Conceptul de management al resurselor umane

Conceptul de management al resurselor umane

In teoria traditionala a intreprinderii, salariatii erau priviti prin prisma modului in care acestia executau in mod "disciplinat" anumite operatii de prestabilitate, puneau in miscare masini si dispozitive tehnologice.

Asa au aparut conceptul de "forta de munca" si "mana de lucru". Ceea ce interesa era capacitatea acestora de a pune in opera, conform regulilor, deciziile conducatorilor. Conceptul de "forta de munca" desemna totalitatea aptitudinilor fizice si intelectuale pe care omul le utilizeaza in procesul obtinerii bunurilor si serviciilor. In regimurile totalitare se facea impartirea  muncii in "munca productiva" si creator de bunuri materiale pe de o parte si "munca neproductiva" si "personal neproductiv" pe de alta parte, cele din urma fiind asociate celor care desfasurau activitati de natura intelectuala. Orice actiune de perfectionare a fortei de munca viza in mod direct capacitatea de a munci mai bine, mai mult. Conceptul de forta de munca folosit intotdeauna la singular desemna ansamblul, masa de oameni. Astfel, individul cu personalitate, nevoi, comportament, viziune specifica nu intra in obiectivele conducatorilor.

Managementul resurselor umane presupune imbunatatirea continua a activitatii angajatilor in scopul realizarii misiunii si obiectivelor organizationale.

Exercitarea unui astfel de management necesita drept conditie primordiala ca fiecare manager sa constituie un model de atitudine comportamentala. Astfel, managerul trebuie sa preia responsabilitatea procesului, sa se implice in fiecare actiune, sa discute personal cu angajatii procesele obtinute de acestia si sa recompenseze rezultatele bune. Actiunile manageriale iau in considerare fiecare salariat ca o individualitate distincta, cu caracteristici specifice. Aplicarea cu succes a managementului resurselor umane presupune existenta unui sistem de evaluare a performantelor, de stimulare a angajatilor si de recompensare a rezultatelor.[2]

In urmatorul tabel sunt reprezentate diferentele dintre teoria traditionala a intreprinderii si managementul resurselor umane in ceea ce priveste conceptia despre personal a fiecareia dintre cele doua.

Acest sistem urmareste o colaborare permanenta a angajatilor pentru imbunatatirea calitatii produselor si a serviciilor oferite de intreprindere, calitatea functionarii acesteia si a obiectivelor sale in scopul asigurarii viabilitatii si profitabilitatii pe termen lung in acord cu exigentele.[3]