Poluarea aerului este adaugarea substantelor nocive atmosferei, rezultand pagube mediului, inrautatirea sanatatii omului si a calitatii vietii. Una dintre multele forme de poluare, cea a aerului are loc in locuinte, scoli, la serviciu; in orase; de-alungul continentelor si pe plan global. Poluarea aerului imbolnaveste oamenii - cauzeaza probleme de respiratie si promoveaza cancerul - dauneaza plantelor, animalelor si ecosistemului in care locuiesc. Uni poluanti se intorc pe pamant sub forma de ploi acide si ninsori care corodeaza statuile si cladirile, dauneaza plantelor si padurilor si fac lacurile si raurile nepotrivite pentru pesti si alte plante si animale.
Poluarea schimba atmosfera pamantului deoarece lasa radiatile nocive de la soare sa patrunda. In acelasi timp, atmosfera noastra poluata devine un izolator, impiedicand caldura sa se intoarca in spatiu, astfel marind temperatura globala. Cercetatorii prezic schimbarea nivelului marii, raspandirea mai rapida a bolilor tropicale, schimbarea vremii normale in extrema si afectarea grava a productiei de mancare, toate datorita maririi temperaturii globale.
Marile surse de poluanti
Majoritatea poluarii aerului provine din activitatea umana: arderea combustibililor fosili - gaze naturale, carbuni si petrol - pentru a alimenta procesele industriale si vehiculele cu motor. Pe langa compusii chimici daunatori pe care aceste arderi le elibereaza in atmosfera, se afla dioxidul de carbon (CO2), monoxidul de carbon (CO),
oxizii de nitrogen, dioxidul de sulf (SO2) si mici particule solide. Intre 1900 si 1970 intrebuintarea vehiculelor s-a marit rapid iar emisia oxizilor de nitrogen, unul dintre cei mai daunatori poluantii rezultati prin ardere, a crescut cu 690%. Cand combustibilii sunt arsi incomplet, anumite substante chimice numite chimicale organice volatile de asemenea patrund in aer. Poluantii vin si din alte surse. De exemplu, descompunerea gunoiului si a altor deseuri produc gaz metan iar multe produse menajere degaja chimicale organice volatile.
Unii dintr acesti poluanti provin din surse naturale. De exemplu, incediile padurilor emit particule organice volatile in atmosfera. Particulele ultrafine de praf eliberate din sol datorita eroziunii acestuia de catre apa si conditiile vremii care slabesc straturile solului, maresc nivelurile de particule solide din aer. Vulcanii degaja dioxid de sulf si mari cantitati de roci magmatice pulverizate, cunoscute sub numele de cenusa vulcanica. O mare eruptie vulcanica poate innegri cerul pe o suprafata larga si afecta intreaga atmosfera a pamantului. Eruptia Vulcanului Pinatubo din 1991 din Filipine a emanat destula cenusa vulcanica pentru a cobori temperatura globala pentru urmatorii doi ani. Spre deosebire de poluantii din activitatile umane, cei naturali tind sa ramana o scurta perioada in atmosfera si nu duc la schimbari atmosferice permanente.
Odata intrate in atmosfere, poluantii de obicei produc reactii chimice din care rezulta alti compusi daunatori. Poluarea aerului poate fi afectata de factori ai vremii care o pot depune in vai sau o pot raspandi pe tot intinsul globului pentru a afecta regiuni departe de locul unde este produsa.
Smogul si ploile acide
Smogul este o poluarea locala intensa de obicei blocata datorita unei inversiuni termice. Inaintea inventarii automobilului, majoritatea smogului provenea datorita arderii carbunelui si era atat de grav incat in secolul XIX, la Londra luminile erau aprinse pe la amiaza deoarece smogul intuneca cerul. Arderea combustibililor din motoarele automobilelor este principala sursa de poluare din majoritatea regiunilor de azi. In prezenta luminii solare oxizii de nitrogen si compusii organici volatili reactioneaza in atmosfera producand smog fotochimic. Smogul contine ozon, o forma a oxigenului alcatuita din molecule de trei atomi de oxigen, spre deosebire de forma normala de doi atomi. Ozonul din atmosfera inferioara este otrava - distruge vegetatia, omoara copacii, irita tesuturile plamanilor si deterioreaza cauciucul. Oamenii de stiinta masoara cantitatea de ozon din smog pentru a determina cat de daunator este acesta. Cand nivelul ozonului este mare, alti poluanti precum monoxidul de carbon sunt de asemenea prezenti in cantitati mari.
In prezenta umiditatii atmosferice, dioxidul de sulf si oxizii de nitrogen se transforma in acid pur plutind in atmosfera. Acesti acizi din aer dauneaza plamanilor si ataca orice este facut din marmura, piatra sau metal. In orasele din lume acizii din smog erodeaza artefacte pretioase precum Parteonul din Atena, Grecia, sau Palatul Taj Mahal din Agra, India. Oxizii de nitrogen si dioxidul de sulf polueaza locurile de la mari distante de unde sunt eliberate in aer. Purtate de vanturi in troposfera, ele pot ajunge la distante mari unde cad sub forma de acizii, de obicei ploi sau ninsori. Asemenea precipitatii acide ard frunzele plantelor si fac lacurile prea acide pentru a sustine pestii si alte vietuitoare. Datorita acidificarii, speciile sensibile nu mai pot supravietui in multe lacuri si rauri precum in estul Statelor Unite.
Smogul strica peisajele si face activitatile umane neplacute. Pentru cei foarte tineri, foarte batrani si cei care sufera de astm sau boli de inima, efectele smogului sunt si mai rele. Pot cauza dureri de cap, ameteli sau dificultati respiratorii. In cazurile extreme smogul poate duce la imbolnaviri in masa sau chiar la moarte, in special datorita otravirii cu monoxid de carbon. In 1948, in orasul siderurgic Donora, Pennsylvania, S.U.A, au murit 19 oameni datorita smogului. In 1952 la Londra peste 3000 de oameni au murit in renumitele evenimente cu smog numite Fumurile Londrei, iar in 1962 alti 700 de oameni au murit.
Datorita controalelor poluarii mai bune si folosirea mai scazuta a carbunelui, smogul de azi nu mai este asa de ucigator. Oricum sub conditii meteorologice adverse, eliberarile accidentale de substante toxice pot fi la fel de dezastruoase. Cel mai rau dintre aceste accidente a avut loc la Bhopal, India, cand isocianat de metil, eliberat de o fabrica americana, in timpul unei inversiuni termice, a cauzat 3300 de morti.
Poluarea la scara globala si epuizarea stratului de ozon
Poluarea aerului se poate extinde peste regiunea unde a fost produsa, cauzand efecte globale. Stratosfera este stratul din atmosfera intre 16 km si 50 km peste nivelul marii. Este bogata in ozon, aceiasi molecula care actioneaza ca poluant cand se gaseste in straturile mai joase ale atmosferei, in smogul urban. Sus, in stratosfera, ozonul formeaza un strat protector care are o functie vitala: absoarbe radiatiile solare cunoscute sub numele de ultraviolete-B (UV-B). Ultravioletele distrug acidul deoxiribonucleic (AND), molecula genetica gasita in toate celulele vi, astfel marind riscul imbolnavirii, de exemplu cu cancer, la oameni. Datorita functiei sale protectoare, ozonul este esential vietii pe pamant. Ozonul poate fi distrus de clorofluorocarbonati (CFC), care in stratosfera, datorita radiatiilor ultraviolete, molecula lor se sparge eliberand clor, care reactioneaza cu ozonul transformandul in oxigen obisnuit care nu protejeaza impotriva UV-B. Clorul are rol de catalizator deoarece participa la mai multe reactii chimice dar iese neschimbat pentru a putea reacta din nou. Un singur atom de clor poate distruge 100.000 de molecule de ozon.
