PSIHOLOGIE - notiuni generale

P S I H O L O G I E

- notiuni generale -

I. DEFINITIE - Ce este psihologia?

- stiinta centrala despre om si relatiile interumane - stiinta conduitei umane;

- cunoasterea omului aflat mereu in interactiune cu altii, confruntat cu diferitele situatii de viata.

- obiectul  de studiu

PSIHICUL

= - cunoasterea sufletului - trairile interioare

- stiinta comportamentului -

manifestarile externe

PSIHICUL functie a creierului, avand ca substrat procesele

nervoase

reflectarea subiectiva a lumii obiective

reflectarea realitatii si reglarea comportamentului

in concordanta cu cerintele si scopurile, fiind un

produs al influentei sociale

un sistem hipercomplex, cu aspecte subiective si

obiective interconditionate, cu structuri etajate

de la constient, subconstient, inconstient.

II. DE CE PSIHOLOGIA

NOB

F Sa ne cunoastem atat pe noi insine, cat si pe cei cu care intram in relatie in fiecare zi.

Pentru ce sunt necesare cunostintele de psihologie:

p e n t r u c a .

Psihologia este indispensabila pentru cunoasterea si dezvoltarea umana;

Nu putem actiona, nici nu putem avea satisfactii daca nu avem o corecta imagine de sine;

Cunoscandu-ne mai bine, F calitatile si defecte, capacitatile si limitele, putem sa actionam eficient in diferite situatii de viata;

Devenim capabili sa explicam si sa admitem ceea ce simtim, gandim sau facem.

Daca ne cunoastem pe noi, ii putem cunoaste mai bine pe cei, cu care intram in relatie in fiecare zi;

Putem observa si masura comportamentul omului in diferite situatii.

III. PROCESELE PSIHICE

F Pentru a intelege modul de comportare a unei persoane, reactiile ei in contexte diferite este nevoie sa fie cunoscute procesele psihice simple-primare, pentru a ajunge treptat, la cunoasterea proceselor complexe.

Omul trebuie

a) sa receptioneze, sa stocheze, sa prelucreze si sa transforme informatia mecanisme senzorial - perceptive, logic-rationale

b) sa-si sustina energetic activitatea, sa si-o orienteze catre un scop, sa o regleze in functie de imprejurari prin mecanismele motivatiei, afectivitatii si ale reglajului voluntar.

Procesele psihice constituie baza formarii si dezvoltarii personalitatii

CLASIFICARI

- procesele psihice simple - senzoriale - senzatiile

procesele psihice complexe:

- perceptiile

- reprezentarile - trecerea de la senzorial la

logic

- cognitive - gandirea, imaginatia, memoria,

atentia

- afective

- volitive

PROCESE PSIHICE SENZORIALE - legatura informationala cu realitatea prin intermediul analizatorilor:

SENZATIILE - procese psihice simple care semnalizeaza proprietatile concrete ale obiectelor si fenomenelor, in prezenta acestora = insusiri separate nu obiectul in intregime.

Senzatiile - etapa in care inregistram informatiile din jur

A SIMTI = A DETECTA lumea din jur

PERCEPTIILE - procese psihice complexe = imaginea obiectului sau fenomenului continand totalitatea informatiilor, insusirilor acestora - se produc in prezenta stimulilor.

Perceptia = un proces activ rezultat din interactiunea dintre stimularile mediului (ceea ce simtim) si experienta anterioara.

Perceptia se refera la interpretarea informatiilor

A PERCEPE = A INTERPRETA lumea din jur

REPREZENTAREA proces psihic complex ce reflecta imaginea obiectelor si fenomenelor unitara dar sistematica, in absenta actiunii directe acestora asupra analizatorilor.

Reprezentarea face trecerea de la senzorial la logic - aportul acestora fiind important in realizarea actiunilor complexe

in procesul gandirii, al imaginatiei si al dinamicii emotionale

PROCESE COGNITIVE SUPERIOARE - modul in care acumulam si manipulam cunostintele. Manipularea se refera in general la orice transformare, combinare sau modificare a reprezentarilor mentale.

GANDIREA

- are caracter complex si rol determinant in cadrul sistemului psihic.

reflectarea generalizata si mijlocita a obiectelor, fenomenelor si a relatiilor dintre ele pe baza informatiilor senzoriale, perceptive, reprezentative.

Scopurile generale ale procesului - gandire:

a. categorizarea economia cognitiva

realizarea de generalizari pornind de la similitatile existente intre diferite obiecte si ignorand diferentele

structurarea lumii inconjuratoare in clase si categorii de lucruri, pentru a descreste cantitatea de informatii care trebuie invatate, percepute, reamintite si recunoscute = economia cognitiva

rezultatul procesului de concretizare = conceptele = condensari informationale, generalizari despre obiecte, fiinte si fenomene cu caracteristici similare.

b. rezolvarea problemelor

problema apare atunci cand o persoana isi propune sa atinga un scop sau sa reactioneze la o situatie si nu are pentru aceasta un raspuns dinainte pregatit.

c. luarea deciziilor

alegerea unei solutii sau a unei obtiuni dintr-o multime.

LIMBAJUL

activitate care consta in utilizarea limbii sau a unui sitem de semne - simbol in raporturile cu ceilalti oameni asigura comunicarea intre oameni

Ca activitate psihica, se afla in stransa legatura cu alte fenomene si procese psihice, in special cu gandirea, cu procesele intelectuale, dar si cu cele motorii.

Functiile limbajului:

- de comunicare;

- cognitiva - de elaborare a gandirii;

- simbolica - reprezentativa - de substituire a unor obiecte,

fenomene prin formele verbale sau alte semne;

- expresiva - intonatie, mimica, gestica;

- persuasiva - de convingere;

- reglatorie - a altuia sau a propriului comportament;

- ludica - de joc, asociatii verbale de efect.

Formele limbajului:

- activ (a vorbi, a dezbate), pasiv (a asculta, a intelege), oral, scris, extern si intern.

IMAGINATIA

latura constructiva a sistemului psihic uman

- proces psihic complex de coroborare a unor imagini si proiecte noi pe baza combinarii si transformarii experientei anterioare.

Formele imaginatiei:

a) Dupa criteriul originalitatii produsului:

- imaginatia reproductiva - construirea mentala a unor imagini din realitate, existente in prezent sau trecut.

- imaginatia creatoare - elaborarea unor reprezentari si idei noi, orientate spre viitor.

- fantezia dincolo de real, spre posibil, chiar spre imposibil

b) Dupa criteriul implicarii vointei:

- forme voluntare - cele prezentate anterior;

- forme involuntare

- visul - in timpul somnului

- reveria - visare cu ochii deschisi apare avand ca suport,

dorinte, sperante, nazuinte.

MEMORIA

- procesul psihic care stocheaza, intipareste, pastreaza si reactualizeaza experienta anterioara.

- functia psihica ce face posibila fixarea, conservarea, recunoasterea/reproducerea informatiilor, trairilor etc.

Memoria este implicata sub diferite aspecte in toate procesele si fenomenele psihice.

Aspectele memoriei:

- memorie imaginativa = conservarea si reproducerea imaginilor trecutului.

- memorie verbal-logic = conservarea ideilor si informatiilor

- memorie afectiva = retrairea emotiilor trecute

- memorie motorie = conservarea si actualizarea miscarilor

ATENTIA

fenomen psihic de activare selectiva concentrare a energiei psihonervoase in vederea formarii cat mai concrete a proceselor senzoriale si cognitive.

concentrarea si focalizarea efortului mental, focalizarea este selectiva, dirijabila si distributiva.

Calitatile si insusirile atentiei:

volumul atentiei - cantitatea de elemente asupra carora actioneaza simultan atentia;

stabilitatea atentiei - persistenta in timp;

concentrarea atentiei - presupune delimitarea unui focar de excitatie intensa de zonele apropiate;

distributivitatea atentiei- discriminarea in acelasi timp a mai multor elemente;

mobilitatea si flexibilitatea atentiei - deplasarea si reorientarea ei de la un obiect la altul.

MOTIVATIA

- ansamblul factorilor (denumiti generic motive) care declanseaza activitatea individului, orienteaza catre anumite scopuri si o sustine energetic.

Motivatia este "motorul" personalitatii.

Motivatia are rolul de activizare si mobilizare energetica, precum si de orientare, de directionare a conduitei intr-un anumit scop.

Motivatia, in sens general, se refera la cauza pentru care oamenii actioneaza si gandesc la ceea ce fac.

Repertoriul motivational   trebuinte;

al personalitatii include: impulsuri;

dorinte;

aspiratii;

interese;

idealuri

convingeri

Trebuinta - expresia psihica a necesitatilor inascute sau dobandite. Distingem trebuinte care corespund nevoilor fiziologice ale organismului, si trebuinte care depind de conditiile sociale ale vietii omului.

Impulsul - se naste odata cu trebuinta,si consta:

din punct de vedere fiziologic, in aparitia unei excitabilitati accentuate a centrilor nervosi corespunzatori.

din punct de vedere psihologic - o stare de activare, de tensiune, de pregatire a actiunii.

Impulsul ca manifestare necontrolata care determina anumite fapte apare ca raspuns promt de satisfacere a unor trebuinte impetuoase.

F Sub influenta educatiei oamenii isi pot stapani impulsurile.

F A reactiona la primul impuls este calificat drept un indiciu al lipsei de educatie. Cele mai aspru sanctionate sunt agresivitatea si violenta.

Cand trebuinta devine constienta de obiectul sau, ea se transforma in dorinta.

Intentia marcheaza orientarea motivului spre scopuri sau proiecte. Ea se refera la ceea ce individul incearca sa faca. Exista intentii imediate pe termen scurt si intentii pe termen lung.

Interesul - componentea motivationala complexa care exprima orientarea activa, relativ stabila spre anumite domenii de activitate, obiecte sau persoane.

Interesele se formeaza in cursul activitatii, in stransa legatura cu trebuintele, intentiile, scopurile, aspiratiile, dar si cu aptitudinile.

Motivatia umana se caracterizeaza prin varietate si ierarhie. Componentele motivatiei pe care le-am prezentat anterior, toate sunt retinute sub denumirea generica de trebuinte sau motive.

Sistematizare:

1.a Trebuintele primare sunt inascute iar satisfacerea lor este absolut necesara pentru mentinerea echilibrului organismului - trebuintele biologice (foamea, setea, impulsul sexual)

1.b Trebuintele secundare sunt trebuinte dobandite pe parcursul vietii sub influenta experientei si a conditiilor socio-culturale.

2.a Motive extrinsece isi au sursa in afara activitatii desfasurate. Activitatea desfasurata nu reprezinta decat un mijloc pentru indeplinirea unui scop. Scopul este prefigurarea mentala a rezultatului, a efectului dorit. Scopul nu se identifica cu motivul. In timp ce motivul este factorul declansator al actiunii, scopul este anticiparea, proiectia punctului terminus al actiunii.

2.b Motivele intrinsece isi au sursa in insasi activitatea desfasurata si se satisfac prin indeplinirea acelei activitati. In anumite conditii, o motivatie extrinseca poate da nastere uneia intrinseci.

PIRAMIDA TREBUINTELOR

(A. Maslow)

Modelul ierarhic al trebuintelor umane, dispus sub forma unei piramide, cuprinde urmatoarele categorii de trebuinte:

a) trebuinte fiziologice (foamea, setea, trebuinta sexuala);

b) trebuinte de securitate (aparare, protectie, echilibru emotional);

c) trebuinte de iubire si apartenenta (trebuinta de a fi acceptat, de a apartine unei comunitati, trebuinta de a primi si oferi afectiune);

d) trebuinte de stima (trebuinta de a beneficia de aprobare si recunoastere, trebuinta de prestigiu, trebuinta de a atinge obiective);

e) trebuinte cognitive (trebuinta de a intelege, de a cunoaste, de a explora);

f) trebuinte estetice (trebuinta de frumos, de simetrie, de ordine);

g) trebuinte de autorealizare (trebuinta de a-si realiza potentialul creativ, de a gasi autoimplinirea).

VOINTA

VOINTA

latura reglatorie a conduitei umane

poate fi inteleasa ca modalitate de coordonare a activitatii in general

proces superior de autoreglaj

aptitudine de a actiona in vederea realizarii unui scop constient propus

capacitatea de a depasi dificultatile inerente diferitelor situatii.

factor prin care reactiile impulsive sunt cenzurate.

este antrenarea energiei in vederea atingerii unor scopuri constient propuse.

Etapele procesului volutiv:

- Articularea motivationala, prefigurarea intentiei

- Lupta motivelor, preferarea uneia dintre motive in scopul castigarii intaietatii in satisfacerea trebuintelor.

- Luarea hotararii, realizata in urma deliberarii facand posibila elaborarea planului de actiune.

- Implinirea planului, executia gradata a momentelor pe care acesta le presupune conduce la o implicare directa in actiune.

- Verificarea, evaluarea performantelor obtinute apare ca o etapa implicita.

Vointa considerate un reglaj al reglajelor, aceasta se resfrange atat asupra proceselor cognitive, cat si asupra celor volitive ajustand chiar si procesele afective.

Vointa presupune un effort care este cu atat mai intens cu cat trebuie sa depaseasca dificultati mai consistente in atingerea scopului propus.

Vointa apare ca rezultat al unei relatii intre capacitatile si disponibilitatile de la un momentdat ale subiectului.

Dezvoltarea vointei se face gradat, pe masura ce se realizeaza confruntari cu obstacole si depasiri ale acestora.

Vointa poate fi apreciata in corelatie cu stadiul de dezvoltare a individului.

Supraprotectia conduce la o vointa slaba/imposibilitatea de a finaliza cele propuse.

Exersarea a cat mai multe forme de efort, implicarea vointei in activitati felurite, determina atat dezvoltarea vointei cat si a personalitatii in ansamblul ei

AFECTIVITATEA:

- procesele psihice care reflecta relatiile dintre subiect si obiect sub forma de trairi, se numesc procese afective.

Procesele afective

- sunt stari/trairi subiective, care reflecta relatiile omului cu lumea inconjuratoare, masura in care necesitatile lui interne sunt sau nu satisfacute.

Procese afective alcatuiesc fondul si latura energetica a vietii psihice si comportamentului uman.

Functia de baza a proceselor affective este aceea de a pune organismul in accord cu situatia, deci de a regal si adapta conduita umana.

Emotiile dezorganizeaza conduita, in timp ce sentimentele o organizeaza. Se apreciaza insa ca procesele afective pot indeplini ambele roluri.

Afectivitatea este o componenta importanta a profilului personalitatii.

Particularitatile proceselor afective:

subiectivitatea;

caracterul apreciativ;

valoarea motivationala;

polaritatea;

mobilitatea;

intensitatea;

durata

Formele vietii afective sunt:

emotia;

dispozitia;

sentimentul;

pasiunea

Procesul emotional se exprima prin: modificari organice, manifestari comportamentale si trairi afective.

Rolul proceselor afective:

sustin energetic activitatea umana;

realizeaza adaptarea individului la mediu;

favorizeaza cunoasterea interpersonala.

Cele opt emotii de baza si derivatele lor (R. Plutchik)

IV. PERSONALITATEA

este un sistem bio-psiho-social si reprezinta imbinarea unitara si non-repetitiva a insusirilor psihologice cel caracterizeaza pe om.

Elementul stabil al conduitei unei persoane, ceea ce o caracterizeaza si o diferentiaza de alte persoane.

imbina trasaturi generale si particulare

se formeaza pe parcursul vietii individului.

In formarea personalitatii intervin factori biologici (ereditatea), factori psihologici si factori sociali.

Insusirile/laturile personalitatii:

Aptitudinile

2. Temperamentul

3. Caracterul

Personalitatea se structureaza in jurul unor caracteristici dominante atat inascute cat si dobandite. Atunci cand ne referim la cele preponderant ereditare vorbim despre temperament, iar cand ne referim la cele construite sociocultural, despre caracter.

1. Aptitudinile:

insusiri psihice si fizice relativ stabile care-i permit omului sa efectueze cu succes anumite activitati.

Talentul - combinarea specifica aptitudinilor care asigura posibilitatea realizarii creatoare si originale a unei activitati

Clasificarea aptitudinilor

a) - dupa natura proceselor psihice:

- aptitudini senzoriale

- aptitudini psihomotorii

- aptitudini intelectuale

- aptitudini generale

- aptitudini speciale/profesionale

b) - dupa orientare / grad de specializare

2. Temperamentul

dimensiunea dinamica - energetica a personalitatii.

este inascut   poate fi modelat prin educatie, dar nu poate fi schimbat.

Indicii comportamentali ai temperamentului se refera la motricitate, vorbire, reactii afective.

Temperamental este latura dinamico-energetica a personalitatii.

In determinarea particularitatilor temperamentale, un rol principal revine sistemului nervos central, prin combinarea insusirilor sale fundamentale - forta, mobilitate, echilibru.

Astfel, in principal apar patru tipuri de sistem nervos temperamente:

puternic, neechilibrat, excitabil   coleric

puternic, echilibrat, mobil    sangvinic

puternic, echilibrat, inert flecmatic

slab, luat global   melancolic

Caracteristicile psihice individuale in functie de orientarea preponderenta inspre lume sau inspre sine, delimitand astfel extrovertitul si introvertitul.

Extrovertitul este animat de interesul pentru lumea exterioara, pentru personae si obiecte, este social, comunicativ, cu initiative. Are un deosebit simt practic si se adapteaza usor unor noi conditii de viata.

Introvertitul isi canalizeaza energia spre propriile idei, spre lumea sa launtrica, construindu-si un bogat univers interior. Dispune de o buna atentie interioara, gandire abstracta si profunda, hotarare, manifestand tendinte de izolare si anxietate. Introvertitul nu cultiva relatiile sociale, este o fire contemplative, rezervata, lipsita de incredere in sine.

Intermediar intre cele doua categorii este ambivertul, care imprumuta caracteristici si de la extrovertit si de la introvertit.

Nu exista temperamente pure

Exista tot atatea temperamente cati oameni exista.

Temperamentul fiecaruia este un fapt singular, in masura in care fiecare om este unic.

Afectivitatea este un parametru important in conturarea temperamentului.

Dezvoltarea unor aptitudini, dobandirea unor trasaturi de caracter, bine articulate educational mascheaza adesea determinatiile temperamentale.

3. Caracterul

expresia intregului sistem al personalitatii, avand rol important in adaptarea si integrarea individului in viata sociala.

desemneaza ansamblul insusirilor psihice care privesc relatiile unei persoane si valorile dupa care se conduc.

Este fizionomie spirituala    un mod de a fi.

Caracterul nu este inascut se formeaza pe parcursul vietii ca urmare a integrarii intr-un sistem de relatii sociale

Caracterul este supus intotdeauna unei evaluari morale.

Componentele caracterului:

atitudinile

trasaturile de vointa

Atitudinea:- este o modalitate de raportare fata de anumite aspecte ale realitatii ce implica relatii afective, cognitive si comportamentale

Clasificare:

atitudini fata de societate si fata de ceilalti oameni

atitudini fata de activitatea desfasurata

atitudini fata de propria persoana

Trasaturile de vointa/trasaturi voluntare de caracter:

fermitatea, perseverenta, stapanirea de sine, curajul, spiritul hotarat, eroismul.

Modelul de personalitate teoretizat de Eysenck

		STABIL