Aspecte privind forma contractului colectiv de munca

Aspecte privind forma contractului colectiv de munca

Ceea ce este esential pentru a stabili forma contactului colectiv de munca, rezulta din dispozitiile art.25 alin.3 din Legea nr. 130/1996, prin care se stabileste ca un contract colectiv de munca, de regula, devine aplicabil si deci incepe sa-si produca efectele juridice, numai din momentul inregistrarii la organismul specific al puterii executive, ori, evident, aceasta inregistrare trebuie sa aiba la baza un act scris. Nu este mai putin adevarat ca partile sunt in masura sa impuna un alt moment al intrarii in vigoare a contractului, dar acest moment se regaseste intotdeauna dupa inregistrare.

Contractul colectiv de munca este un act juridic complex, fiind in acelasi timp act juridic creator de obligatii pentru parti, dar si izvor de drept.

Prevederi asemanatoare exista si in dreptul altor state, de exemplu Germania si Franta. Astfel, in literatura juridica germana se arata ca acordul colectiv este valabil incheiat numai daca exista un act scris semnat de ambele parti . Tot astfel, potrivit legislatiei franceze, conventia colectiva de munca trebuie sa imbrace forma scrisa, sub sanctiunea nulitatii. Un acord al carui obiect il constituie determinarea, adesea in detaliu, a conditiilor de munca nu ar putea ramane doar verbal. Daca conventia colectiva nu ar fi intocmita in scris nici nu ar exista posibilitatea preluarii continutului ei de contractele individuale de munca. De astfel, existenta inscrisului este indispensabila pentru publicitatea conventiilor colective .

Redactarea contractului facuta de negociatori, depinde de mai multi factori, incepand cu conditiile fixate de lege. Daca in principiu, partile sunt libere sa negocieze si sa stabileasca orice clauza cu privire la conditiile de munca, totusi asa cum am mai aratat ele trebuie sa tina seama ca potrivit art.8 alin.1 din lege, clauzele contractelor colective de munca pot fi stabilite numai in limitele si conditiile prevazute de lege. De asemenea, in stabilirea clauzelor colective de grad superior (de la nivelul grupurilor de unitati, al ramurilor sau de la nivel national).

In conformitate cu art.24 din lege, clauzele negociate cu incalcarea acestor prevederi sunt lovite de nulitate. Acestea se constata de catre instanta judecatoreasca competenta, la cererea partii interesate.

In cazul constatarii nulitatii unor clauze, partea interesata poate cere renegocierea drepturilor respective.

Pana la renegociere, clauzele a caror nulitate a fost constatata sunt inlocuite cu prevederile mai favorabile cuprinse in lege sau in contractul colectiv de munca incheiat la nivel superior, dupa caz.

In continutul contractului colectiv de munca intra, in afara de clauzele stabilite de parti cu ocazia negocierii, si alte date strict necesare pentru validitatea lui: locul si data incheierii; numele si calitatea reprezentantilor celor doua parti; unitatea (grupul de unitati, ramura de activitate, etc.) si categoriile de salariati carora se aplica; durata pentru care se incheie etc.

Dupa redactarea contractului colectiv de munca se semneaza de catre participantii la negociere. Cum legea nu contine explicatii si derogari, rezulta ca toti participantii la o negociere, reprezentantii patronilor si ai salariatilor, trebuie sa-l semneze .

Pentru ca un contract colectiv de munca sa fie valabil incheiat, el trebuie semnat pagina cu pagina de catre contractanti. Fata de aceasta dispozitie stabilita de art.25 alin.1 din Legea nr.130/1996, se pun doua probleme:

a) care sunt persoanele chemate sa semneze contractul colectiv de munca;

b) ce valoare are semnatura acestora.

Dupa cum se cunoaste, semnatura consfinteste vointa partilor si determina producerea de efecte juridice. Altfel spus, odata semnat contactul colectiv de munca, automat se nasc si obligatii in sarcina partilor semnatare. De aceea s-ar putea considera ca rostul semnarii contractului colectiv de munca de catre toti participantii la negociere, ar fi acela de a-l tine pe acestia raspunzatori solitar, atat fata de partea cu care au contractat, cat si fata de cei care l-au desemnat, ori de terti. Dar, in situatia in care s-ar putea invoca o raspundere pentru neexecutarea contractului, ar raspunde numai partile contractante, respectiv partenerii sociali (sindicatul si patronatul), iar in cazul in care contractul colectiv de munca nu ar corespunde vointei celor reprezentanti, acestia nu au decat posibilitatea revocarii mandatului acordat si, eventual, solicitarea unor modificari a contractului colectiv de munca, in functie de interesele fiecarui partener social.

De aceea, consideram de lege ferenda ca ar trebui sa se renunte la exprimarea imperativa a textului art.25 alin.1 din Legea nr. 130/1996, in sensul ca un contract colectiv de munca sa fie semnat in primul rand de reprezentantii directi ai partenerilor sociali si doar in masura in care se considera necesar, sau partile stabilesc astfel, contractul sa fie semnat de toti participantii la negociere;

Inregistrarea contractului colectiv de munca se realizeaza in mod diferentiat, dupa cum este vorba de contractul incheiat la nivel de unitate sau cel incheiat la nivel de grup de unitati, la nivel de ramura sau la nivel national. Astfel:

- contractul colectiv la nivel de unitate se depune si se inregistreaza la Directia generala de munca, solidaritate sociala si familie judeteana sau a municipiului Bucuresti, dupa caz;

- contractul colectiv de munca la nivel de grup de unitati, la nivel de ramura sau nivel national se depune si se inregistreaza la Ministerul Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei.

Directia pentru munca, solidaritate sociala si familiei teritoriala sau dupa caz, Ministerul Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei poate sa refuze inregistrarea unui contract colectiv de munca in conformitate cu art.26 alin.1 din Legea nr. 130/1996 in urmatoarele situatii:

- in cazul in care contractul de munca a fost incheiat fara ca in continutul lui sa se stabileasca in mod clar care sunt unitatile sau ramurile de activitate carora le sunt aplicabile clauzele negociate in contract;

- in cazul in care partile nu prezinta dovada indeplinirii cerintelor de reprezentativitate;

- in cazul contractelor colective care nu sunt semnate de toti reprezentantii partilor la negociere cu exceptia situatiilor mentionate mai in art.26 alin.2 din Legea nr. 130/1996, astfel cum a fost modificata prin Legea nr. 143/1997.

La momentul in care directiile pentru munca, protectie sociala si familiei teritoriale sau, dupa caz, Ministerul Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei sunt sesizate in vederea inregistrarii unui contract colectiv de munca, acestea au obligatia de a verifica in ce masura contractul respectiv este conform in clauzele sale cu conditiile minimale de protectie asigurate prin lege, in ce masura dispozitiile acestor clauze se coreleaza cu dispozitiile contractuale colective la nivel superior.

Totusi aceste contracte vor fi inregistrate fara semnatura tuturor reprezentantilor, daca:

- unele asociatii patronale reprezentative sau organizatii sindicale reprezentative au fost invitate la negociere si nu s-au prezentat;

- unele asociatii patronale reprezentative sau organizatii sindicale reprezentative au participat la negociere, au fost de acord cu clauzele negociate, dar refuza semnarea contractelor, situatie care se rezulte din actele depuse de parti.

In concluzie, nici directia pentru munca, solidaritate sociala si al familiei si nici Ministerul Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei nu sunt chemate a efectua un control de legalitate asupra contractelor depuse spre inregistrare, administratia avand obligatia inregistrarii in conditiile legii. Legalitatea sau nelegalitatea unui contract nu poate fi constatata decat de catre instanta judecatoreasca.

In acest sens sunt si dispozitiile art. 28 din Legea nr..130/1996, care stabileste ca impotriva refuzului inregistrarii contractelor colective de munca, partea nemultumita se poate adresa instantelor judecatoresti in conditiile unei proceduri specifice contenciosului administrativ, conform Legii nr.29/1990. Desi, o astfel de solutie este lansata prin Legea nr.130/1996, doctrina a avut-o in vedere inca din imperiul vechii legii .

Avand in vedere importanta contractului colectiv de munca si faptul ca acesta reprezinta instrumentul esential in crearea unui cadru specific pentru desfasurarea relatiilor de munca in mod unitar la diferite niveluri, in conformitate cu dispozitiile art. 29 din Legea nr.130/1996 contractul colectiv de munca incheiat la nivel national si la nivel de ramura se va publica in Monitorul Oficial al Romaniei in termen de 30 de zile de la inregistrare, in partea a cincea a Monitorului.

Printr-o asemenea dispozitie legala, s-a urmarit atat sublinierea importantei normative a contractului colectiv de munca, cat si asigurarea unei mai largi opozabilitati a continutului contractului colectiv de munca .

Insa, spre deosebire de actele normative care se publica in cuprinsul Monitorului Oficial, in cazul contractului colectiv de munca publicarea nu determina producerea de efecte juridice, deoarece contractul devine aplicabil nu de la momentul publicarii, ci de la momentul inregistrarii la Ministerul Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei .

In legatura cu semnificatia publicarii in Monitorul Oficial a contractelor colective de munca incheiate la nivel national si cele la nivelul ramurilor de activitate, facem urmatoarele precizari: de la bun inceput consideram ca este necesara precizarea legala, a reglementarilor existente in materie de publicitate a contractelor colective de munca. Astfel, potrivit art. 29 din Legea nr. 130/1996 "contractul colectiv de munca incheiat la nivel national si de ramura se va publica in Monitorul Oficial al Romaniei, in termen de 30 de zile de la inregistrare". In acest sens, Regia Autonoma "Monitorul Oficial" va edita partea a V-a a Monitorului Oficial al Romaniei, in care se vor publica numai contractele colective de munca.

Acest text se coreleaza cu dispozitiile art. 9 din Legea nr. 202/1998 privind organizarea Monitorului Oficial al Romaniei , conform caruia se publica in partea a V-a a Monitorului Oficial al Romaniei, intre altele si contractul colectiv de munca incheiat la nivel national si de ramura.