Modul de negociere al contractului colectiv de munca

Modul de negociere al contractului colectiv de munca

A negocia inseamna a trata cu cineva incheierea unei conventii, economice, politice, culturale etc.[1].

Deci, negocierea presupune o tranzactie ale carei conditii nu au fost fixate, si urmeaza sa fie fixate, in urma unei suite de discutii si tratative, a comunicam verbale, intre cei doi parteneri egali in drepturi si obligati[2].

Prin comunicare se obtin informatii, se elaboreaza propuneri, se exprima opinii, se stabilesc dezacorduri, ce au ca efect blocarea negocierilor sau amanarea acestora.

In practica negocierilor, foarte putine sunt acelea care se deruleaza usor, fara convulsii si intr-o unitate de timp relativ scurta. De asemenea, negocierile pot fi considerate ca procese unice, niciunul nefiind identic cu altul.

Cele mentionate sunt argumente pentru realizarea unui cadru cooperant in desfasurarea procesului de negociere.

Cooperarea consta, printre altele, si in talentul de a accepta compromisurile si de a te acomoda cu situatii noii aparute. Experienta a demonstrat ca nu exista doi negociatori identici in ceea ce priveste stilul de negociere. Fiecare negociator este unic in felul sau, atat prin stilul de abordare al procesului, cat si prin dispozitia fiziologica si psihologica a momentului.

Dupa precizarea obiectului si a scopului, urmeaza o ampla evaluare a pozitiei proprii. Dupa aceasta analiza, pregatirea negocierilor continua prin cercetare si studiu, In cadrul procesului de pregatire a negocierilor, pe langa analiza individuala si obtinerea de informatii referitoare la partener si la intentiile sale, o sectiune aparte se refera la studierea conditiilor si regulilor impuse in cazul negocierilor respective.

In ultimii ani, pregatirea negocierilor a cunoscut unele tehnici moderne, dintre care s-au impus 'mesele rotunde'' si 'conferintele'[3].

Tehnica numita 'masa rotunda' consta in organizarea, pe o anumita tema, a unei discutii intre specialistii de frunte ai domeniului abordat. Discutiile sunt libere, iar parerile simt exprimate brut, sunt acceptate orice opinii.

In cazul conferintei, ca tehnica de pregatire a negocierilor, participantii nu sunt, de regula, experti in anumite domenii.

Ca principiu, negocierile dau castig de cauza celui care gandeste mat bine si mai ales celui care gandeste vizionar.

Exista un raport direct proportional intre experienta negociatorului si timpul afectat de acesta procesului de pregatire pentru negocieri.

Schematic, pregatirea procesului de negociere trebuie sa cuprinda urmatoarele elemente:

- lista problemelor pe care urmeaza, sa le supuna procesului de negociere;   

- comparatia agendelor celor doi parteneri (aceasta comparatie trebuie sa distinga enuntarile diferite, prioritatile diferite, problemele care de la inceput nu pot face obiectul negocieri lor);

- clasificarea problemelor (in subiecte de interes comun si subiecte de conflict).

Procesul negocierilor, fie ele conflictuale sau cooperante, depinde in mare masura de modul in cand negociatorii reusesc sa se inteleaga unii pe altii si sa alterneze efectele imediate cu cele de perspectiva.

Pregatirea negocierilor are loc in doua   etape distincte atat in ceea ce priveste desfasurarea in timp, cat si continutul .

Mai intai vor fi culese informatiile necesare si se vor realiza scenarii de negociere, iar ulterior, vor fi evaluate intentiile partenerului de negociere.

O prima metoda de pregatire a procesului de evaluare a intentiilor partenerului de negociere este aceea a lansarii unor intrebari. Se spune ca intrebarii sunt ferestre catre munte.

In multe situatii, mat ales cand complexitatea temei negociate o permite, este recomandata inca de la inceputul negocierilor seria de intrebari directe. Aceste intrebari, indiferent de raspuns, sunt de natura sa ajute la evaluarea intentiilor partenerului. 0 alta metoda folosita pentru evaluarea intentiilor partenerului de negociere, este aceea a adoptarii unor comportamente afectiv pozitive, care-sa creeze cadrul necesar pentru evaluarea propusa.

Orice dorinta care se vrea satisfacuta ca si orice necesitate care trebuie satisfacuta, constituie obiectul unui proces (explicit sau implicit) de negociere, care de multe ori se declanseaza fara ca partenerii sa fie constienti de aceasta.

Negocierea se considera incununata de succes cand toate partile sunt castigatoare sau considera ca au invins.