Consideratii generale privind violenta in familie

Consideratii generale privind violenta in familie

In literatura de specialitate, pentru definirea violentei in familie se foloseste termenul de "violenta domestica", precum si termenul de "violenta in familie".

In lucrarea de fata, conceptul utilizat pentru desemnarea acestui fenomen va fi "violenta in familie".

Violenta reprezinta o problema din ce in ce mai prezenta si mediatizata in societatea noastra.

La acest inceput de mileniu, in societatile asa-zis "dezvoltate", postmoderniste si postindustriale, violenta este "justificata" din ce in ce mai des, fiind statuata ca tip de relatie interumana, intergrupala si intre natiuni.

Violenta a ajuns o modalitate de comunicare interumana, fiind o realitate ce transcende istoria umanitatii si pe care o putem urmari de-a lungul intregii dezvoltari a omului.

Violenta se poate manifesta atat la nivel individual, al persoanelor implicate in diferite activitati in campul social, cat si la nivel institutional, chiar in institutiile si serviciile chemate sa asigure protectia impotriva violentei si abuzului.

Termenul de "violenta" provine din latinescul "vio", ce inseamna "forta", adica folosirea puterii, a dominarii fizice si psihice asupra celuilalt.

Astfel, violenta poate fi considerata drept o violare a drepturilor fundamentale ale omului, respectiv a dreptului la viata, la securitate, la demnitate si la integritate fizica si mentala.

Violenta este, inainte de toate, un abuz al unor comportamente normate social, cum ar fi: abuzul de putere, de forta, de incredere; violenta fizica, verbala, directa sau indirecta, bataile, torturile, impingerile, ranirile, discriminarile sau "glumele" pe teme sexuale sau etnice.

Violenta se manifesta sub forma de atitudini si comportamente ce atenteaza la demnitatea altuia: violenta nonfizica, nonverbala, directa, indirecta (intimidare, negarea celuilalt, refuzul de a-i vorbi, evitare, mutism, ostracizare) si produce actiuni sau atitudini violente ori resimtite ca atare, ce folosesc direct sau indirect forta si constrangerea.

Conform Organizatiei Mondiale a Sanatatii (OMS), violenta poate fi definita ca: "Folosirea intentionata a fortei fizice sau ca amenintare, impotriva cuiva sau impotriva unui grup sau a unei comunitati, ce are ca rezultat sau poate foarte probabil sa produca raniri ale persoanei, moartea acesteia, sechele psihologice, subdezvoltare sau deprivare"

Cand violenta afecteaza o persoana, ii poate produce traumatisme la diferite niveluri ale existentei, uneori si fizice dar, de fiecare data, rani interioare.

Frecvent, se face diferenta intre violenta in cadrul familial (violenta familiala, intrafamiliala, domestica) si violenta in cadrul comunitatii (violenta sociala). Ambele sunt reprezentate prin obstacole in exercitarea drepturilor fundamentale, care fac parte din insasi structura societatii si reproduc diferente, inegalitati, raporturi de putere ce antreneaza si legitimeaza inegalitatea.

Violenta reprezinta orice actiune fizica sau verbala, savarsita cu intentie de catre o persoana impotriva altei persoane, care provoaca o suferinta fizica, psihica, sexuala sau aduce un prejudiciu material

Violenta in familie poate fi definita ca fiind orice forma voluntara de actiune sau de omitere a unei actiuni, care se exercita asupra unui membru de familie (sau a unei alte forme de convietuire), provocand acestuia o vatamare, care are loc profitand de incapacitatea sa de a se apara, de a decide sau de a cauta ajutor

In sens larg, violenta in familie inseamna indreptarea agresivitatii catre un membru de familie, de obicei sotia, dar uneori copiii, sau persoanele varstnice, uneori barbati, respectiv orice persoane aflate, dintr-un anumit motiv, in inferioritate, in stare de dependenta.

Fenomenul este prezent in realitatea noastra astazi, mai aproape sau mai departe de caminul nostru, de valorile noastre, de obiceiurile privind rezolvarea conflictelor si cele privind autocontrolul asupra impulsurilor.

O definitie larg acceptata a violentei in familie este aceea formulata de Stark si Flitcraft : "o amenintate sau provocare, petrecuta in prezent sau in trecut, privind ranirea fizica in cadrul relatiei dintre partenerii sociali, indiferent de statutul lor legal sau de domiciliu. Atacul fizic sau sexual poate fi insotit de intimidari sau abuzuri verbale; de distrugerea bunurilor care apartin victimei, de izolarea de prieteni, familie sau alte potentiale surse de sprijin; de amenintari facute la adresa altor persoane semnificative pentru victima, inclusiv a copiilor; de furturi; de controlul asupra banilor, lucrurilor personale ale victimei, alimentelor, deplasarilor, telefonului si a altor surse de ingrijire si protectie".

"In ultimii ani s-a constatat o crestere a violentei, atat in cadrul familiei, cat si in afara ei. Au aparut tot mai multe cazuri de maltratare a sotiilor si chiar a copiilor"

De ce este violenta in familie atat de comuna? - ne-am putea intreba. In ea sunt implicati o serie de factori, ca: intensitatea emotionala si intimitatea personala caracteristica vietii de familie.

Legaturile de familie sunt, in mod normal, puternic incarcate afectiv, adesea amestecand dragostea cu ura. Certurile care izbucnesc in cadrul domestic pot sa elibereze antagonisme insensibile, in acelasi mod in alte contexte sociale.

O alta influenta este faptul ca o buna parte a violentei manifestate in cadrul familiei este, de fapt, tolerata si chiar acceptata. Desi sanctionata social, violenta familiala are o natura relativ restransa datorita, poate, acceptarii ei, ea putandu-se revarsa cu usurinta in cele mai severe forme de agresiune.

Violenta familiala este tot mai des problematizata si discutata, si aceasta nu doar datorita faptului ca in ultimii ani ea a proliferat, ci si deoarece in vechiul regim era considerata subiect tabu si trecut sub tacere.

Nicio autoritate exterioara cercului familial nu avea permisiunea si capacitatea de a interveni, decat in situatiile in care imixtiunea venea oricum prea tarziu, disfunctionalitatile grave ale familiei fiind considerate ca exceptii si aruncate in ignoranta.

In 1988, la lucrarile pregatitoare pentru elaborarea legii referitoare la relele tratamente si a protectiei copilului in Franta, comisia de lucru a utilizat pentru copilul maltratat urmatorea definitie(Filipescu, 1999):

"Copilul,victima a copilului sau a adultului care il are in grija, fie prin acte brutale voluntare comise contra copilului fie prin omisiunea intentionata a ingrijirilor, fapte care conduc la raniri fizice sau comportamentale, mai greu de evidentiat pentru ca nu lasa urme fizice;brutalitati controlate, comportamente sadice,manifestari rejenante dispretuitoare, fata de copil, abandon afectiv,exigente educationale disproportionate fata de capacitatile copiluluica si abuzul sexual.Toate acestea afecteaza dezvoltarea psihoafectiva a copilului putand duce pana la distrugerea corporala a lui"

Definirea fenomenului de maltratare a copiluilui poate fi facuta din punct de vedere psihologic cat si legislativ si cultural.

Aparut in limba franceza abia in 1987, substantivul maltratare face referinta la rele tratamente ale caror victime sunt copii.

Chiar daca nu este un fenomen nou, maltratarea este un fenomen social care a retinut atentia de abia la sfarsitul secolului al-XIX-lea. Pana in acest moment copii erau considerati proprietatea parintilor si constituiau o resursa economica reprezentand o mana de lucru in plus.De atunci in tarile dezvoltate, a avut loc o redefinire culturala a reprezentarii copilului. El are o valoare fundamentala afectiva si este perceput ca o garantie a unei relatii afective privilegiate.

Termenul de maltratare se refera la faptul ca "parintii sau cei care au copilul in ingrijire il expun unui comportament abuziv emotional, fizic si/sau sexual, sau il neglijeaza intratat incat sanatate fizica si/sau emotionala si dezvoltarea acestuia sunt in pericol."(Kari Killen,1998)

Termenul de abuz asupra copilului a fost folosit prima data pentru a descrie"copilul batut" in 1962. In ziua de azi a ajuns sa fie folosit pentru toate formele de maltratare, nu doar pentru abuzul fizic, dar si pentru abuzul emotional si sexual si pentru formele de neglijare.

Criterii de definire a maltratarii si abuzului

Prima variabila este limita intre bune tratamente si maltratare. Este greu de stabilit limita dintre normal si patologic, fie ca este vorba despre lipsa de ingrijire, modul de a exprima afectiunea sau pedepsele aplicate.

A doua variabila este durata actului de maltratare. Toate familiile traiesc perioade de tensiune, moment in care parintii pot actiona nepotrivit.Chiar si parintele cel mai calm poate sa isi piarda rabdarea si sa isi stranga de brat coilul care face o criza in fata magazinului, de exemplu, dar acest parinte nu va ajunge la o inlantuire de comportamente violente care sa se constituie in maltratare.

O alta variabila de care trebuie sa tinem cont atunci cand definim pragul dincolo de care putem vorbi de maltratare, este contextul socio-cultural in care traieste copilul, pentru ca este foarte clar ca nu exista o idee universal valabila referitoare la cea mai buna metoda de a creste un copil. De exemplu tinerele africane care sunt mutilate sunt percepute in occident ca victime ale abuzului, in timp ce in tara lor este vorba de respectarea traditiei.

In fine, definitia fenomenului de maltratare depinde de obiectivele profesionistilor. De exemplu in profesiile juridice, pentru a lua o decizie juridica se pune accentul pe dovezile de abuz in functie de legea in vigoare in timp ce pentru a realiza o interventie in favoarea copilului, profesionistii din domeniul sanatatii sunt preocupati mai ales de efectele maltratarii.

In articolul 19 din conventia O.N.U. cu privire la Drepturile Copilului, maltratarea este definita astfel:

"orice forma de violenta, de brutalizare fizica sau mentala sau neglijare, de rele tratamente sau de exploatare, inclusiv violenta sexuala, in timpul in care copilul se afla in ingijirea parintilor, sau a unuia dintre acestia, sau a reprezentantilor legali ai acestora, sau in grija oricarei alte persoane careia i-a fost incredintat".

Dupa 1989, defetisizarea familiei a debutat prin mediatizarea unor incidente petrecute in interiorul cercului familial. Lipsa unor structuri care sa permita o interventie profesionala la nivelul nucleului familial a determinat, in cel mai bun caz, o cunoastere a efectelor, cauzele fiind neanalizate. La aceasta a contribuit si faptul ca societatea anomica in care traim a contaminat mentalitatea individului, determinand o grava confuzie intre respectarea dreptului la o viata privata si incurajarea propagarii unor disfunctii intr-un sistem inchis si refractar.

Ca in toate societatile europene traditionale, si in societatea romaneasca traditionala exista un model legitim de violenta impotriva femeii. In acest context, violenta reprezenta un instrument legitim cultural de exercitare a autoritatii barbatului in familie si de afirmare a superioritatii statutului acestuia. Inca mai circula proverbe ale caror continuturi se refera la normalitatea bataii femeii ("femeia nebatuta este ca mancarea nesarata"). In acelasi timp, din punct de vedere cultural, violenta impotriva femeii a fost limitata, formele grave de violenta fiind sanctionate de comunitate

Ana Muntean descrie elementele specifice care diferentiaza violenta in familie de alte forme de incalcare a drepturilor omului:

- Accesul permanent al agresorului la victima;

- Existenta unui ciclu repetitiv al violentei, cu o frecventa tot mai mare si o gravitate tot mai severa;

- Schimbarile produse in personalitatile celor implicati, cu scaderea eficientei lor in indeplinirea functiilor sociale;

- Antrenarea intregului sistem familial (a tuturor membrilor familiei);

- Existenta unor relatii emotionale intre victima si agresor;

- Caracterul secret, privat, ceea ce face ca victima sa aiba acces limitat la sprijin;

- Tendinta celorlalti de a inchide ochii fata de asemenea situatii (neinterventionism);

- Lipsa de specialisti si de servicii adecvate;

- Toleranta sociala, in multe culturi, fata de acest fenomen;

- In general, victima este femeia.