Scurt istoric al victimologiei - Victomologia preocupare moderna a criminologiei

Scurt istoric al victimologiei - Victomologia preocupare moderna a criminologiei

In culturile antice victima unor acte oprite sau a unor omisiuni a fost intotdeauna in atentia celor care administrau justitia chiar si in forma ei cea mai primitiva. Compensatiile si rascumpararea erau mijloacele cu care in acele vremuri comunitatea umana restabilea echilibrul rasturnat de infractori. In fapt, aceste mijloace erau uneori menite sa despagubeasca un individ sau o colectivitate care pierduse partial (prin incapacitate) sau total (prin deces) un element al fortei de munca. Odata cu evolutia societatii, justitia isi pierde caracterul privat (razbunari individuale, compensari sau restituiri fortate) si formatiile de stat, mereu mai tari, iau in propriile maini si justitia. Odata cu aceasta, figura centrala a dramei juridice devine infractorul, lasand din ce in ce mai mult marginalizata persoana victimei. In timpurile moderne, cele mai grave infractiuni sunt urmarite din oficiu, iar victima are doar dreptul sa se constituie parte civila, situatia sa fiind despartita de situatia infractorului. Aceasta stare de lucruri va suferi o schimbare sensibila incepand cu anul 1948 cand apare lucrarea fundamentala a lui Hans von Hentig 'The criminal and his victim'.

In secolul nostru - asa cum arata A. Lupan - din motive istorice lesne de inteles autori ca F. Kaffka, S. Beckett, D. Brecht, J. Genett si altii au analizat cu instrumentul literar situatia victemelor.

Unul din biografii lui Hans von Hentig, anume elvetianul M. Hess atrage atentia asupra faptului ca fondatorul victimologiei a fost adanc impresionat de doua lucrari literare interbelice. Este vorba de nuvelele scriitorului austriac Fr. Werfel: 'Nicht der Mörder, der Ermordete ist Schulding' (Nu criminalul, ci victima este de vina) (1922) si romanul lui Ludwing Lewinsohn 'Der Fall Herbert Crip' (Cazul Herbert Crip) (1928).

Prelucrarea stiintifica a acestor impresii venite pe cale literar-beletristica o va face Hans Hentig in 'The criminal and his victim', ca si in cele patru volume dedicate diferitelor spete infractionale 'Zur Psichologie der Einseldelikte' (1954-1959).

Indiferent daca impulsul pentru studierea victimei a venit sau nu din beletristica interbelica, cert este ca la 14 septembrie 1934, Hentig scrie un articol in 'Kölner Zeitung' care trateaza rolul victimei in infractiune.

Dupa aceasta deschidere a problematicii, in 1938 apare un studiu al lui E. Roesner care trateaza unele aspecte extra-juridice destul de interesante referitoare la victima.

Pentru comunitatea stiintifica a criminologiei, fondatorul victimologiei ramane incontestabil germanul Hans von Hentig.

Teoria lui Hentig despre victima nu apare numai in lucrarea mai sus citata, 'The Criminal and his Victim', ci in forme noi cristalizate si in subtextele lucrarii de mare anvergura 'Zur Psychologie der Einzeldelikte', unde in patru volume prezinta o cazuistica de o deosebita valoare pentru teoreticienii si practicienii justitiei si totodata ofera analize victimologice de o rara adancime. Intr-o lucrare ulterioara 'Infractiunea' (1962) revine din nou asupra problemei victimei si arata ca 'prin victima trebuie sa intelegem un element al mediului infractorului'. Asa cum interpreteaza Armand Mergen (1986) 'victima este deci in relatie dinamica cu faptasul si cu fapta'.

Momentul istoric in care apare si infloreste victimologia este anul 1948 cand apare lucrarea fundamentala a lui von Hentig, moment in care multi oameni de stiinta au fost preocupati de problema victimizarii, mai ales a victimizarilor in masa asa cum le-a generat ce de-al doilea razboi mondial. O seama de criminologi - desi formati la scoala lui H. Eross, F. von List sau E. Wulffen - isi indreapta preocuparile nu numai spre criminal cum faceau dascalii lor pe la inceputul veacului nostru.

Asa de pilda, pot fi amintiti Ernest Seeling, Armand Mergen care inca din 1947 la Universitatea din Mainz isi reia cercetarile criminologice, iar unul dintre elevii sai, Karl Siegfried, in lucrarea sa 'Problemele criminalitatii postbelice' (1949), in mod sensibil este direct influentat de spiritul lucrarilor lui von Hentig.

Cronologic urmeaza o serie de lucrari dedicate aceluiasi subiect. Printre ele amintim studiul criminologului belgian P. Cornil (Contribution de la victimologie aux sciences criminologiques, 1959); lucrarea criminologilor americani Sellis Thorsten si Morvin E. Wolfgand ('The Measarement of selinquency', 1964), cea a canadianului Henri Ellenberger ('Relation psychologiques éntre le criminel et la victime'), ca si cartea reputatului criminolog american Stephen Schafer: 'Victimology, The Victim and his Criminal'.

Odata cu redeschiderea cursurilor de criminologie de la Universitatea din Mainz, in etapa 1947-1961, se fac cercetari concomitente si in domeniul victimologiei. Dar scoala de la Mainz avea in special ca obiectiv cercetarea caracteristicilor victimale. Tot scoala de la Mainz a pornit cercetari privind reintegrarea sociala a victimelor.

In aceasta directie merg si cercetarile italianului Filipo Grammatica ('Principi di Difesa Sociale', 1961) care incearca sa elaboreze o profilaxie victimala si un sistem de tratament victimal.

Crimonologul libanez Moussa Prince crede ca este necesara depasirea accentuarii cuplului infractor-victima, fiind oportuna introducerea unui al treilea termen: 'infractor-victima-societate'; ideea fundamentala a lui este ca in fiecare caz de victimizare societatea poarta o parte mai mare sau mai mica de vina, fie ca nu poate preveni victimizarea, fie ca protejeaza insuficient si inadecvat victima potentiala.

Marvin Wolfgang cauta sa acrediteze ideea ca insusi infractorul poate fi considerat ca victima, el devenind victima felului sau de a fi sub aspect biopsihologic, victima ambiantei sociale care isi pune adanc amprenta pe comportamentul sau, considerat de noi ca fiind disocial sau antisocial.

In anul 1976, B. Stephan din Wiesbaden a incercat sa studieze 'cifra neagra' din victimologie, utilizand tehnica 'interogarii victimelor'. Rezultatele obtinute nu au fost deloc multumitoare. Aceasta, printre altele, si din motivul ca cei lezati de-abia in 3/4 din cazuri fac plangere legala.

Tot B. Stephan propune si studierea mai amanuntita a drepturilor si obligatiilor victimei, prin care el intelege nu numai despagubirea materiala a victimei, ci mai ales obligatia ei legal-sociala de a depune marturie in cazul propriei victimizarii.

Lumea stiintifica este din ce in ce mai preocupata de problemele pe care le ridica victimologia. Partia deschisa de Hans von Hentig s-a dovedit prea ingusta in zilele noastre si multiplele probleme ce apar spre rezolvare sunt discutate in simpozioane si congrese internationale de mare prestigiu.

In tara noastra putem sa consideram ca profesorul Mina Minovici a fost pionierul problemelor strans legate de victimologie, desi acest termen nici la editia definitiva a 'Tratatului complet de medicina legala', (1930) nu a fost uzitat. Totusi contributia marelui nostru medic legist, indeosebi la problemele suicidului este substantiala.