Procedura de aplicare si sanctionare a sanctiunilor disciplinare, patrimoniale, contraventionale. Actiunea disciplinara.

Procedura de aplicare si sanctionare a sanctiunilor disciplinare, patrimoniale, contraventionale. Actiunea disciplinara.

Nu este o actiune in sens jurisdictional( de judecare in contradictoriu a abaterii salariatului), reprezentand o prerogativa a angajatorului avandu-si temeiul in contractul individual de munca.

Fiind un drept, angajatorul poate sa-l sanctioneze sau nu pe salariatul care a incalcat disciplina muncii(exceptie - cei vinovati de hartuire sexuala).

Nicio masura disciplinara nu poate fi dispusa inainte de efectuarea unei cercetari disciplinare prealabile, sub sanctiunea nulitatii absolute.

Cercetarea abaterii disciplinare constituie prima faza a actiunii disciplinare. Persoana abilitata sa aplice sanctiunea, dupa sesizarea din oficiu sau facuta de o alta persoana, va cerceta fapta, va asculta persoana care se prezuma ca fiind vinovata si va verifica apararile acesteia. Aceasta obligatie, prevazuta de art. 267 alin.1 din Codul muncii, asigura dreptul la aparare al salariatului, care pe aceasta cale isi poate sustine nevinovatia cu privire la fapta care i se atribuie si arata toate imprejurarile cu legatura cauzala.

In vederea desfasurarii cercetarii prealabile, salariatul va fi convocat in scris, precizandu-se obiectul, data, ora si locul intrevederii. Din acest moment salariatul are dreptul sa formuleze si sa sustina toate apararile in favoarea sa si sa ofere celui care conduce cercetarea prealabila toate probele si motivatiile pe care le considera necesare. Totodata, salariatul are dreptul de a fi asistat, la cererea sa de catre un reprezentant al sindicatului din care face parte.

Constatand vinovatia salariatului, angajatorul in procesul de stabilire a sanctiunii disciplinare, va tine cont de urmatoarele criterii legale:

imprejurarile savarsirii faptei

gradul de vinovatie al salariatului

consecintele abaterii disciplinare

comportarea generala la serviciu

sanctiunile disciplinare survenite anterior, daca exista

Toate aceste criterii conduc la individualizarea sanctiunii, deoarece, numai o corelare justa a sanctiunii cu gravitatea faptei este de natura sa asigure realizarea rolului educativ si preventiv al raspunderii.

Decizia de sanctionare va cuprinde in mod obligatoriu :

-descrierea faptei care constituie abatere disciplinara

-precizarea prevederilor din statutul disciplinar, regulamentul intern sau contractul colectiv de munca aplicabil care au fost incalcate de salariat

-motivele pentru care au fost inlaturate apararile formulate de salariat in timpul cercetarii disciplinare prealabile sau motivele pentru care nu a fost facuta cercetarea

-temeiul de drept in baza caruia sanctiunea se aplica

-termenul in care sanctiunea poate fi contestata

-instanta competenta la care sanctiunea poate fi contestata

Sanctiunea disciplinara poate fi stabilita si comunicata in maximum 30 zile de la data cand persoana competenta sa o aplice a luat la cunostinta de savarsirea abaterii, dar nu mai tarziu de 6 luni de la data savarsirii acesteia, potrivit art.268 alin.1 din Codul muncii.

Dispozitia de desfacere disciplinara a contractului de munca se comunica in scris in termen de 5 zile, producand efecte de la data comunicarii.

Impotriva masurii de sanctionare disciplinara se poate face plangere in termen de 30zile de la comunicare.

Reabilitarea salariatilor sanctionati disciplinar, in noul cod nu a mai fost reglementata, cu consecinte nefaste pentru salariatii care au savarsit abateri repetate, in ceea ce priveste aplicarea unor sanctiuni mai aspre.

Reabilitarea este prevazuta doar in acte normative speciale cu aplicare pe o anumita categorie de persoane.

Principalele modalitati de stabilire si recuperare a prejudiciului produs angajatorului, in cazul raspunderii patrimoniale, sunt:

invoiala partilor

actiunea in justitie 

Legiuitorul a inlaturat posibilitatea stabilirii raspunderii patrimoniale sau/ si a obligatiei de restituire a salariatului, pe calea emiterii unei decizii de imputare.

Ca urmare a savarsirii unei fapte prin care s-a cauzat un prejudiciu, partile pot rezolva pe cale amiabila prin incheierea unui acord scris, potrivit art.1704 cod civil, din care sa rezulte in mod neindoielnic:

recunoasterea salariatului ca a produs o paguba angajatorului

descrierea pagubei

cuantumul acestei pagube

modalitatea de recuperare

Acordul de plata nu se constituie titlu executoriu, si drept urmare in baza lor nu se pot face retineri din drepturile salariale pentru acoperirea pagubei.

Singura posibilitate de a retine cu titlu de daune din drepturile salariale pentru acoperirea pagubei, o constituie hotararea judecatoreasca definitiva si irevocabila.

In situatia in care partile nu se inteleg, cand salariatul nu recunoaste producerea pagubei ori nu este de acord cu cuantumul acesteia, refuza despagubirea, singura cale o reprezinta sesizarea instantei competente.

Termenul pentru sesizarea instantei este de 3 ani de la data nasterii dreptului la actiune.

Faptele care potrivit legii sunt contraventii, pot fi constatate numai de persoane competente potrivit legii, care poarta denumirea generic de agenti constatatori.

Constatarea contraventiei presupune din partea agentului constatator stabilirea in prealabil daca fapta este contraventie sau infractiune.

Procesul verbal de contraventie reprezinta actul administrativ prin care se individualizeaza fapta ilicita si contravenientul pe baza constatarilor personale si probelor administrate de agentul constatator, si se poate intocmi in prezenta sau in lipsa faptuitorului.

Procesul - verbal de constatare a contraventiei trebuie sa fie intocmit in conformitate cu prevederile Ordonantei de Guvern nr.2/2001, si pana la proba contrara face dovada.

Sanctiunea specifica dreptului muncii o constituie amenda, care consta intr-o suma de bani pe care contravenientul trebuie sa o plateasca, atunci cand savarseste o contraventie. Cuantumul sumei este determinat de pericolul social al faptei, de aceea sumele sunt prevazute diferentiat si cuprinse intre o limita minima si una maxima.