Acest obiectiv este indeplinit prin restructurarea radicala a infrastructurii sale, cu implicatii profunde asupra organizarii teritoriale a regiei, modernizarii tuturor domeniilor de activitate, informatizarii retelei postale atat la nivel managerial, cat si operational, precum si prin retehnologizarea sectoarelor productive. In conditiile unei concurente tot mai puternice, comunicatiile postale din Romania trebuie sa-si mentina ritmul accelerat de dezvoltare propus, astfel incat sectorul postal sa-si intareasca pozitia cuvenita in infrastructura publica a tarii, iar reforma postala sa se dovedeasca intr-adevar o investitie de viitor.
In general, dar si in particular, in Romania, serviciile postale au fost create cu scopul asigurarii unor legaturi permanente intre oameni. Necesitatea permanentizarii acestor legaturi a condus la crearea de servicii specializate pentru satisfacerea acestor nevoi. Existenta serviciului postal este cunoscuta inca din antichitate. In Egipt si in Persia, au existat, din cele mai vechi timpuri, releuri de curieri pedestri si calareti pentru transportul corespondentei si a ordinelor regale.
In Imperiul Roman, serviciul de posta a luat fiinta in anul 510 i.e.n. Dupa cucerirea Daciei, romanii si-au extins reteaua serviciilor postale ( "cursus publicus ") pentru a asigura o legatura permanenta intre Roma si n
oua provincie. legatura se facea prin cetatea Drubetis (Drobeta-Tr.Severin), unde se gasea podul de peste Dunare, construit de Apolodor. Serviciul postal din acea vreme era organizat in posta rapida ( "cursus velox ") si posta de marfuri ( "cursus clabularis "). Posta romaneasca isi are radacinile si este cunoscuta inca din Evul Mediu. Ea s-a nascut din nevoia de a transmite poruncile voievozilor pana la limitele teritoriului aflat in stapanirea lor. Curierii domnului se slujeau de cai, pe care locuitorii satelor si oraselor tranzitate erau obligati sa-i puna la dispozitie.
