Generalitati si notiuni de semiologie ale aparatului respirator

GENERALITATI SI NOTIUNI DE SEMIOLOGIE ALE APARATULUI RESPIRATOR

Simptomele sunt subiective, furnizate de bolnav prin anamneza, iar semnele sunt obiective, evidente si constatate de medic la examinarea bolnavului.

SIMPTOMELE PRINCIPALE, determinate de o afectiune a aparatului respirator sunt: dispneea, tusea, expectoratia si durerea toracica.

1 Dispneea presupune o respiratie modificata, alterata.

Se defineste ca perceperea constienta a unei dificultati sau a unei jene in respiratie si este descrisa de bolnav ca "respiratie grea", "sete de aer", "lipsa de aer', "naduf". Dispneea are, de obicei, o componenta importanta subiectiva, dar si o alta obiectiva, tradusa clinic prin modificarea ritmului, frecventei si amplitudinilor miscarilor respiratorii. Nu trebuie confundata dispneea cu hiperneea sau tahipneea. Acestea din urma se manifesta prin accelerarea numarului de respiratii pe minut ca si prin accentuarea profunzimii respiratiei, avind ca rezultat cresterea volumului de aer ventilat (de exemplu, in eforturile musculare intense).

Dispneea poate fi intilnita atit in bolile aparatului respirator cit si in cele ale aparatului cardiovascular.

Afectarea unora dintre componente: plamin, pleura, muschii respiratori, sau aparitia de leziuni neurologice ale centrilor bulbari ori de tulburari de excitabilitate a cailor centrifuge sau centripete, vor avea ca rezultat dispneea.

Distingem 2 tipuri de dispnee:

dispnee cu polipnee

dispnee cu bradipnee care poate fi de tip inspirator sau expirator.

Dispnee cu polipnee. In mod normal, un adult respire de 14-18 ori pe minut. Frecventa respiratorie la copilul nou nascut este de 30-40 de cicluri pe minut. Accelerarea ritmului respirator peste18 respiratiiminut, cit este normal, poarta numele de polipnee. Dispneea cu polipnee se constata in cele mai multe boli acute ale aparatului respirator - traumatisme toracice cu durere toracica intense-precum si in bolile cardio-vasculare decompensate.

Dispneea cu bradipnee este frecventa respiratorie cu 14 respiratiiminut si poarta numele de ritm bradipneic.

Dispneea cu bradipnee inspiratorie este obstructiva. Dificultatea de a respira se simte in inspir. In cazurile de obstructie a cailor respiratorii de catre un obstacol care impiedica patrunderea aerului in plamini, ca de exemplu: corp strain in laringe, trahee, bronhii principale sau compresiune din afara prin adenopatii sau tumori mediastinale. Inspiratia se face cu dificultate si uneori este insotita de un zgomot particular, o suieratura zgomotoasa, denumita cornaj.

Dispneea cu bradipnee expiratorie este cind se face cu dificultate datorita imposibilitatii expulzarii aerului din plamini, dintr-o cauza oarecare: emfizem pulmonar, astm bronsic, bronsiolita capilara. In aceste situatii expiratia este prelungita si uneori zgomotoasa, cu caracter particular suierator, denumit wheezing. De cele mai multe ori, in cazul bolilor bronhopulmonare, dispneea este de tip mixt, afectind ambii timpi ai respiratiei, fiind deci inspiratorie si expiratorie.

TULBURARILE DE RITM RESPIRATOR SI DE AMPLITUDINE pot fi incadrate in dispneea ritmica chiar daca nu sunt constiente. Tulburarile ritmului respirator pot fi de mai multe forme si anume:

- Respiratia tip Cheine-Stokes se caracterizeaza prin alternarea unor perioade de accelerare si rarire progresiva a ritmului si amplitudinii respiratiilor, intrerupte de perioade de apnee, de durata variabila (10-20-60s.). In perioada de hipernee, bolnavul este agitat sau anxios, iar in apnee este somnolent, indiferent, uneori cu abolirea reflexelor tendinoase, iar cind apnea este prelungita pot aparea convulsii. Se intalneste in afectiuni severe ca: insuficienta ventriculara stanga, in hemoragii si tumori cerebrale, in uremia sau la pacientii carora li s-au administrat opiacee etc.

- Respiratia tip Kusmaul este o succesiune de inspiruri si expiruri foarte adanci, de durata si amplitudine egala, separate prin pause scurte. Se intalneste in acidoze metabolice (resoiratie acidotica) din coma diabetica si unele come uremice.

- Respiratia tip Biot se caracterizeaza prin perioade de apnee care intrerup respiratia de tip obisnuit. Este cea mai grava, se intalneste in cazuri de tumori cerebrale (proces expansiv cerebral), meningite si in starile agonice.

2. Tusea este unul din cele mai frecvente si importante simptome (simptom-semn) cardiorespiratorii, ce reprezinta o expiratie exploziva (dupa un inspir profound) prin care se produce curatirea arborelui traheobronsic de secretiile si corpi straini. Este un act reflex, destinat pe de o parte, sa impiedice patrunderea corpilori straini in caile aeriene, iar pe de alta parte sa provoace expulzarea mucozitatilor si secretiilor accumulate in bronhii. Tusea este un act de aparare a organismului si poate fi fiziologica si patologica.

Tusea fiziologica este un''act util'' care favorizeaza eliminarea corpilor straini, a mucozitatilor, secretiilor acumulate in bronhii. Si tusea patologica poate fi un ''act util'' cind favorizeaza expulzia secretiilor patologice (mucopurulente, purulente etc.) din caile aeriene, dar si un ''act daunator'' mai ales la cardiaci, daca este permanenta sau nocturna si obositoare. Aceasta trebuie combatuta. Din punct de vedere semiologic distingem mai multe feluri de tuse: uscata: umeda insotita de expectoratie: chintoasa in tusea convulsive (tusea ''magareasca''): tuse surda (stinsa) in laringita, crup difteric, la bolnavii slabiti: tusea afona in neoplasm laringian: tuselatratoare in tumori  mediastinale: tuse bitonala, ragusita, in paralizia coardei vocale stangi: tusea cavernoasa in cavernele pulmonare etc.

3. Expectoratia  reprezinta actul de eliminare, dupa tuse, a produselor patologice din arborele traheo-bronsic si parenchimul pulmonar. Produsele patologice expectorate poarta numele de sputa. Sputa se examineaza macroscopic, microscopiac. chimic si bacteriologic. Are valoare semiologica si diagnostica foarte mare. Cantitatea varieaza de la absent in bolile pleurale, la redusa in traheobronsitele acute incipiente, in pneumopatiileacute, la inceputul lor, in astmul bronsic, pana la abundenta in bronsitele cronice (forma''bronhoreica''), in bronsiectazii, abces pulmonari, tuberculoza pulmonara ulcero-cavitara etc. Macroscopic, dupa aspect si continut, se descriu 4 tipuri de spute: sputa mucoasa, seroasa, purulenta, sangviolenta (hemoptoica, sau striata cu sange). Aceste tipuri se pot combina, rezultand: sputa sero-mucoasa, sero-purulenta, sero-muco-purulenta, sero-sangviolenta, sero-muco-sangviolenta etc. Culoarea sputei, in functie de elementele constitutive, poate fi: albicioasa, galbena sau galben-verzui, rosie aprins, ruginie sau caramizie, negricioasa etc. Toate sputele, cu exceptia celei seroase din edemul pulmonar acut (care este transudat prin proces mecanic-de staza), sunt un exsudat, adica rezultatul unui proces inflamator.

Microscopic, in functie de boala, sputa contine mucus, celule epiteliale, leucocite, fibrina, hematii, fibre elastice, cristale diferite si germeni patogeni aerobi si sau anaerobi.

4. Durerea toracica este unul din simptomele principale de suferinta a organelor intratoracice, a coloanei dorsale, a nervilor sau maduvei toracale ori a peretelui thoracic. Poate avea diferite caractere, de la o simpla jena toracica, la durere violenta, vie (junghiul), avind drept cauza afectiuni pulmonare sau extrapulmonare (fracture costale, nevralgii intercostale, Zona Zoster).

Durerea de origine pulmonara are unele caracteristici descries ca: junghi, toracalgie, pleurodine, si nevralgie intercostala sau frenica.

Semnele sunt constatate de medic la examanul fizic al bolnavului prin inspectie (observare), palpare, percutie si auscultatie. Apoi sunt analizate si interpretate impreuna cu simptomele.

In afara anamnezei si a examenului obiectiv clinic, examenele paraclinice joaca un rol deosebit in confirmarea sau precizarea diagnosticului. Cele mai importante examene sunt:

examenul radiologic (radioscopia, radiografia, tomografia-sectiuni la anumite nivele, bronhografia) este esential in pneumopati:

examenul citobacteriologic al sputei:

bronhoscopia (vizualizarea conductului traheobronsic cu ajutorul bronhoscopului) cu biopsie bronsica:

punctia pleurala (toracocenteza):

tomografia computerizata:

examenul ecografic.