunul mers al societatii. Iar urmarile nefaste ale vorbelor rele si ale lipsei de civism sunt evidente peste tot.

Cu cat omul gandeste mai putin, cu atat vorbeste mai mult (Montesqieu). Nu mai spune fleacuri sau prostii - tacerea e de aur. Inainte de a vorbi, gandeste, intreaba-te: la ce-mi foloseste ce voi spune? Sau: cum sa prezint ceea ce vreau sa spun (tonul face muzica)? Sau: ce vor face interlocutorul si ascultatorii cu informatiile pe care le voi spune? Numai Dumnezeu primeste gratuit informatiile, zicea Churchill. Mai mult ca sigur ca dupa ce te gandesti putin, vei alege sa taci. Chiar si cand vrei sa ceri ajutor, inainte de a te apuca sa tipi ca din gura de sarpe, intreaba-te: am cu adevarat nevoie de ajutor? N-as putea sa rezolv eu singur

problema?

Nu uita nici de puterea cuvantului, nici de faptul ca se poate comunica (intentionat, dar si involuntar) si fara vorbe (prin gesturi, mimica, limbajul trupului). Merita sa studiezi si ceva despre "negociere'.

Respecta Natura!

Supravietuirea ecologica prin apararea Naturii este de o importanta vitala pentru viitorul omenirii - si al tau! Natura e mama noastra, asa cum corpul omenesc e casa sufletului. Planeta pare nesfarsita doar primitivilor; oamenii civilizati au vazut (cu ajutorul satelitilor) ca Terra este o planeta mica, cu spatiu si resurse limitate. Existenta oamenilor nu e o binecuvantare pentru Natura, ci o continua sursa de poluare si gunoaie. Oamenii produc prin arderea carbunilor si petrolului de doua ori mai mult bioxid de carbon decat toate celelalte surse naturale (paduri etc.) la un loc. Efectul de sera si distrugerea stratului protector de ozon se accentueaza datorita productiei de gaze poluante de tot felul. Marile sunt secatuite de peste, rezervele mondiale de petrol epuizate, desertificarea avanseaza rapid datorita padurilor defrisate si solului distrus prin chimizarea excesiva, gunoaiele ne sufoca. Supravietuirea omenirii civilizate este periclitata. Inconstienta si iresponsabilitatea cu care se poarta oamenii in acest sens ar parea induiosatoare (poti zice: bietii de ei sunt saraci, inapoiati, lasa-i si pe ei sa traiasca; sau: lasa ca or sa vada ei, or sa invete cu timpul; sau: de ce sa ma bag; ei sunt prea multi si tot nu pot face nimica) - daca n-ar fi ingrozitoare (raul iremediabil facut de ei se rasfrange si asupra ta, asupra noastra, a viitorului).

Supravietuirea in salbaticie inseamna sa fii strans legat de natura: s-o intelegi, respecti, s-o folosesti. Dar ce legatura mai au acuma tinerii oraseni cu Natura? Ei nici macar nu pot deosebi iedul de miel, tapul de vier, calul de catar, graul de secara sau gainatul de balega; ce sa mai vorbim de salbaticiuni, de buruienile pentru hrana sau leac. Ar trebui sa (re)invete multe lucruri simple, traditionale, pentru a putea face fata amenintarilor complexe ale viitorului!

Cand incerci sa supravietuiesti nu strica, nu distruge totul imprejur. Economiseste fortele, proviziile, resursele. Nu fii lacom sau inconstient. Numai animalele actioneaza iresponsabil. Gandeste-te si la ceilalti, la Natura. Gunoaiele aruncate peste tot, pungile de plastic (practic indestructibile pe cale naturala) care acopera ogoarele - ne sufoca pe toti. Sau, ce-ar mai ramane din parcurile Bucurestiului daca toti cele 2,5 mil. locuitori ar rupe cate o floare sau o craca - asa cum ii vedem pe multi inconstienti? Lasa-i si pe altii sa traiasca, sa profite. Nu culege TU toate fructele, bea toata apa, taia toate lemnele, distruge toate stalagmitele, murdari tot terenul. Caci: o felie de portocala are acelasi gust ca si restul portocalei!

Iata de ce prin alte tari, mai avansate, lumea a inceput sa se trezeasca si se dezvolta miscarea civica pentru o poluare zero. Un aspect - doar aparent minor - al acestei actiuni de importanta nationala (la ei) este obligatia fiecarui drumet de a lasa locul pe unde a trecut sau poposit mai curat decat l-a gasit (adica sa adune la plecare mai multe gunoaie decat a facut el - pentru a le duce la o cutie sau groapa amenajata ecologic)!

Fa si tu la fel, devino un act. vist civic, ecologic - fara sa fii silit. NU astepta ca mereu altii sa curete injur. Sau tot altii sa-i educe pe nespalati (si asta fiind tot un fel de curatenie).

Implica-te!

Toata lumea constata cat de mult se inmultesc analfabetii, copiii parasiti si handicapati. Se tot da vina pe saracie. Dar saracia nu e motivul real ci doar scuza autoritatilor incompetente, cu care isi mascheaza tembelismul. Omul priceput si dornic sa razbeasca face din rahat - bici. Cauza problemei este educatia insuficienta, necorespunzatoare a multor tineri si parinti. Or, aceasta lipsa nu le poate aduce, pe termen lung, decat: tembelism, inconstienta, iresponsabilitate, saracie, subalimentare, subdez-voltare. Pentru a supravietui, acesti concetateni vor fura, defrisa ilegal paduri, cersi, inghiti ajutoare sociale s.a.m.d. Dezastrul social si economic se amplifica de la sine: incultii saraci fac multi copii (tot o forma - irationala - de supravietuire) care la randul lor devin tot inculti si saraci. Cu forte proprii, singuri, nu pot iesi din acest "blestem'. Ei constituie o bomba sociala cu explozie intarziata. Evident ca educarea lor (cu orice pret!) e o conditie vitala pentru supravietuirea Tarii noastre. Cu toate astea, societatea si autoritatile nu intervin si ii lasa sa se desfasoare in voia lor. Cu o inconstienta cutremuratoare - pentru viitorul nostru.

Neimplicarea in treburile comunitatii a oamenilor educati, cu cei 7 ani de-acasa, echivaleaza cu un fel de sinucidere colectiva. Cine altcineva le-ar putea descurca: Analfabetii? Vagabonzii? Cei ce primesc ajutor social? Handicapatii sau incultii obraznici?imbogatitii tranzitiei? Trebuie sa-ti pese! Daca nu te angajezi - te sinucizi! Tu si cei din jur, ba chiar tragi dupa tine toata Tara.

Pentru supravietuirea colectiva pe termen lung, NU mai accepta sau tolera greselile si nesimtirea celor din jur: excesele de libertate gresit inteleasa; proasta crestere, tupeul; prostia, tembelismul, nepasarea; promovarea nemeritata a nonvalorilor in ierarhia economica, sociala, scolara sau culturala; hotia sau coruptia de orice fel; marlania; lipsa de educatie a tinerilor, tiganilor, derbedeilor s.a.m.d.; inconstienta sau nepasarea fata de problemele colective; preocuparea numai pentru satisfacerea instinctelor primare: umplerea burtii, euforia bahica, chefuri, sex, putere, bani; atentatele culturale, programele TV vulgare, violentarea limbajului etc; Ce-ai putea face? Printre altele, sa-ti valorifici drepturile cetatenesti, cel putin la fel de bine cum o fac si cei needucati, dar obraznici. Sa arati - cat mai vizibil si eficient, ca-ti pasa:

- Ziarele, posturile de radio si TV trebuie inundate cu scrisori de protest si comentarii in legatura cu articolele sau emisiunile lor, sau despre faptele urate si reprobabile constatate de tine;

- "Mila', "facerea de bine' obisnuita, trebuie intoarsa pe dos: adica sa-i faci milogului, derbedeului ce-i trebuie cu adevarat: educatie, NU doar sa-l lasi, ajuti sa ramana ce este!

- Nespalatii trebuie spalati, cersetorii trebuie descurajati - chiar cu forta (vezi # 20.3);

- Ajuta, starneste autoritatile (Politie, Primarie etc): reclama verbal sau in scris pe toti cei ce nu se comporta civilizat: betivii, scandalagii, hotii, abuzurile parintesti ori sexuale, contravenientii la regulile de circulatie s.a.m.d. Revino si insista daca autoritatile nu reactioneaza corect.

- Ajuta si sustine orice initiativa ori interventie individuala sau colectiva in acest sens, oriunde: in bloc, cartier, tramvai, localitate. NU lasa pe cel care se implica sa fie redus la tacere, invins de "gasca' derbedeilor. Lupta-te cu entropia sociala.

- Adera la o organizatie neguvernamentala care actioneaza conform vederilor tale. Si mai sunt si alte lucruri pe care le poti face.

1.4. FOLOSESTE MANUALUL - "CU CAP'

Cei mai multi oameni au o idee foarte vaga despre supravietuire. In primul rand, pentru ca nimeni nu i-a invatat, n-a vrut sa-i invete. Daca cineva isi aduce cateodata aminte de subiectul acesta, precis e vorba de leacuri sau reguli babesti.

De aceea Manualul de supravietuire se adreseaza oamenilor obisnuiti, carora doreste sa le schimbe mentalitatea si cunostintele. Oricine citeste aceasta carte va deveni mult mai priceput sa reactioneze adecvat si rapid la o situatie sau criza neasteptata, in loc sa-si piarda capul si sa stea paralizat de frica, asa cum patesc cei care nu au nici o idee (si mai ales nici o pregatire) despre supravietuire.

Principiile de baza ale acestei carti sunt:

- bazeaza-te pe tine (si nu pe altii);

- fii gata sa te descurci in orice situatie, folosind in primul rand mintea;

- improvizeaza ce-ti trebuie din orice gasesti (fara sa ai pregatite echipamente

adecvate);

- cand incerci sa scapi - gandeste-te si la ceilalti.

Chiar daca "orice' descoperi in jur este asa de putin incat pare a fi nimica, adu-ti aminte de comentariile des auzite ale salvatorilor ajunsi prea tarziu la victime: "macar sa le fi trecut prin minte sa se inveleasca in ziarele astea', sau "poate scapau daca ar fi sapat o groapa in zapada asta, sa se adaposteasca' s.a.m.d.

Cand da necazul peste tine sunt mari sanse sa nu ai aceasta carte in buzunarul hainei, nici timp s-o citesti. S-ar putea sa fii fericit daca mai ai o haina pe tine! Ca sa te poti salva pe tine si pe altii cu ajutorul sfaturilor prezentate in continuare, e nevoie sa citesti Manualul cu atentie, inainte de aparitia situatiei periculoase. Experienta dovedeste ca dupa ce creierul a fost alimentat constiincios cu informatiile utile pentru salvarea pielii, cand apare o necesitate acuta, cunostintele respective vor fi extrase pe loc din adancul memoriei pentru a fi folosite.

S-ar putea sa nu gasesti in carte raspuns chiar la orice intrebare. Pentru a rezolva totusi problema: reciteste cartea si mai incearca odata. Gandeste (singur),

cauta si vei gasi!

Sa nu-ti inchipui ca daca ai citit cartea - deja esti si priceput, si capabil sa actionezi. Din pacate, multe sfaturi din carte nu pot fi insusite decat cu ajutorul practicii. Degeaba le citesti sau pricepi doar teoretic.

Dar, iata cum pot fi valorificate informatiile din acest Manual:

- Previzioneaza si evalueaza pericolele, necazurile, accidentele ce-ar putea sa-ti apara in perioada sau activitatea viitoare, in locurile si imprejurarile ce pot fi anticipate (cum ar fi: in tribuna unui meci de fotbal, in cazul unei calatorii cu avionul, pe sosea la o ora de circulatie cu intensitate maxima, in lift) si restudiaza paginile referitoare la aceste probleme;

- Nu memora papagaliceste metodele si solutiile expuse, ci cugeta si foloseste sau exerseaza-ti mintea pentru a le putea adapta si aplica la nevoile sau conditiile tale concrete, reale (mereu schimbatoare!); scolarizeaza-te; exerseaza practic;

- Intretine-ti o conditie fizica si o sanatate buna, practicand sportul, miscarea, luptand permanent cu sedentarismul care te amorteste. Urca scarile pe jos (NU cu ascensorul), mergi cu bicicleta (NU cu masina, tramvaiul etc), fa excursii si drumetii des, pe jos (NU cu telecabina sau automobilul), inoata, joaca-te cu copiii etc;

- Preocupa-te permanent de aceasta problema vitala, cauta si gaseste solutiile cele mai bune, fa pregatirile cele mai potrivite necesitatilor, conditiilor, familiei tale;

- Reciteste din cand in cand intrega carte (mai ales # 20), ca sa-ti improspatezi memoria si sa devii mai apt de a reactiona eficient in eventualitatea oricaror calamitati previzibile.

Si spre a recapata imboldul de a te pregati continuu. Viitorul bun nu e un cadou al intamplarii. Daca nu te gandesti la viitor, nu vei avea viitor.