In secolele trecute, pana la drularea evenimentului, pentru viitorii tineri casatoriai, totul era o aventura plina de obstacole.
In secolul XVIII, insuraaei nu erau niciodata singuri. Pentru ca cei doi sa se poata intalni era necesara prezenaa mamei sau a unui membru al familiei, cu menirea de a veghea la onoarea tinerei. Barbatul era obligat sa aiba acordul parinailor æi al rudelor cand iæi alegea partenera de viaaa. Ignorarea acestei reguli atragea dezmoætenirea in cazul baieailor æi privarea de zestre in cazul fetelor
In mediul ortodox, casatoria, in secolul XVIII, ca æi in secolele trecute, ramane o taina administrata de biserica. Aceasta incearca, cu ajutorul familiei, sa controleze sexualitatea tinerilor æi naæterile ilegitime.Biserica ortodoxa romana interzicea casatoriile intre rudele de sange coborand pana la a 7 - a spiaa, oprite fiind chiar æi casatoriile itre rudele spirituale.
In concepaie populara, casatoria constituia un element obligatoriu i ciclul vieaii. Peaitul, cererea in casatorie, tocmirea zestrei, logodna, casatoria religioasa æi nunta ca atare se derulaun in cadrul parohiei, reprezentand un eveniment major nu numai pentru individul in sine ci æi pentru comunitate. Logodna se putea face printr-un inscris sau fara un act scris, cu consimaamantul celor in cauza.
In aceea vreme, "miresele" erau considerate "proprietatea" tatalui care gasea partide pentru fiica sa æi care, fara sa ii ceara consimaamantul, o promitea barbaailor care veneau cu propuneri financiare tentante. Pravilele romaneæti din secolul al XVIII-lea stabileu obligaaia de fidelitate a soaiei. Soaul putea sa-æi pedepsesca soaia, in funcaie de vina, pana chiar la a o pune in lanauri in pivniaa.
