Din punct de vedere formal, textul se dezvolta liber, neregulat: trei grupe de cate trei versuri unite prin aceeasi rima sunt urmate de alte trei grupe de cate doua versuri rimate imperecheat s.a.m.d.Aceasta nu constituie o scadere sub raport artistic, ci, prin improvizatie ,o crestere in puterea de expresie directa a emotiei, a optimismului.
Un fragment de doina haiduceasca este textul intitulat "Voinicul" din culegerea lui Alecsandri. Aici se face portretul eroului-model din doinele si baladele haiducesti, caracterizat prin tinerete si curaj, cinste si demnitate ("Cine-I tanar si voinic / Iese noaptea pe colnic / Fara par fara nimic / Fara palos, nici pistoale / Numai cu palmele goale"); aceste calitati indreptatesc hiperbolizarea poetica a energiei sale: "Si cit scoate un cuvant / Cad neferii la pamint . ".
Luarea in armata sau la razboi reducea libertatea si demnitatea individuala, producea mari neajunsuri prin despartirea de familie, de lumea satului si a campului, prin dezvoltarea sentimentului de instrainare.De aceea, trasatura dominanta a doinelor de catanie este aversiunea si revolta fata de o noua forma de implinire, iar, in cazul doinelor de razboi, protestul fata de instrainarea omului de la rostul lui pasnic. ("Inaltate imparate ,/Nu ma-nstraina departe./Tu stii randu tunului, /Eu stiu randu plugului . ").O alta dominanta a acestor doine este tristetea indeprtarii de cei dragi ,de acasa si incercarea adeseori disperata ,de a comunica un mesaj pozitiv.Doina maica ,maica ,draga mea ,culeasa de Mihai Eminescu cuprinde intr-o inlantuire aproximative secvente caracteristice:ultimul cuvant al fiului catre ma
ma la plecare ,imaginea despartirii de toti ai casei ,exprimand liric ,direct sau indirect ,grija si tristetea celui ce pleaca pentru cei de care se desparte ,cantecul implica un sentiment mioritic in care este insa si presimtirea si unui destin negativ ,inacceptabil ceea ce il leaga de doinele de instrainare si de jale.Un singur cuvant "carte" ,cu sens de "scrisoare" apare in fiecare secventa , ca un semn cu functia de comunicare intre cele doua lumi diferite: casa si armata.Intai este cartea-porunca de pornire la oaste ("Elu-I musai sa se duca") , apoi este cartea "-n patru cornulete / scrisa cu lacrimi de jele" de catre osteanul luat in stapanire de "rautatea" destinului.
