Pregatirea in vederea cercetarii locului faptei

Pregatirea in vederea cercetarii locului faptei

Pregatirea temeinica a cercetarii la fata locului constituie una din conditiile esentiale pentru realizarea scopului acestei activitati.

In ordine cronologica, masurile pregatitoare parcurg doua etape si anume:

pana la deplasarea echipei de cercetare la fata locului;

dupa sosirea la fata locului.

1. Activitati pregatitoare ce se intreprind pana la deplasarea la fata locului

a. Primirea, consemnarea si verificarea sesizarii

Organele de urmarire penala sunt sesizate despre savarsirea unei infractiuni de omor prin oricare din modurile de sesizare prevazute de legea procesuala penala: plangere, denunt sau din oficiu.60

In practica, aceasta presupune fie descoperirea unui cadavru prezentand semne de moarte violenta, fie descoperirea unor fragmente sau resturi de cadavru, inclusiv parti din schelet.

De asemenea, sesizarea poate privi disparitia unei persoane in legatura cu care exista motive intemeiate sa se creada ca a fost ucisa, imprejurare in care este necesara intreprinderea unor masuri serioase de verificare a datelor, de investigatii, supraveghere operativa a suspectilor, pentru a stabili daca intr-adevar este vorba de un omor.

La primirea sesizarii, organul de urmarire penala isi verifica competenta, iar daca nu este competent sa cerceteze cauza, informeaza organul de urmarire penala obligat sa efectueze cercetarea la fata locului si totodata va intreprinde urmatoarele activitati:

identifica persoana care a facut plangerea sau denuntul;

verificarea sesizarii care se impune mai ales atunci cand aceasta s-a facut telefonic, de catre persoane necunoscute, pentru a se evita deplasarile inutile.61

In cadrul verificarii sesizarii se urmareste, in principal, stabilirea locului unde s-a produs omorul, proportiile si urmarile activitatii ilicite, date absolut indispensabile pentru o buna organizare a cercetarii locului faptei.

b.- Stabilirea echipei complexe care va efectua cercetarea la fata locului a omorului

Aceasta echipa complexa va fi formata din procuror, medic legist si lucratori de politie, conducerea acesteia fiind asigurata de catre procuror, potrivit prevederilor art. 209 din Codul de procedura penala, in scopul desfasurarii activitatii de urmarire penala intr-un mod unitar bine coordonat.

Referitor la aceasta regula metodologica privind cercetarea in echipa a omorului se impun cateva precizari, data fiind importanta ei in ansamblul preocuparilor destinate solutionarii infractiunilor impotriva vietii, aspect subliniat cu pregnanta de catre responsabilii domeniului Procuraturii, Ministerului de Interne si Institutului de Medicina Legala "Prof.dr. Mina Minovici".62

Cercetarea in echipa pentru concentrarea cunostintelor, a priceperii si a formarii unor specialisti in valorificarea completa si operativa a datelor despre fapta comisa, in scopul aflarii adevarului. Ori, in conditiile in care factorii antrenati in clarificarea problemelor specifice unei anumite omucideri actioneaza disparat, necoordonat, solutionarea cazului ar intarzia.

Datorita naturii sale cercetarea omorului impune desfasurarea de activitati, de investigatii judiciare si stiintifice complexe, sub conducerea procurorului.64

Pe de o parte procurorul sprijinit de ofiterii de politie de la compartimentul judiciar si criminalistic, efectueaza actele de urmarire penala destinate stabilirii elementelor constitutive ale infractiunii si identificarii subiectilor acesteia, apeland la metodele criminalistice. Pe de alta parte medicul legist cerceteaza aspectele medicale, concluzionand asupra cauzei si naturii mortii, a legaturii dintre actul violent si consecintele sale etc.

Deci pe toata durata cercetarii la fata locului, echipa constituita in acest scop va executa sarcinile dispuse de catre procuror, acesta conducand nemijlocit activitatea de cautare, descoperire, fixare si ridicare a urmelor si mijloacelor materiale de proba.

c. Asigurarea tehnico-materiala, presupune luarea masurilor dotarii echipei de cercetare cu toate mijloacele tehnico-materiale necesare efectuarii cercetarii la fata locului (truse criminalistice, aparatura necesara executarii fotografiei judiciare, filmarii si videofilmarii, inregistrarii audio, dotarea membrilor echipei cu mijloace necesare comunicarii si tinerii legaturii intre ei etc.).

d.- Asigurarea deplasarii cu operativitate a echipei la fata locului

Deplasarea la fata locului trebuie sa se faca cu maxima urgenta. Orice intarziere pune sub semnul intrebarii buna desfasurare a cercetarii, precum si rezultatul activitatilor ulterioare. Practica judiciara a demonstrat ca atunci cand echipa de cercetare a ajuns la locul faptei intr-un timp scurt (10-15 minute), sansele de descoperire si examinare a tuturor urmelor au fost mult mai mari, posibilitatile de distrugere, disparitie ori modificare a acestora reducandu-se la minimum.

e. Asigurarea prezentei specialistilor, a aparatorului si a martorilor asistenti

In practica organelor de urmarire penala se confrunta cu o multitudine de situatii legate de diversitatea aspectelor pe care le imbraca infractiunile ce se comit si de varietatea problemelor din diverse domenii de activitate, ce impun o corecta interpretare a urmelor la fata locului, fapt ce impune prezenta in componenta echipei de cercetare si a altor specialisti.

Astfel in cazul infractiunilor indreptate impotriva vietii persoanelor, prezenta medicului legist este absolut indispensabila.

Datele furnizate de acesta cu privire la natura mortii, la mecanismul de producere a leziunilor, cu privire la data instalarii mortii si a cauzei producerii ei, sunt de natura sa directioneze cercetarile prin elaborarea unor versiuni, pentru formarea cercului de banuiti si desfasurarea operativa a activitatilor de verificare.65

Atunci cand autorul infractiunii a ramas la fata locului a fost urmarit si prins de politistii ajunsi primii la fata locului sau de catre alte persoane si se afla in vreuna din situatiile prevazute de lege , se va asigura prezenta aparatorului la desfasurarea acestei activitati.

Cat priveste martorii asistenti, tactica criminalistica recomanda ca acestia sa fie asigurati inainte de ajungerea la locul faptei. In felul acesta se evita irosirea de timp, cat si posibilitatea de a fi folosite in aceasta activitate persoane ce au asistat la comiterea faptei, fiind cunoscut ca in cursul procesului penal, o persoana nu poate cumula doua calitati procesuale.

Asigurarea prezentei martorilor asistenti are semnificatia unei garantii procesuale, ei indeplinind rolul unor observatori obiectivi ai modului de efectuare a cercetarii la fata locului. Participarea acestora sporeste increderea in continutul procesului verbal, intocmit cu ocazia cercetarii, care constituie un important mijloc de proba. Acestia trebuie stabiliti din randul persoanelor pe deplin capabile fizic si psihic, apte sa priceapa, sa conserve fidel in memorie si sa reproduca constatarile facute de echipa care cerceteaza locul faptei.

2. Activitati pregatitoare ce se executa de catre echipa dupa sosirea la fata locului

Dupa sosirea echipei de cercetare la fata locului, inainte de a se trece la examinarea criminalistica propriu-zisa, seful echipei de cercetare trebuie sa ia o serie de masuri urgente si sa le aduca la cunostinta celorlalti membri. In raport de particularitatile fiecarui caz de omor, de urmarile acestuia, de natura si configuratia locului ce urmeaza a fi cercetate aceste masuri vor consta in:

a. Informarea operativa asupra evenimentului ce a avut loc si ce a stabilit organul de urmarire penala sosit primul la fata locului.

Date pretioase pot fi obtinute si de la alte persoane gasite la locul faptei (martori oculari, faptuitor etc.). Informatiile obtinute cu acest prilej trebuie sa vizeze stabilirea situatiei exacte de la locul faptei, persoanele ce se aflau in locul respectiv in momentul comiterii omorului, cele care au participat la actiunile de salvare a victimelor (daca acestea au mai trait dupa agresiune) etc.

b. Verificarea modului in care organul de urmarire penala sosit primul la locul faptei, a actionat pana la sosirea echipei de cercetare, rezultatele pe care le-a obtinut, dispunand dupa caz, fie continuarea masurilor deja intreprinse ori completarea lor cu alte activitati de maxima urgenta, ie reluarea acestora, tinand cont de toate elementele de fapt oferite de aspectul campului infractiunii.

Astfel in cazul incendiilor, exploziilor, a catastrofelor de orice fel, pe langa sprijinirea echipelor de interventie constituite pentru salvarea victimelor, se va proceda la inlaturarea obiectelor inflamabile de sursa de foc, la detectarea si dezamorsarea explozivilor, aerisirea incaperilor (cand au existat surse de  gaze deschise) si protectia membrilor echipei cand cercetarea la fata locului se efectueaza in locuri cu toxicitate sporita.

c. Stabilirea, pana la cele mai mici detalii, a modificarilor survenite in aspectul initial al locului faptei.

Aceasta activitate de verificare are drept scop stabilirea in detaliu a aspectului initial al locului faptei, pozitia cadavrului, a urmelor si mijloacelor materiale de proba, modificarile ce au fost facute, daca ele au fost reclamate de cauze obiective (salvarea victimei, inlaturarea unor pericole etc.) si cine le-a facut.

d. Delimitarea corecta a locului de cercetat.

Fixarea limitelor locului de cercetat are drept scop sa cuprinda in centrul atentiei spatiul, locul, incaperea care reprezinta campul infractiunii pentru a asigura astfel descoperirea tuturor urmelor si mijloacelor materiale de proba ce au legatura cu omorul comis.

In delimitarea corecta a locului faptei care trebuie cercetat, pe langa constatarile proprii ale echipei, un rol deosebit il au informatiile obtinute de la organul de urmarire penala care a ajuns primul la fata locului, de la martorii oculari, ori de la cei care au sesizat savarsirea omorului.

Delimitarea corecta a locului ce urmeaza a fi examinat din punct de vedere criminalistic prezinta insa anumite particularitati, reliefate atat de literatura de specialitate in materie cat si de practica judiciara (romana si straina), care sunt unanime in a considera ca fixarea locului de cercetat constituie "cheia" intregii activitati, avand menirea de a situa in centrul atentiei spatiul, locul, incaperea unde s-a consumat omorul cat si imprejurimile acestuia.

Cunostintele si experienta pozitiva generalizata in domeniul criminalisticii privind cercetarea la fata locului, coroborate cu modul de operare folosit de infractor, cu configuratia terenului, cu timpul comiterii si alte elemente de natura a individualiza fapta dau posibilitatea reprezentarii logice a limitelor posibile ale locului unde ar putea fi descoperite urme si mijloace materiale de proba.67

Oricare ar fi situatia de la fata locului, se recomanda ca limitele stabilite sa fie mai largi, existand astfel certitudinea ca nu au fost omise suprafete pe care ar putea exista urme.

"Locul unde s-a savarsit o crima nu se margineste la imprejurimile imediate, ci cuprinde atat de mult din regiunea inconjuratoare cat poate fi necesar pentru a intelege pe deplin imprejurarile exacte care inconjoara comiterea crimei. Acesta include, bineinteles, o asemenea portiune din suprafata de apropiere si de fuga cat poate fi determinata".68

astfel, daca infractiunea de omor s-a comis intr-un imobil situat in mediul urban cercetarea trebuie sa cuprinda toate incaperile inclusiv dependintele (bucataria, holuri, grup sanitar, scara, balcon, boxa, garaj etc.) precum si spatiile folosite in comun. Nu trebuie exclusa posibilitatea ca, in raport cu urmele descoperite si interpretarea mecanismului de formare a acestora, ori cu descoperirea asa-numitelor "imprejurari negative", precum si cu prefigurarea mobilului si scopului infractiunii, cercetarea sa fie extinsa si asupra apartamentelor si imobilelor vecine.

in cazul locuintelor situate in mediul rural, pe langa examinarea incaperilor, se impune cercetarea anexelor aferente gospodariei (grajd, sura, saivan, patul, hambar, pivnita, curte, locul de depozitare a combustibililor sau materialelor de constructie, gradina, livada, vie, WC-uri, gropi de var etc.). Si in aceste cazuri trebuie avute in vedere imobilele ce se afla in vecinatatea locuintei sau locului unde a fost descoperit cadavrul precum si terenurile cu destinatie agricola, forestiera, piscicola din jur, apartinand fie victimei, fie altor persoane cu care aceasta se afla in stari conflictuale.

In situatia cand locul de cercetat este situat in camp, padure, apa etc., impune extinderea suprafetei de examinat pe o distanta cat mai mare, cuprinzand drumurile, potecile, locurile obligatorii de trecere (poduri, podete etc.) pana la localitatile sau drumurile nationale ori judetene intens circulate.

Practica judiciara in acest domeniu a dovedit ca, pe aceste cai folosite de infractor pentru a se indeparta cat mai repede de la locul unde a savarsit omorul, pot fi descoperite urme si mijloace materiale de proba, de mare valoare pentru aflarea adevarului in cauza. De regula,  comportamentul infractorului sufera o transformare dupa comiterea omorului. Emotiile pricinuite de agresiunea comisa si de lupta cu victima, teama de a nu fi surprins sau vazut de cineva la locul faptei ori in zona, indoielile privind realizarea mobilului sau scopului urmarit etc., se estompeaza pe masura ce se departeaza de campul infractiunii.

Pe primul plan trec acum alte preocupari cum ar fi: aruncarea ori ascunderea armei, a instrumentelor sau obiectelor de care s-a folosit la comiterea omorului; curatirea urmelor de sange si a altor urme ramase pe lenjerie, imbracaminte sau incaltaminte; abandonarea unor obiecte proprii de imbracaminte patate, deteriorate in lupta cu victima, care ar putea trezi suspiciuni in randul persoanelor intalnite; tendinta de a scapa cat mai repede de anumite lucruri luate de la victima (inscrisuri, acte de identitate, portofel etc.); dorinta de a ajunge cat mai repede in locuri unde sa fie vazut pentru a-si crea 'alibiuri'.

Daca moartea s-a produs prin inec, nu trebuie omise malurile apei, caile de acces spre aceasta si de la apa catre periferie, imobilele sau amenajarile existente in imediata vecinatate (case, moteluri, campinguri, cherhanale etc.).

In cazul mortilor produse prin explozii cercetarea trebuie extinsa pana la limita maxima de actiune a suflului exploziei pe orizontal.

De mentionat faptul ca delimitarea locului de cercetat poate fi reconsiderata, ulterior in raport cu datele oferite de examinarea detaliata a locului faptei.69

e. Stabilirea metodelor concrete de cercetare criminalistica a locului faptei.

Tactica criminalistica confirmata de practica organelor judiciare, recomanda ca metoda curenta de cercetare sa fie aleasa in raport cu natura omorului si a locului care trebuie cercetat, cu urmarile produse si cu dispunerea urmelor si mijloacelor materiale de proba in campul infractiunii. Astfel, cercetarea poate incepe de la centru spre periferia locului faptei sa invers, desfasurandu-se prin apropierea treptata de locul unde s-a consumat episodul principal al infractiunii sau unde s-a produs rezultatul activitatii ilicite.

In cazul unei infractiuni de omor este indicat ca cercetarea sa aiba punctul de plecare din centru si apoi sa se extinda spre periferie. Atunci cand se impune stabilirea cailor de acces, cautarea cadavrului sau a urmelor si instrumentelor folosite la comiterea faptei, cercetarea trebuie sa inceapa de la periferie spre centrul locului faptei, in spirala.

In incaperile mari (hale, depozite, magazii) se recomanda ca cercetarea sa se faca pe fasii dreptunghiulare. In cazul incaperilor mari si inguste cercetarea se face, de obicei, pe intregul front al acestora (limitata de peretii laterali) din punctul de acces, spre cealalta extremitate. Din contra, daca locul faptei este situat in incaperi relativ mici, cercetarea trebuie sa se efectueze de-a lungul peretilor, de regula in sensul acelor de ceasornic.

Cand cercetarea la fata locului se face in teren deschis ea poate fi efectuata, dupa cum urmeaza:

de-a lungul itinerarului parcurs de faptuitor, din locul unde s-a consumat episodul principal, ori se observa rezultatele activitatii ilicite, spre exterior;

din centrul locului faptei spre exterior largindu-se din ce in ce mai mult zona examinata, in spirala. Desfasurarea cercetarii in spirala se impune mai ales in cazurile in care nu se poate delimita de la inceput suprafata terenului ce urmeaza a fi examinat;

pe sectoare dreptunghiulare, in situatia in care terenul, desi intins, are puncte de reper ce pot usura delimitarea acestuia.

In literatura de specialitate sunt prezentate urmatoarele metode de cercetare a locului faptei70:

Metoda subiectiva, care consta in aceea ca echipa de cercetare procedeaza la cautarea, descoperirea, relevarea, fixarea si ridicarea urmelor si mijloacelor materiale de proba, urmand fidel traseul parcurs de faptuitor din momentul patrunderii in campul infractiunii si pana la parasirea acestuia. Prin folosirea acestei metode se pot obtine rapid date sau indicii cu privire la infractor, ceea ce permite luarea de indata a unor masuri privind retinerea sa.

Dezavantajul acestei metode consta in faptul ca nu permite o examinare amanuntita a tuturor urmelor si mijloacelor materiale de proba, deoarece se urmareste in principal traseul pe care se presupune ca a actionat faptuitorul.

Metoda obiectiva, consta in cautarea, descoperirea, relevarea, fixarea si examinarea tuturor armelor intr-o anumita ordine, facand abstractie de modul si succesiunea actiunilor presupuse a fi fost desfasurate de faptuitor in campul infractiunii. Desi necesita si forte sporite, metoda prezinta avantajul ca permite o examinare de calitate, oferind posibilitatea descoperirii tuturor urmelor ce au legatura cu infractiunea comisa.

Metoda combinata, adica folosirea pe parcursul cercetarii atat a metodei subiective, cat si a celei obiective, trecandu-se de la una la alta, in raport cu particularitatile omorului si diferitele momente ale cercetarii.

Indiferent de metoda aleasa pentru desfasurarea cercetarii la fata locului, ea trebuie sa conduca la examinarea sistematica, multilaterala, completa si obiectiva a locului faptei, sa asigure realizarea scopului pe care aceasta activitate si-l propune.

f. Alte masuri ce trebuie intreprinse de catre echipa imediat dupa sosirea la fata locului.

-Organizarea activitatii de culegere de informatii, care trebuie sa se desfasoare in paralel cu cercetarea la fata locului. In raport de datele obtinute pot fi elaborate diferite versiuni care sa orienteze activitatea echipei si care sa fie verificate cu prilejul examinarii locului faptei.

-Asigurarea reluarii activitatii in partile neafectate, reluarea traficului rutier pe trasee deviate sau normale etc.

-Luarea masurilor pentru inlaturarea altor pericole iminente (incendii, explozii), pentru a se asigura efectuarea cercetarii la fata locului in conditii de securitate pentru membrii echipei.

-Stabilirea modalitatile de legatura intre membrii echipei de cercetare etc.