Din informatiile invatatilor antici si din studiile zilelor noastre se poate sublinia ca in formarea si evolutia Deltei Dunarii sunt etape mai scurte de 200 - 300 ani in care delta este in retragere, ca urmare a ridicarii nivelului marin si deci a unor faze de transgresiune ale Marii Negre, asa cum se intampla de cel putin 100 de ani incoace. Datorita acestor fenomene, la care se asociaza si scaderea volumului de aluviuni adus de Dunare, delta inregistreaza in prezent cresteri numai in fata gurilor de varsare (in delta secundara a Chiliei 40-80 m/an si a bratului Sfantu Gheorghe), iar intre acestea se observa retragerea tarmului, vizibil de la an la altul (rata medie de 3.7 m/an iar in dreptul Lacului Rosu 17.5 m/an).
DUNAREA SI BRATELE EI ("Dunare, Dunare, / Drum fara pulbere")
"Le roi des fleuves de l'Europe" in opinia lui Napoleon Bonaparte, "Danubius" pentru romani, "Intre fluviile care au renume si care sunt navigabile cand vii de la mare este si Istrul " (Herodot din Halicarnas in Istorii 484-425 i.H.), Dunarea isi are izvoarele in Donaueschingen - Muntii Padurea Neagra (Germania) si masoara 2860 km pana la Marea Neagra (anticul Pontus Euxinus), in apropierea careia se ramifica in trei brate. Acolo unde se produce prima bifurcatie a bratelor, debitul mediu al fluviului este de cca 6 300 de metri cubi pe secunda. Al doilea fluvi
u al Europei (dupa Volga) si al douazeci si saselea din lume, are peste 800.000 de kilometri patrati dimensiunea bazinului populat de circa 80.000.000 de locuitori din opt tari. Chilia, cu multe ramificatii si ostrove , este cel mai tanar si mai lung (120 km) si mai viguros prin faptul ca tranporta cea mai mare parte de apa si aluviuni (58%). In evolutia sa a format cateva delte secundare; prima in depresiune Pardina, a doua dupa localitatea Chilia Veche si a treia, in desfasurare, dupa Periprava.
