Notiuni de anatomie si fiziologie ale sistemului nervos

Notiuni de anatomie si fiziologie ale sistemului nervos

Functionarea organismului depinde de functiile izolate ale diferitelor organe, coordonate, controlate si conduse de sistemul nervos. Acesta coordoneazǎ activitatea tuturor organelor, precum si relatiile organismului ca intreg cu mediul extern. Datoritǎ coordonǎrii si reglǎrii nervoase mentionate, organismul se comportǎ ca o unitate functionalǎ. Proprietatea sistemului nervos de a realize aceastǎ coordonare se numeste functie integrativǎ.

Integrarea este proprietatea tuturor etajelor sistemului nervos, dar organul de integrare propriu zisǎ, care coordoneazǎ si functiile celorlalte etaje este scoarta cerebralǎ.

Se deosebesc un sistem nervos vegetative si un system nervos al vietii de relatie, alcǎtuit din sistemul nervos central si sistemul nervos periferic. Sistemul nervos vegetative este un system nervos autonom. El isi poate desfǎsura activitatea indifferent de vointǎ. Sistemul nervos vegetative coordoneazǎ activitatea organelor interne ( bǎtǎile inimii, presiunea sangelui, frecventa miscǎrii respiratorii, secretia, etc.). Cele douǎ componente ale sistemului nervos vegetative, simpaticul si parasimpaticul, exercitǎ asupra fiecǎrui organ actiuni antagoniste, unul stimuland, celǎlalt inhiband. Excitatiasimpaticǎ creste cǎldura, glicemia, accelereazǎ bǎtǎile inimii, diminueazǎ circulatia perifericǎ si creste circulatia centralǎ; parasimpaticul are actiune antagonistǎ.

Tesutul nervos este construit din douǎ elemente esentiale, neuronal si nevroglia. Neuronul este alcǎtuit din corpul celular si prelungirile acestuia, prelungiri care sunt lungi de obicei, prin care influxul nervos pleacǎ de la celulǎ si prin prelungiri scurte (dendrite) prin care influxul vine la celulǎ. Fibra nervoasǎ este continuarea axonului si este construitǎ dintr-un fascicul de neurofibrile numit cilindrox.

Prin intermediul fibrelor nervoase se realizeazǎ legǎtura intre doi neuroni, numitǎ sinapsǎ. Circulatia influxului nervos la nivelul sinapsei se face intr-o singurǎ directie, de la cilindrox spre dendrite si corpul celular. Energia care circulǎ de-alungul fibrei nervoase se numeste influx nervos.

Dupǎ sensul influxului nervos se deosebesc un neuron aferent si unul eferent.

Sistemul nervos periferic, alcǎtuit din fibre nervoase si organe terminale, deserveste informtia. La modificǎri corespunzǎtoare de mediu extern sau intern, se produc excitatii, transmise prin fibrele nervoase spre centru. Excitatiile mediului extern si excitatiile pornite de la muschi, tendoane, articulatii, se transmit prin intermediulsistemului nervos al vietii de relatie, iar excitatiile plecate de la viscere se transmit pe calea sistemului nervos vegetativ.

Aceste senzatii sunt receptionate de organe specializate numite receptori, care pot fi: exteroceptori, care culeg informatiile din mediul extern; proprioceptori, care culeg informatiile de la muschi, tendoane si articulatii; interoceptori care culeg excitatiile viscerale.

Nervii periferici pot fi senzitivi sau senzoriali, motori sauvegetativi. Pe calea lor vin informatiile de la periferia corpului sau din organele interne, care vor merge spre centru, influxul nervos retransmitandu-se spre organelle efectoare pe calea neuronului motor. In general, nervii periferici sunt micsti, leziunea lor provocand tulburǎri clinice motorii si sensitive. Din nervii periferici fac parte cranienii, in numǎr de 12 perechi si nervii rahidieni.

S.N.C. este alcatuit din encefal, care este format din douǎ emisfere cerebrale, formatiunile de pe baza creierului, trunchiul cerebral, cerebel si mǎduva spinǎrii.

Emisferele cerebrale prezintǎ partea cea mai dezvoltatǎ a sistemului nervos. Fiecare dintre ele prezintǎ patru lobi: frontal, parietal temporal si occipital. Encefalul este format din substanta cenusie si substanta albǎ. Substanta cenusie prezintǎ numeroase cellule de diferite forme si dimensiuni, ajcǎtuind la suprafatǎ scoarta cerebralǎ, iar in profunzime, nuclei centrali. In scoartǎ se gǎsesc 14.000.000 de celule.

Substanta albǎ a emisferelor cerebrale este formatǎ din fibre nervoase care realizeazǎ legǎtura intre diferitele zone corticale, legǎtura intre cele douǎ emisfere si legǎtura intre diferitele etaje ale S.N.C..

Lobul frontal care corespunde circumvolutiei frontale ascendente, este sediul neuronului motor central, deci sediul miscǎrilor voluntare. Leziunuile lobului frontal se insotesc de tulburǎri motorii (paralizii), tulburǎri in articulatia vorbirii (diastrie sau anartrie), tulburǎri de comportament.

Lobul parietal este sediul cortical al analizorului, sensibilitǎtii generale. La acest nivel se realizeazǎ sinteza tuturor tipurilor de sensibilitǎti. Leziunile lobului parietal se vor insoti deci de tulburǎri privind aprecierea volumului si formelor obiectelor, a greutatilor, privind discriminarea tactilǎ.

Lobul temporal cuprinde sediul cortical al analizorului auditiv. Leziunea sa se poate insoti de surditate verbalǎ, halucinatii auditive, tulburǎri de echilibru, imposibilitate de a intelege scrisul.

Lobul occipital este sediul capǎtului cortical al analizorului visual. Leziunea sa duce la tulburǎri de orientare in spatiu si tulburǎri de vedere.

Formatiunile de la baza creierului sunt diencefalul si lobii striati. Diencefalul este alcǎtuit din thalamus si hipotalamus. Corpii striati formati dintr-un numǎr de nuclei de substantǎ cenusie, au un rol deosebit in realizarea miscǎrilor autonome si a tonusului muscular.

Trunchiul cerebral este prima portiune cuprinsǎ in cutia cranianǎ, in prelungirea mǎduvei spinǎrii. Este alcǎtuit de sus in jos de pedunculii cerebrali; protuberanta inelarǎ si bulbul rahidian care face legǎtura cu mǎduva spinǎrii.

Cerebelul asezat in fosa posterioarǎ a cutiei craniene, este alcǎtuit din douǎ emisfere laterale, cu rol in coordonarea mororie si o regiune medianǎ, care contribuie in mod deosebit la mentinerea echilibrului; numita vermis.

Mǎduva spinǎrii, ultima parte a S.N.C. este adǎpostitǎ in canalul rahidian si se prezintǎ sub forma unui cilindru de substantǎ nervoasǎ, care incepe de la bulb si se intinde panǎ la L2. Este impǎrtitǎ in douǎ jumǎtǎti simetrice, fiind formatǎ din substantǎ albǎ s substantǎ cenusie.

Substanta cenusie este situatǎ central si imbracǎ aspecrul literei H. Coarnele anterioare ale substantei cenusii sunt motorii, cele posterioare sensitive, iar cele laterale au functii vegetative. Substanta albǎ este alcǎtuitǎ din cǎi motorii descendente si cǎi sensitive ascendente. In fiecare jumǎtate de mǎduvǎ se disting trei cordoane de substantǎ albǎ, separate de emergentele rǎdǎcinilor anterioare si posterioare. Cordonul anterior contine fasciculul piramidal direct. Cordonul posterior contine fascicule Goll si Burdach care conduc spre centrii superiori sensibilitatea tactilǎ si profundǎ constientǎ.

Cordonul lateral contine o serie de fascicule ascendente care conduc spre centrii superiori informatiile legate de sensibilitatea termicǎ, dureroasǎ si profundǎ inconstientǎ. Tot la nivelul cordonului lateral coboarǎ fascicolul pyramidal incrucisat si cǎile extrapiramidale; spre celula neuronului periferic, aflatǎ in coarnele anterioare, de unde porneste calea motorie finalǎ.

La nivelul mǎduvei, dintre cele douǎ rǎdǎcini, anterioarǎ si posterioarǎ se formeazǎ nervii rahidieni. Pe traiectul rǎdǎcinii posterioare existǎ o umflǎturǎ, ganglionul spinal, care contine corpul cellular al primului nerv senzitiv periferic. Nervii rahidieni dau nastere nervilor periferici.

S.N.C. este acoperit si protejat de cele trei forte meningiene: dura mater, arahnoida si pia mater. In interiorul encefalului se aflǎ un system ventricular, in care se formeazǎ si circulǎ L.C.R.. In emisfere se aflǎ ventriculii laterali si ventriculul III. Ventriculul III este legat de ventriculul IV prin apeductul sylvian. Ventriculul IV comunicǎ cu spatiul subarahnoidian prin vilzitǎtile arahnoidiene.

Cǎile motorii

Sistemul motor cuprinde trei elemente: neuronal motor central, neuronal extrapiramidal si neuronal periferic. Neuronul motor central si cel extrapiramidal reprezintǎ cele douǎ cǎi motorii care merg de la encefal la mǎduvǎ. La nivelul acestuia, calea motorie este unicǎ, fiind reprezentatǎ de neuronal motor periferic, de aceea fiind numitǎ si calea finalǎ comunǎ.

Neuronul motor central formeazǎ calea piramidalǎ. Fasciculul pyramidal are somele celulare situate in scoarta circumvolutiei frontale ascendente. Axonii lor alcǎtuiesc calea piramidalǎ si se terminǎ in coarnele anterioare ale mǎduvei; unde fac sinapsa cu neuronal motor periferic, cu exceptia unor fibre scurte care se terminǎ in nuclei de origine ai nervilor cranieni.

Fasciculul pyramidal este format din fibre, care au deci o lungime si un traiect diferit.:

fasciculul geniculat care se terminǎ in nuclei motori ai nervilor cranieni din trunchiul cerebral

fasciculul piramidal incrucisat, care reprezintǎ cea mare parte a fasciculului pyramidal si ale cǎrui fibre se incruciseazǎ in partea inferioarǎ a bulbului, pentru a ajunge apoi in cordoanele medulare laterale si apoi coarnele anterioare.

fasciculul piramidal direct, un fascicul foarte subtire, constituit din cateva fibre care nu se incruciseazǎ la nivelul bulbului, ci mult mai jos, la nivelul mǎduvei.  

Neuronii extrapiramidali formeazǎ calea extrapiramidalǎ. Corpurile celulare isi au originea in nuclei cenusii centrali.

Toti acesti nuclei sunt legati intre ei prin fascicule scurte. Cǎile descendente se terminǎ in coarnele anterioare ale mǎduvei prin diferite fascicule: rubro-spinal, olivo-spinal, tecto-spinal, vestibulo-spinal. De retinut cǎ scoarta cerebralǎ la nivelul lobului frontal are neuronicu functie extrapiramidalǎ.

Neuronul motor perifericeste portiunea terminalǎ a cǎii motorii. Corpurile celulare se gǎsesc in coarnele anterioare ale mǎduvei, iar axonii trec prin rǎdǎcina anterioarǎ in nervii periferici, terminandu-se in muschi.

Cǎile sensibilitǎtii

Sensibilitatea elementarǎ cuprinde:

sensibilitate superficialǎ pentru tact, cǎldurǎ, durere

sansibilitatea profundǎ, care provine din muschi, tendoane, ligamente, oase si articulatii

sensibilitatea visceralǎ, sub controlul sistemului nervos vegetative.

Sensibilitatea sinteticǎ cuprinde senzatii complexe rezultate din diferentierea si combinarea senzatiilor elementare.

Cǎile sensibilitǎtii, printr-o inlǎntuire de trei neuroni alcǎtuiesc calea sensibilitǎtii termo-algice, a sensibilitǎtii tactile, profundǎ constientǎ, profundǎ inconstientǎ.

Cǎile sensitive cuprind trei neuroni. Orimul neuron se gǎseste pe traiectul rǎdǎcinii posterioare a nervului rahidian, in ganglionul spinal si in ganglionii anexati nervilor cranieni. El are o prelungire cu rol de dendritǎ care alcǎtuieste fibra senzitivǎ a nervului periferic si o prelungire cu rol de axon care pǎtrunde in mǎduvǎ. Aceastǎ prelungire poate fi scurtǎ, mijlocie sau lungǎ.

Al doilea neuron transmite excitatia senzitivǎ la thalamus.

Al treilea beuron este portiunea cǎilor sensitive cuprinsǎ intre thalamus si circumvolutia parietalǎ ascendentǎ.

Reflectivitatea

Reflexele osteo-tendinoase sunt reflexe spinale, formate din doi neuroni.

Reflexele superficiale sunt formate din inlǎntuirea mai multor neuroni. Excitatia unor zone cutanate mucoase determinǎ contractia muschilor corespunzǎtori. Reflexele de posturǎ au tot un arc reflex, alcǎtuit din doi neuroni, dar sunt reglate in special de sistemul extrapiramidal. In leziunile extrapiramidale, aceste contractii sunt exagerate.

In afara acestor reflexe pot apǎrea si alte reflexe patologice, care se ivesc numai in leziunile neuronului motor central.