Elemente de istoria comunicarii umane

Elemente de istoria comunicarii umane

Impresionanta noastra abilitate de astazi de a transmite mesaje instantaneu, la distante uriase, si intelesuri similare unor milioane de oameni simultan, ne este atat de familiara tuturor, incat ne vine usor sa privim acest lucru cu nonsalanta. Totusi, din perspectiva vietii umane, asa cum exista ea din timpurile stravechi, ceea ce facem noi astazi cand deschidem ziarul, deschidem radioul, mergem la un film sau privim la televizor reprezinta o schimbare cu adevarat extraordinara in comportamentul legat de comunicarea umana.

In pofida cercetarilor neobosite si a celor mai mari eforturi analitice ale cercetatorilor care au studiat comunicarea in ultima jumatate de secol, nu suntem siguri ce inseamna aceasta schimbare, cum ne influenteaza ea din punct de vedere individual sau colectiv, sau cum va modela ea viitorul nostru. Cu alte cuvinte, implicatiile, influentele si consecintele dezvoltarii impetuoase a mass-media sunt, pana in prezent, incomplet intelese. Totusi in prezent este clar ca mass-media influenteaza publicul si intreaga societate. Ceea ce nu intelegem pe deplin este cum si in ce masura. Cu alte cuvinte, cautam sa intelegem cum are loc comunicarea de masa si ce consecinte are ea atat pentru indivizi, cat si pentru ordinea sociala.

Una din modalitatile de a aborda o astfel de lucrare este sa oferim o perspectiva istorica larga, in cadrul careia aparitia rapida a mass-media curente poate fi inteleasa ca unul din cele mai radicale progrese ce au avut loc in cadrul abilitatii de a comunica a lui homo sapiens. Dupa cum vom vedea, anumite schimbari revolutionare anterioare referitoare la capacitatea oamenilor de a transmite anumite intelesuri catre altii au avut influente cu adevarat puternice in dezvoltarea gandirii, comportamentului si culturii. Daca vom intelege aceste schimbari si consecintele lor, vom putea evalua mai usor un aspect important al mass-media contemporane; desi au aparut foarte recent, ele sunt deja atat de importante pentru viata noastra zilnica, incat ar putea sa ajute la modelarea destinului speciei noastre, in viitor.

Desi experienta anterioara nu este un ghid sigur pentru viitor, merita sa privim inapoi pentru a vedea ce s-a intamplat in anumite perioade, cand oamenii au devenit capabili sa comunice pe cai total diferite. Este potrivit asadar sa incepem cu inceputul si sa vedem pe scurt unde si cind a aparut comunicarea umana, cums-a imbunatatit brusc in anumite perioade in cursul indelungat al dezvoltarii preistorice si istorice si cum au afectat acele schimbari cursul vietii oamenilor obisnuiti.

Inceputurile

Pe baza fragmentelor de fosile adunate cu multe eforturi de catre paleoantropologi timp de mai bine de un secol, s-a constatat ca procesul evolutiv care, in cele din urma a avut ca rezultat oamenii contemporani dateaza de aproximativ 70 de milioane de ani. Acestia au identificat o creatura mica, asemanatoare sobolanului (proconsul), care a trait pe vremea dinozaurilor, ca fiind stramosul nostru indepartat. Pornind de la acest inceput nefavorabil, a evoluat ordinul primatelor - mamifere cu maini si picioare flexibile, fiecare avand cinci degete. Totusi, au trebuit sa treaca milioane de ani inainte ca primele animale asemanatoare maimutei sa populeze Africa sub-Sahariana, probabilul loc de origine al familiei umane.

Diferite forme de primate au evoluat in urmatoarele epoci. Majoritatea erau mici si traiau in copaci. Dupa si mai multe epoci, o anumita specie, de marimea unei pisici domestice, a inceput sa se adapteze la viata pe uscat, precum si la cea in paduri. Nu era singura capabila sa se deplaseze pe uscat, dar avea o caracteristica importanta: raportul sau corp-creier era mai mare decat acela al majoritatii contemporanilor sai. Acest tip de capacitate a creierului, care este in principiu corelata cu abilitatea de invatare, va fi un factor decisiv in evolutia fiintelor omenesti.

Multe forme de primate antice au supravietuit un timp, dar in cele din urma au pierdut batalia pentru hrana sau teritoriu si au disparut. Totusi, intr-un anumit moment, fiintele umane contemporane si primatele moderne - ca cimpanzeii si gorilele - au avut un stramos comun (dryopithecus). Animalul nu era mai mare decat un caine obisnuit, dar avea maini, picioare, palme si talpi, asemanatoare cu cele a familiilor de maimute, asa cum le cunoastem acum.

Au fost gasite unele ramasite in Cheile Olduvai din Africa a unei fiinte numite australopitecul care a trait cu aproximativ 5,5 milioane de ani in urma si este acceptat ca fiind prima primata clasificata ca un hominid - deci facand parte din famila umana. Termenul "australo" inseamna "din sud" (cu referire la Africa) si nu are nici o legatura cu Australia.

Prea putin se cunoaste despre modul de viata de austrolopitec, dar concomitent cu el au existat o serie de fiinte proto-umane, care mergeau in pozitie verticala si care au ocupat diferite parti din Europa, Africa si Orientul Apropiat timp de mai multe milioane de ani. Modul lor de comunicare, daca aveau unul , este total necunoscut. Totusi, pe masura ce timpul trecea, capacitatea creierului la aceste fiinte se marea.

In cele din urma, cam acum doua milioane de ani, a aparut unul dintre primii nostri stramosi (homo habilis). Acestea au fost foarte importanti pentru evolutia omului. Ei au inceput sa confectioneze unelte, apoi a urmat stapanirea focului. Aceste inovatii timpurii - unelte din piatra necioplita si imblanzirea focului - ar putea reprezenta ca primii pasi timizi in evolutia culturii umane. Putem incerca sa definim cultura ca fiind transmiterea catre generatiile urmatoare a solutiilor pentru rezolvarea unor probleme de viata. Confectionarea uneltelor si folosirea focului de catre stramosii nostri primitivi i-a diferentiat definitiv de celelalte animale ale timpului lor. In cele din urma, civilizatia umana se va naste din aceasta baza elementara.

Mai tarziu a aparut un alt hominid (homo erectus), care folosea topoare cioplite, cu doua muchii si alte unelte modelate din piatra si apoi chiar din cremene. Aceste fiinte umane erau aproape de marimea noastra. Raportul corp-creier crescuse. Volumul creierului lui era de 600 de cm cubi; al nostru este de aproximativ 1500 cm cubi. Cu toate acestea, ei evoluau si transmiteau urmasilor moduri de supravietuire pe care nici o alta specie nu le stapanea. Erau vanatori si culegatori foarte iscusiti.

Procesul evolutiv al dezvoltarii omenirii a durat 70 milioane de ani. In acest timp omul s-a dezvoltat pana la confectionarea hainelor, imblanzirea animalelor, pastrarea si confectionarea hranei si altele.

O teorie a tranzitiilor

Toate aceste consideratii despre evolutia omenirii constituie un preludiu la anumite intrebari grave care sunt esentiale pentru preocuparile din acest domeniu.

Dupa cum am observat mai sus, scopul nostru general este de a incerca sa intelegem consecintele marilor schimbari din cadrul comunicarii, care au avut loc recent ca rezultat al inventarii si raspandirii mass-media. Dupa cum am afirmat mai sus, o cale de a evalua implicatiile revolutiei de astazi in comunicare este sa vedem ce s-a intimplat mai demult cu omenirea, atunci cand au avut schimbari la fel de radicale in abilitatea de a transmite intelesuri.

Experienta timpurie a speciei umane pe planeta noastra este adesea descrisa de catre arheologi si alti invatati in termenii epocilor. De exemplu, in epoca pietrei, veche, mijlocie si noua, sau epoca bronzului si cea a fierului. Acestea nume se refera la perioade - unele scurte, iar altele de multe secole - in timpul carora oamenii antici au confectionat unelte din diferite materiale sau au elaborat diferite tehnologii pentru a-si rezolva problemele in ceea ce priveste producerea de alimente sau construirea armelor. Acele intervale si subdiviziunile lor (paleolitic, mezolitic, neolitic etc.), sunt fara indoiala utile in urmarirea dezvoltarii tehnologiei si al abilitatii de a confectiona unelte, dar nu reusesc sa se concentreze pe un aspect mult mai important al existentei umane - abilitatea de a comunica.

O modalitate mult mai semnificativa prin care sa studiem dezvoltarea umana este sa definim o serie de "epoci" in care stramosii nostri, atat primitivi cat si moderni, au inregistrat progrese succesive in abilitatea de a schimba, inregistra, recupera si disemina informatii. La urma urmei, chiar aceste abilitati au permis formelor hominide, care s-au succedat de-a lungul erelor de evolutii sa gandeasca in mod progresiv, sa inventeze, sa acumuleze si sa transmita unii altora solutii unice ale problemelor de viata.

Daca observam dezvoltarea omenirii din punct de vedere al epocilor de comunicare din ce in ce mai sofisticate, aceasta nu inseamna ca alte chestiuni nu sunt importante. Este util sa identificam epocile pe parcursul carora un anumit tip de oameni sau altul loveau animalele cu pietre sau cremene, sau se loveau unul pe celalalt cu topoare facute din bronz sau fier. Cu toate acestea, progresele semnificative si foarte rapide in ceea ce priveste civilizatia facute de homo sapiens in timpul ultimilor 40000 de ani au deprins mai mult de maiestria sistemelor de comunicare decat de materialele pe care le foloseau pentru a construi unelte. Daca nu este usor sa facem deductii despre conditia culturala umana pornind de la oase vechi si artefacte, este cu mult mai dificil sa reconstituim modalitatea in care oamenii comunicau si ce insemna aceasta pentru modul lor de viata.Totusi stapanirea sistemelor de comunicare, folosite la stocarea informatiilor, schimbul si transmiterea lor, reprezinta punctele de rascruce in istoria si chiar preistoria umana. Abilitatea din ce in ce mai mare de a comunica complet si precis a fost cea care a condus la dezvoltarea progresiva a tehnologiei complexe, la crearea miturilor, legendelor, explicatiilor, logicii, obiceiurilor si a regulilor complexe de comportament care fac posibila civilizatia.

In acest caz, istoria exisentei umane ar trebui explicata mai adecvat, printr-o teorie a tranzitiilor - adica in termenii unor etape distinctive in dezvoltarea comunicarii umane, fiecare dintre ele avand consecinte profunde asupra vietii sociale individuale si colective.

Epoca semnelor si a semnalelor

A inceput cu mult inainte ca stramosii nostri primitivi sa mearga in pozitie verticala. La inceput aceste fiinte comunicau la fel ca si animalele, dar pe masura ce capacitatea creierului se marea si comportamentul de comunicare era mai bine reprezentat. Pe masura ce capacitatea de invatare a evoluat de-a lungul a milioane de ani de dezvoltare preumana, sistemele de comunicare, bazate pe semne si semnale au devenit, fara indoiala, din ce in ce mai elaborate, conventionale si intr-adevar mai eficiente.

Din dovezile putine de care dispunem se pare ca primele fiinte umane comunicau printr-un numar limitat de sunete pe care erau capabile sa le produca fizic, cum ar fi maraituri,mormaieli si tipete, si prin limbajul corpului, care includea probabil semnale facute cu bratele sau mainile, precum si miscari si pozitii mai ample.Apoi, dupa indelungate perioade de timp acele capacitati s-au dezvoltat si au devenit, in mod avantajos moduri de comunicare din ce in ce mai complexe si relativ eficiente, bazate pe reguli comune de interpretare. Totusi, acele moduri de comunicare nu s-au transformat in sisteme de limba/vorbire de felul celor ce ne sunt familiare noua.

De exemplu, este absolut posibil sa comunici prin semnale facute cu bratele si mainile, semnale care nu depind de cuvinte pronuntate. Vedem acest lucru tot timpul la televiziune,atunci cand arbitrul de fotbal semnalizeaza cu mainile pentru a indica "off side" , "placare" , "time out" etc. Ne putem imagina cu usurinta pe oamenii preistorici folosind gesturi similare pentru a coordona o vanatoare sau pentru a-si indica planurile, concluziile si parerile.

Prin urmare,oamenii din Epoca semnelor si semnalelor erau nevoiti sa-si transmita mesaje simple,cu un ritm lent de comunicare .Astfel,tot asa cum uneltele lor erau primitive,asa si modurile lor de comunicare erau greoaie in comparatie cu sistemele de limba.Aceasta limitare a avut implicatii foarte importante pentru natura vietii lor sociale si mai ales pentru procesele lor de gandire.S-a stabilit foarte clar ca tehnicile pe care noi le folosim in comunicarea cu altii sunt aceleasi cu cele pe care le folosim cand comunicam cu noi insine.Cu alte cuvinte,regulile de gandire merg in paralel cu regulile de vorbire.Gandul si rationamentul sunt manipulari interne ale limbii.

Epoca vorbirii si a limbajului

Acum aproximativ 35.000 de ani, se folosea limbajul. Implicatiile traiului intr-o societate in care procesul fundamental de comunicare este vorbirea nu reprezinta un mister pentru noi. In prezent, exista inca societati analfabete si care raman la traditia orala. Evident, toti oamenii traiesc astazi intr-o societate orala, dar cei mai multi au depasit limitele acestei etape adaugand scrisul, tiparitul si mass-media moderne.

Abilitatea de a folosi limbajul nu a produs mari schimbari,dar a permis evolutia conditiei umane.Cuvintele,numerele si alte simboluri,regulile de limba si logica au dat posibilitatea fiintelor umane sa faca fata mediului inconjurator,fizic si social,folosind modalitati care erau absolut de neconceput in erele precedente,cand se foloseau semne si semnale.Utilizand sistemele de simboluri,indivizii au putut clasifica,abstractiza,analiza,sintetiza si specula.Ei puteau memora,transmite si receptiona mesaje mult mai lungi,mai complexe si mai subtile decat cele transmise cu ajutorul formelor de comunicare anterioare.Pe scurt, evolutia catre vorbire si comunicare prin limbaj a permis cateva modificari uluitoare in existenta umana,pe masura ce societatile din diferite parti ale lumii au facut tranzitia de la un mod de viata bazat pe vanatoare si cules,la dezvoltare marilor civilizatii clasice.Daca este adevarat ca limbajul singur nu a produs toate aceste schimbari,ele ar fi fost imposibile in absenta lui.

Epoca scrisului

In urma cu numai 5000 de ani, fiintele umane au traversat Epoca scrisului.

In jurul anului 4000 i.H apar primele inscriptii carora li se pot asocia anumite semnificatii,in Mesopotamia si Egipt majoritatea erau desene rudimentare pictate sau gravate peretii constructiilor sau pe alte suprafete similare.Intr-un interval de timp relativ scurt,standardizarea semnificatiilor a devenit o realitate.De exemplu un rasarit de soare desenat simplu putea sa insemne o zi,un arc si o sageata-vanatoare,o forma umana-om,o line curba-un lac sau un rau.Toate acestea constituiau primele simboluri grafice din care apoi s-a putut dezvolta scrisul.Alaturate,alcatuiau o povestire:de exemplu intr-o dimineata un om s-a dus la vanatoare pe malul unui rau.

Un alt popor,sumerienii,stabiliti in nordul Golfului Persic, au elaborat un alt sistem de scriere.Initial,ideile erau reprezentate prin imagini desenate pe placute de lut moale.Apoi,deoarece detaliile realiste erau dificil de surprins in imagini,reprezentarile lor devin progresiv stilizate.Curand,pentru a trasa semne in lut,sumerienii au recurs la bete slefuite la un capat.Desi un astfel de sistem nu permitea realizarea unor imagini clare,era un mijloc rapid si simplu de a crea caractere specifice,carora le puteau fi atribuite semnificatii particulare.Imaginile obiectelor nu erau necesare.Astazi reprezentarile cuneate astfel obtinute poarta numele de scriere cuneiforma.

In jurul anilor 1700 i.H sumerienii au avut ideea sa creeze cate un simbol stilizat care sa reprezinte un anumit sunet mai degraba decat o idee; aceasta a devenit marca sistemului sumerian,iar avantajul era enorm.

Scrierea alfabetica a aparut in mai putin de o mie de ani si a prins destul de rapid.S-a raspandit in toata lumea antica,si dupa cateva secole a patruns in Grecia.La acea vreme,ideea de a folosi simboluri pentru consoane si apoi pentru vocale mai degraba decat pentru silabe era deja cunoscuta.A fost un mare progres,deoarece erau necesare mai putin de o suta de caractere.

Cu aproximativ 2500 de ani i.H,egiptenii au descoperit o metoda de a obtine un fel de hartie rezistenta din papirus.In comparatie cu piatra papirusul era extrem de usor.Era mult mai usor sa scrii pe papirus cu pensula si cerneala decat sa cioplesti glife complicate in piatra.

Chinezii au dezvoltat scrisul in mod independent, dar cea mai timpurie tranzitie a avut loc intre sumerieni si egipteni in vechea Semiluna Fertila, acolo unde azi sunt unele parti din Turcia, Irak, Iran si Egipt. Impreuna cu uneltele , focul si limbajul insusi, scrierea pe baza de alfabet a fost una din cele mai semnificative realizari din toate timpurile ale fiintelor omenesti. Fara scriere, marea majoritate a popoarelor lumii ar fi inca analfabete.

Epoca tiparului

In afara scrisului, una dintre cele mai mari realizari umane ale tuturor timpurilor a fost inventarea tiparului. Inainte de secolul al XV-lea, oamenii reproduceau cartile in Europa pregatind manu scripti ,copii ale cartilor existente scrise in mod laborios, de mana. Este adevarat ca multe dintre acestea erau adevarate opere de arta, totusi acest proces introducea frecvente erori. Si mai important, numarul de carti disponibile era foarte restrans iar ele puteau fi cumparate numai de catre persoane instarite.Tiparitul a adus o schimbare fantastica. Sute sau chiar mii de exemplare puteau fi reproduse cu mare precizie. A fost o inventie fabuloasa care a uimit lumea cu stiinta de carte din acea vreme.

Tiparitul,asa cum il cunoastem noi,nu a fost posibil pana in momentul in care un oscur aurar din Mainz(Germania),Johann Gutenberg, a descoperit un mod unic de a face caractere.Dupa experimente indelungate,i-a venit ideea sa faca o stanta din otel pentru fiecare litera,gravata scrupulos intr-un anumit mod.Apoi a putut stanta imaginea pe un patrat mic dintr-un metal mai moale,cum ar fi alama.A facut o mica matrita din lut in jurul imprimarii,astfel incat putea fi turnat plumb topit in ea pentru a face un mulaj pentru litera.Aceasta matrita putea fi folosita la nesfarsit,pentru a turna oricate litere individuale dorea imprimatorul.Odata terminat acest lucru,literele puteau fi aliniate intr-o tavita pentru a forma cuvinte si propozitii.Legate strans,ele puteau fi date cu cerneala si putea fi presata peste ele o bucata de pergament sau hartie.Rezulta o imagine foarte clara.Plumbul s-a dovedit a fi prea moale,dar Gutenberg a descoperit in cele din urma o cale sa combine plumbul cu alte metale si a facut un aliaj intr-adevar foarte bun.Gutenberg a facut rost de o presa mare pentru vin si a modificat-o considerabil,aranjand o platforma pentru tavita de caractere si o suprafata plata pentru presarea pergamentului sau hartiei.Deoarece totul trebuia perfect aliniat,a fost nevoie de multe experimente.In cele din urma, dupa ce a dat caracterele cu cerneala si a pus o bucata de pergament deasupra,si ecrane de protectie pe parti pentru a mentine pergamentul curat,el a desurubat cu atentie presa si pagina era tiparita.

Daca de-a lungul istoriei au mai existat unele incercari nedesavarsite, prima carte a fost scoasa folosind o presa de tiparit cu caractere mobile turnate in metal, cu doar cateva decenii inaintea faimoasei calatorii a lui Columb. Aproape peste noapte tehnologia s-a raspandit in toata Europa. De acolo s-a extins in alte parti ale lumii si a revolutionat modul in care noi ne dezvoltam si ne pastram cultura.

Ideea simpla a unui ziar a aparut destul de devreme pe continentul european,in Anglia si in Lumea Noua.Ea distribuia elitei educate foi volante si pamflete.Continutul lor dovedea un nivel de rafinament si gust mai presus de capacitatile cetatenilor de rand.Cand s-a gasit mijlocul de a finanta un ziar ieftin pentru distributia pe scara larga si au fost inventate tehnici rapide de tiparire si distributie,atunci s-au nascut primele mass-media adevarate sub forma presei la un pret accesibil tuturor.Aceste evenimente aveau loc pe la mijocul anilor 1830 in New York City.Ziarul pentru mase a fost un mare succes si peste foarte putini ani s-a raspandit in foarte multe parti ale lumii.

Epoca mijloacelor comunicarii de masa

Aceasta a fost o tranzitie care intr-un fel s-a declansat la inceputul secolului al XIX-lea, o data cu aparitia ziarelor adresate omului de rand si dispozitivelor electrice, cum ar fi telegraful si telefonul.

O data cu aparitia si acceptarea presei de masa,ritmul activitatii umane de comunicare s-a accelerat.Pe la mijlocul secolului,telegraful a devenit o realitate.Desi nu era un mijloc de comunicare de masa,acest dispozitiv reprezenta un element al unei acumulari tehnologice care avea sa duca in cele din urma la aparitia mass-media electronice.cateva decenii mai tarziu,s-au realizat mai multe experimente,care au constituit premisele cinematografiei si ale telegrafiei fara fir.La inceputul secolului XX,societatea occidentala a cunoscut o dezvoltare a tehnicilor de comunicare care depasea imaginatia cea mai inflacarata existenta cu numai un secol in urma.In timpul primului deceniu al noului secol,filmele au devenit un mijloc de destindere.Ele au fost urmate prin anii 1920 de intrare a radioului in casele oamenilor si prin anii 1940 de intrarea televiziunii in casele oamenilor.Prin anii 1970,procesul era practic complet in Statele Unite si in evolutie in alte parti.Au aparut mijloace noi-televiziunea prin cablu,videocasetofoanele si chiar videotex-ul interactiv.Comunicarea de masa devenise unul dintre elementele semnificative si inevitabile ale vietii moderne.

Epoca mijloacelor de comunicare computerizate

Dar evolutia umana si acumularea culturala continua. Noi am pasit recent, destul de nepregatiti, in Epoca mijloacelor de comunicare computerizate. Nimeni nu stie ce inseamna aceasta epoca pentru comunicare, dar computerele deja ne transforma in ceea ce poarta numele de "societate a informatiilor". Mai mult, computerele si tehnologiile aferente remodeleaza si extind mijloacele noastre de comunicare de masa. Fara indoiala, ele vor continua sa modifice practic toate procesele de comunicare, in anii ce vor urma.

Tebuie sa retinem ca aceasta teorie a tranzitiilor este una de acumulare, mai degraba decat o relatare de perioade distincte, aranjate in serie. Adica stramosii nostri primitivi au invatat sa foloseasca semne si semnale de timpuriu, si noi le folosim inca pe scara larga. S-au adaugat vorbirea si limbajul. Apoi s-a adaugat scrisul, urmat de tiparit si de comunicarea de masa. Acum se raspandeste folosirea computerului. Astfel, istoria comunicarii umane a fost una a combinarii complexe a sistemelor de comunicare, mai degraba decat o trecere de la un sistem la altul.

Astfel, un principiu pe care este important sa-l intelegem esta acela ca natura proceselor de comunicare din cadrul unei societati este legata in mod semnificativ de fiecare aspect al vietii zilnice a oamenilor care fac parte din ea. Acest principiu este tot atat de adevarat intr-o epoca a televiziunii, precum era in timpurile cand stramosii nostri preistorici vanau maimute cu sulite, la marginea marilor ghetari.