Aspecte de ordin procesual

Aspecte de ordin procesual

Cercetarea locului faptei ca mijloc probator, este reglementata de Codul de  Procedura Penala in titlul III Probe si mijloace de proba, capitolul II Mijloace de proba, sectiunea XII in articolul 129 care prevede:

Alin. 1. Cercetarea la fata locului se efectueaza atunci cand este necesar sa se faca constatari cu privire la situatia locului savarsirii infractiunii, sa se descopere si sa se fixeze urmele infractiunii, sa se stabileasca pozitia si starea mijloacelor materiale de proba si imprejurarilor in care infractiunea a fost savarsita.

Alin. 2. Organul de urmarire penala efectueaza cercetarea la fata locului in prezenta martorilor asistenti, in afara de cazul cand aceasta nu este posibil. Cercetarea la fata locului se face in prezenta partilor, atunci cand este necesar. Neprezentarea partilor anuntate, nu impiedica efectuarea cercetarii.

Alin. 3 Cand invinuitul sau inculpatul este retinut ori arestat, daca nu poate fi adus la cercetare, organul de urmarire penala ii pune in vedere ca are dreptul sa fie reprezentat si ii asigura, la cerere, reprezentarea.

Alin. 4. Instanta de judecata efectueaza cercetarea la fata locului cu

citarea partilor si in prezenta procurorului, cand participarea acestuia la

judecata este obligatorie.

Alin. 5. Organul de urmarire penala sau instanta de judecata poate interzice persoanelor care se afla sau vin la locul unde se efectueaza cercetarea, sa comunice intre ele sau cu alte persoane, ori sa plece inainte de terminarea cercetarii.[1]

Urmele si celelalte mijloace de proba examinate cu ocazia cercetarii  locului faptei ajuta la stabilirea unor date importante referitoare la obiectul, latura obiectiva, subiectul si latura subiectiva ale infractiunii, prin care sa se raspunda la intrebari esentiale pentru aflarea adevarului, cum sunt: ce fapta s-a savarsit, unde, de ce si de catre cine.

Cu privire la obiectul infractiunii, cercetarea la fata locului permite obtinerea de date referitoare la relatiile sociale incalcate si la obiectul material al infractiunii.

Referitor la latura obiectiva a infractiunii, cercetarea la fata locului ofera posibilitatea de a stabilii modul concret in care s-a exteriorizat actiunea sau inactiunea, timpul, locul si alte date. Daca infractorul a actionat intr-un anumit mod specific si are antecedente penale similare, cercetarea la fata locului ajuta la adunarea datelor necesare pentru identificarea autorului infractiunii pe baza cartotecii modus operandi .

Cu ocazia cercetarii locului faptei, latura subiectiva a infractiunii poate fi conturata prin datele ce se obtin cu privire la formele vinovatiei ( intentie sau culpa ).

In ceea ce priveste  subiectul infractiunii cercetarea la fata locului ofera

o serie de date cu privire la persoana infractorului, cum ar fi: daca este barbat

sau femeie; daca este minor sau adult; daca au actionat unul sau mai multi autori; inaltimea etc.

In faza de urmarire penala cercetarea locului faptei se efectueaza dupa inceperea urmaririi penale care se poate dispune imediat sau pe parcursul investigarii criminalistice. De regula se efectueaza in prezenta martorilor asistenti, in afara de cazurile cand acest lucru nu este posibil. Cercetarea se

poate efectua in prezenta partilor , dar si in absenta acestora.

Invinuitul sau inculpatul retinut ori arestat , poate fi adus la cercetare, dar, poate fi si reprezentat.

Conform art.172 cod procedura civila, modificat prin Legea nr.32/1990, aparatorul invinuitului poate asista la cercetarea locului faptei.

Cercetarea locului faptei se consemneaza intr-un proces verbal . Legea

procesual penala prevede ca "Despre efectuarea cercetarii la fata locului se incheie proces-verbal care trebuie sa cuprinda, in afara mentiunilor aratate in art.91, descrierea amanuntita a situatiei locului, a urmelor gasite, a obiectelor examinate si a celor ridicate, a pozitiei si starii celorlalte mijloace materiale de proba, astfel incat acestea sa fie redate cu precizie si pe cat posibil cu dimensiunile respective"[2].

Procesul-verbal reprezinta principalul mijloc de fixare a rezultatelor

cercetarii la fata locului si are un dublu caracter:

in procesul-verbal se consemneaza rezultatele acestei activitati si

constituie un mijloc de proba cu semnificatie majora in solutionarea cauzei;[3]

procesul-verbal reprezinta si o dovada procedurala ce are scopul

de a proba indeplinirea tuturor dispozitiilor cuprinse in legea procesual

penala cu privire la cercetarea la fata locului.

v    Din punct de vedere al formei si cuprinsului procesul-verbal trebuie

sa contina mentiunile indicate in art. 91 din C. procedura penala, si anume:

data si locul unde este incheiat;

numele, prenumele si calitatea celor care il incheie;

numele, prenumele, ocupatia si adresa martorilor asistenti, cand

exista;

descrierea amanuntita a celor constatate, precum si a masurilor

luate;

numele, prenumele, ocupatia si adresa persoanelor la care se refera

procesul verbal, obiectiile si explicatiile acestora;

mentiunile prevazute de lege pentru cazurile speciale.

Procesul-verbal are o structura formata din trei parti: partea introductiva, partea descriptiva si incheierea. Partea descriptiva are importanta din punct de vedere al descrierii amanuntite a situatiei locului, a urmelor gasite, a obiectelor examinate si a celor ridicate, a starii si pozitiei celorlalte mijloace materiale de proba, astfel incat acestea sa fie redate cu precizie si, pe cat posibil, cu dimensiunile respective.

Acesta trebuie redactat in termeni clari si precisi, "astfel incat lectura sa sa poata reda intocmai imaginea locului faptei si pentru aceia care nu au participat la cercetarea la fata locului"[4].

v    Pe plan tactic criminalistic este necesar ca la redactarea partii

descriptive sa fie avute in vedere urmatoarele elemente:

descrierea locului faptei - se va face amanuntit, interesand aspectul

de ansamblu al acestuia, dimensiunile, topografia si dispunerea fata de punctele cardinale, precum si fata de alte puncte de reper mai apropiate;

descrierea urmelor, a mijloacelor materiale de proba, a obiectelor

examinate si ridicate - se va face detaliat, indicandu-se cu precizie locul unde au fost gasite, distantele dintre ele sau pana la obiectele principale, forma, dimensiunea, culoarea, caracteristici fizico-chimice sau particularitati de identificare, precum si metodele tehnico-stiintifice criminalistice folosite pentru descoperirea, fixarea si ridicarea acestora;

mentionarea in procesul-verbal a oricarui element particular al

cercetarii - cum ar fi imprejurarile negative, caz in care nu trebuie omisa mentionarea actiunilor intreprinse pentru clarificarea si explicarea lor.

observatiile expertilor sau martorilor asistenti cu privire la cele

consemnate vor fi inserate in procesul-verbal. Nu trebuie insa consemnate

opiniile sau interpretarile personale cu privire la fapta, la autor, la urmele

create prin activitatea infractionala, pentru a nu fi subminat caracterul obiectiv

al procesului-verbal.

din cuprinsul procesului-verbal nu trebuie omise mentiunile privind

consecintele sau pagubele produse, indiferent de valoarea sau natura lor.

ultima parte a procesului-verbal va cuprinde enumerarea exacta a

urmelor, a mijloacelor materiale de proba ridicate de la fata locului si persoana careia i-au fost incredintate, precum si a fotografiilor, schitelor, inregistrari sau alte lucrari efectuate in timpul cercetarii.

se va mentiona ora inceperii si ora terminarii cercetarii la fata

locului, dupa care procesul-verbal va fi semnat pe fiecare pagina de martorii asistenti, de persoanele la care se refera si de cei care il incheie.

v    Conduita tactica urmata in redactarea procesului-verbal

prevede anumite reguli tactice criminalistice pentru ca acesta sa indeplineasca intru totul rolul de mijloc de proba, si anume:

prezentarea obiectiva, completa si clara a rezultatelor cercetarii

care se face pe baza constatarilor directe ale organului judiciar, evitandu-se deductiile si diversele interpretari ale starii locului;

folosirea unui mod de exprimare riguros, exact, precis si concis,

respectiv a unei terminologii uzuale si accesibile pentru evitarea echivocului

sau ambiguitatii. Se va evita folosirea unor termeni de stricta specialitate, dar cand aceasta nu este posibil se va proceda la explicarea lor.

descrierea celor constatate in ordinea in care s-a desfasurat

cercetarea la fata locului - se impune ca procesul-verbal sa fie redactat chiar la fata locului pentru a nu se omite nici un amanunt. In cazuri deosebite acesta se poate intocmi si la sediul organului judiciar, insa pe baza unor note detaliate luate in timpul cercetarii.