Masurarea frecventei cu metode de comparatie

Masurarea frecventei cu metode de comparatie

Metoda heterodinarii este o metoda de comparare a frecventei necunoscute f_x cu frecventa fo cunoscuta a unui oscilator intern. Compararea celor doua frecvente se face, de regula, prin scaderea din semnalul de frecventa necunoscuta a semnalului furnizat de un oscilator local OL (scaderea se face in etajul de amestec notat cu A in figura 5). Rezistorul R_v , din schema (fig. 5), indica faptul ca frecventa oscilatorului se modifica (manual sau automat) pana cand frecventa semnalului furnizat de oscilator devine egala cu frecventa semnalului supus masurarii.  

Se afiseaza in permanenta, cu circuitul AF, frecventa oscilatorului local.    Sesizarea egalitatii celor doua frecvente (fx si f ) se face cu ajutorul indicatorului de nul IN care poate fi o casca, un aparat magnetoelectric sau un sistem electronic de modificare automata a frecventei oscilatorului intern. Metoda heterodinarii se numeste si a batailor pentru ca in casca se va percepe un semnal de joasa frecventa (fx - f a carui perioada creste (bate din ce in ce mai rar) pe masura ce f se apropie tot mai mult de frecventa necunoscuta. Cand cele doua frecvente sunt egale, avem 'batai nule'.

In cazul aparatului magnetoelectric acul indicator al instrumentului va oscila la intervale din ce in ce mai mari. Avem indicatia aparatului indicator IN pentru diferenta a frecventelor de 16 kHz in cazul utilizarii unei casti, iar daca se utilizeaza un aparat magnetoelectric acesta reactioneaza numai daca cele doua frecvente sunt foarte apropiate (la diferenta de maximum 4 Hz).

Etajul de amestec A este realizat cu un element neliniar de circuit, a carui caracteristica statica curent-tensiune poate fi exprimata, de cele mai multe ori, printr-o ecuatie de forma: I=a×u₂ 

La intrarea etajului de amestec se aplica suma celor doua tensiuni, de frecvente fx si f

care determina un curent conform caracteristicii statice, descris de ecuatia:

Curentul /, pe langa componenta de curent continuu, va contine semnale de frecventa inalta 2 fx f fx + f0 si de frecventa joasa f_x-f₀. in cazul in care IN este un circuit de acord a frecventei OL, acesta va fi precedat de un filtru trece jos care sa elimine componentele de frecventa inalta. Daca se utilizeaza casca sau aparatul neelectronic, nu mai este nevoie de filtre, pentru ca acestea elimina frecventele inalte prin intermediul caracteristicii proprii de frecventa. Exista variante ale schemei de principiu din figura 5, care sunt enuntate in continuare:

- in cazul frecventelor f_x de valoare mare se recurge la multiplicarea

frecventei f cu un factor N;